Linkuri accesibilitate

Acordurile de asociere cu Uniunea Europeană


Premierul Iurie Leancă și coordononatoarea politici externe a UE Catherine Ashton semnează inițierea Acordului de Asociere UE - R. Moldova la summitul Parteneriatului Estic, Vilnius, 29 noiembrie 2013

Premierul Iurie Leancă și coordononatoarea politici externe a UE Catherine Ashton semnează inițierea Acordului de Asociere UE - R. Moldova la summitul Parteneriatului Estic, Vilnius, 29 noiembrie 2013

Dacă Moldova ar primi statutul de candidat în 2020, ar însemna să intre în UE, în cel mai bun caz, undeva spre 2030.

Acordurile de asociere cu UE

Acordurile de asociere sînt însoțite in primul rând de un mare număr de facilități comerciale, similare cu cele pe care Statele Unite le oferă multor țări partenere sub denumirea „Clauza națiunii celei mai favorizate”.

Uniunea Europeană are cu terțe țări mai bine de două duzini de Acorduri de Asociere așa cum e cel parafat la Vilnius de către Republica Moldova. Aceste acorduri, însoțite și de un acord al liberului schimb, nu garantează însă în niciun fel o integrare politică ulterioară și nici statutul de candidat la UE.

UE are de altfel asemenea acorduri cu țări de pe alte continente, cum sînt Chile sau Marocul, dar are deja Acorduri de Asociere cu țări la fel de fragile economic și politic ca Moldova, țări precum Albania sau Macedonia.

Dacă e adevărat că un acord de asociere nu garantează obținerea statutului de candidat, în schimb statutul de candidat nu poate fi obținut în absența acordului de asociere. Este vorba de etape obligatorii. Cel mai probabil este însă aceea că Moldova nu va putea obține statutul de candidat pînă în anul 2020. Motivele sînt multiple. Bugetul UE pe anii 2014 - 2020 tocmai a fost adoptat și este un buget de criză, cu mult sub pragul pe care îl ceruse Comisa Europeană. Asta înseamnă că nu se vor găsi așa numitele „fonduri de preaderare“ la care are dreptul orice candidat care începe să negocieze cu Comisia Europeană.

Pe deasupra, UE traversează de mai multă vreme ceea ce se numește “oboseala extinderii“. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.

Apoi, nu există o durată precisă a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii. Ele pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia din țările membre. Cazul Turciei, de pildă, este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE - cum e cel pe care il va semna Moldova luna aceasta - acum 50 de ani, în 1963. Turcia a căpătat apoi statutul de țară candidată în 1999 și și-a început negocierile în 2005.

Pînă acum, însă, în 8 ani, doar 13 capitole au fost deschise, din cele 35 acoperite de negocieri, și doar un singur capitol a fost închis, știința și cercetarea. Croația, în schimb, care și-a început negocierile exact in același timp cu Turcia, în 2005, le-a încheiat în 2011 și este deja membră in UE începând din iunie anul trecut.

7-8 ani de negocieri a fost pînă acum media, odată primit statutul de candidat, pe care, dacă Moldova l-ar primi în 2020, ar însemna să intre în UE, în cel mai bun caz, undeva spre 2030.
----------

Liderul comunist, Vladimir Voronin, i-a înmânat joi preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, aflat în vizită la Chişinău, o scrisoare cu şapte pretenţii formulate de partidul său faţă de prevederile acordului de asociere ce se aşteaptă să fie semnat foarte curând la Bruxelles. Voronin, al cărui partid cere renegocierea Acordului şi supunerea lui la un referendum, a anunţat după întâlnirea cu demnitarul european că PCRM nu va participa la ratificarea documentului, dacă acesta nu va fi îmbunătăţit. De fapt, majoritatea parlamentară nu ar avea nevoie de opoziţie pentru a întruni numărul necesar de voturi la ratificare.

Ar putea însă PCRM-ul denunţa documentul negociat şi semnat de un guvern proeuropean, în cazul unei succesiuni la putere după scrutinul electoral din toamnă.

Analistul politic de la Asociaţia pentru politică participativă Adept de la Chişinău, Igor Boţan, spune că, teoretic, această posibilitate nu poate fi exclusă. În acord există chiar o clauză ce ar permite părţilor să se retragă, precizează expertul care a citit documentul. Orice guvernare care ar merge, însă, pe un astfel de traseu, ar avea doar de pierdut, se declară convins analistul:

„Acordul poate fi denunţat, dar asta ar costa foarte scump Moldova. Nu pentru că UE va pune un preţ, nu. Nu poate o economie ce constituie 0,04% din economia UE să-şi permită aşa demersuri. Nimeni nu va pune sancţiuni. Moldova este liberă să facă ce vrea. Numai că dacă zice că nu, e rău de tot pentru ea. UE nu ar mai reveni la negocieri cu un partener ce s-a dovedit a fi neserios, întrucât asta ar însemna să-şi piardă energiile în zadar. Tocmai acest lucru îl urmăresc însă inamicii Moldovei – să o rupem de tot cu UE şi să ne pomenim într-o adevărată capcană. Moscova va spune atunci: staţi la coadă, că aven probleme mai importante de rezolvat. Vreţi gaz mai ieftin – na-vă ca să nu pieriţi de frig la iarnă, dar staţi acolo şi continuaţi să produceţi surogaturi pe care le vom cumpăra dacă vom vrea. Dezvoltare Moldova nu va mai vedea în acest caz”.

Unul dintre liderii de la Chişinău, democratul Marian Lupu, ne spunea recent că admite şi un alt model de comportament în raport cu acordul pentru adversarii politici ai coaliţiei proeuropene, în caz că revin la putere. Comuniştii ar putea pur şi simplu refuza să-l implementeze, ceea ce ar fi la fel de periculos, la părerea politicianului. Iată ce crede Igor Boţan despre consecinţele unei sabotări a documentului:

„A nu implementa acordul înseamnă a stagna în atingerea standardelor UE. Iar dacă nu atingi standarde, nu ai acces pe piaţă şi nu poţi lua bani de la UE pentru a face reforme. Pentru că reformele sunt în succesiune şi trebuie să demonstrezi că ai atins un anumit nivel ca să te ridici pe treapta următoare, ca să poţi profita de instrumentul financiar al UE.”

Aşa că, în ciuda adversităţii actuale, în caz că obţine puterea, PCRM-ul nu va da cu piciorul relaţiilor cu UE şi va realiza acordul, chiar dacă cu o viteză mai mică, crede Igor Boţan:

„Ceea ce zic ei - că UE vrea să colonizeze Moldova, să profite financiar de piaţa noastră, să ne invadeze, sînt prostii propagandistice. Să colonizezi o economie de 0,04% - la ce bun? La ce să-şi piardă UE energiile şi eforturile cu aşa ceva? Dimpotrivă, cea mai înapoiată ţară din Europa capătă o perspectivă clară, un plan de acţiuni, cu suport financiar, cu termene clare de realizare. Iată şi toată ideea de ţară. Comuniştii dacă vin la guvernare vor proceda foarte pragmatic: vor cârni din nas, se vor întruni în comitele de asociere, vor modifica nişte cifre şi vor merge înainte. Asta face Voronin acum. Şi are dreptate o sută de procente în conflictul cu camarazii lui intransigenţi şi care vor doar în Uniunea Vamală. El vrea să-şi menţină şi electoratul ce optează pentru Uniunea Vamală, dar înţelege absolut corect că nu poţi da cu piciorul în UE.”

XS
SM
MD
LG