Regiunea transnistreană, cum a precizat recent liderul acestei regiuni, Evgheni Şevciuk, „nu şi-a dat acordul pentru noile reguli de activitate economică externă adoptate de Republica Moldova în cadrul Acordului de Liber Schimb Comprehensiv şi Cuprinzător”. Aşa că Tiraspolul – chiar dacă rămâne politic cu inima la Moscova, vrea aceleaşi posibilităţi, europene, ca exportatorii de pe malul drept al Nistrului. Despre aceasta discutăm cu directorul executiv al centrului analitic Expert Grup Adrian Lupuşor:
Europa Liberă: Întâi de toate, în ce condiţii se fac acum exporturile transnistrene spre UE şi când, în ce situaţie, aceste condiţii se pot schimba?
Adrian Lupuşor: „La moment întreprinderile care activează pe teritoriul regiunii transnistrene au dreptul să exporte spre UE beneficiind de aceleaşi avantaje comerciale oferite de UE ca alţi agenţi economici de pe tot teritoriul Republicii Moldova. Singura condiţie este că ei trebuie să se înregistreze la Camera de înregistrări de stat de la Chişinău şi să obţină documente necesare pentru export de la Ministerul Economiei. Acestea sunt principalele criterii după care companiile din regiunea transnistreană pot exporta. Respectiv, trebuie să ofere condiţiile pentru verificarea regulilor de origine. Cu alte cuvinte, întreprinderile din regiune beneficiază practic de aceleaşi avantaje ca toate celelalte întreprinderi din Republica Moldova. Acest lucru a permis pe parcursul ultimilor ani regiunii să-şi mărească exporturile spre UE. La moment în jur de 51 la sută din exporturile întreprinderilor din regiunea transnistreană se orientează spre UE anume graţie acestor avantaje comerciale autonome de care beneficiază.”
Europa Liberă: Ei vor dispune de aceste avantaje, aşa cum s-a anunţat, până la finele anului 2015. După asta, dacă ei continuă să refuze să se alinieze la zona de liber-schimb, ceea ce ar însemna să deschidă graniţele, să anuleze taxele, ce se va întâmpla?
Adrian Lupuşor: „Într-adevăr Acordul de Asociere prevede o perioadă de graţie pentru regiunea transnistreană până la finele anului 2015. Începând cu anul 2016 dacă autorităţile nu vor implementa sau cel puţin nu vor începe a implementa prevederile Acordului, UE cel mai probabil va fi nevoită să anuleze preferinţele comerciale autonome şi să aplice aşa numitele tarife ale celor mai favorizate naţiuni specifice Organizaţiei Mondiale a Comerţului, care vor fi mai mari decât acele aplicate la moment. ”
Europa Liberă: Şi asta va fi extrem de neavantajos pentru regiunea transnistreană?
Adrian Lupuşor: „În linii generale, asta va afecta competitivitatea de preţ a companiilor din regiune, deoarece produsele exportate automat se vor scumpi cu 10% sau mai mult. Spre exemplu, textilele se vor putea scumpi cu circa 12%, încălţămintea – cu peste 17%. Produsele agricole nu sunt exportate, dar va fi aplicat un tarif de peste 100% , adică vor exista şi mai mari bariere pentru acei producători. Iar pentru o regiunea a cărei economii şi aşa este la linia de plutire şi care are carenţe esenţiale la capitolul de competitivitate această creştere de tarife va însemna practic o esenţială diminuare a pieţei europene pentru regiune. Şi asta în condiţiile în care piaţa europeană este crucială pentru companiile din regiune, deoarece reprezintă peste 51 la sută din exporturi.”
Europa Liberă: Încercarea de-a cere vină n-are, cum se spune. Dar în ce măsură UE poate „accepta” acest – cum i-a spus liderul de la Tiraspol - „mecanism nediscriminatoriu” pentru exportatorii transnistreni în cadrul Acordului de Liber Schimb este practic imposibil sau din punct de vedere tehnic?
Adrian Lupuşor: „Este foarte dificil pentru că Acordul de Asociere este oferit întregului stat Republica Moldova, iar regiunea transnistreană este parte a Republicii Moldova. Oferirea anumitor avantaje sau crearea unui aranjament de discriminare pozitivă pentru companiile din regiunea transnistreană ar putea reprezenta o recunoaştere indirectă a statutului acestei regiuni, ceea ce este o chestiune extrem de sensibilă din punct de vedere politic. Şi din punct de vedere tehnic este foarte dificil pentru că Acordul este oferit Republicii Moldova ca stat integru.”
Europa Liberă: Aţi menţionat că exporturile transnistrene spre UE depăşesc 50 la sută. În general, mărfurile „transnistrene” livrate pe malul drept al Nistrului tot sunt considerate exporturi?
Adrian Lupuşor: „Livrările spre malul drept al Nistrului sunt considerate exporturi de către regiunea transnistreană, însă, evident, oficial sau legal acestea nu pot fi exporturi pentru că vorbim despre tranzacţii în interiorul unui singur stat. Aceste tranzacţii ţin de livrările de energie electrică de la centrala de la Cuciurgan, care reprezintă marea majoritate a acestor vânzări. Deci, în mare parte, din regiunea transnistreană procurăm energie electrică.”
Europa Liberă: În ce măsură este adevărat că Rusia „pleacă” treptat , ca să spunem aşa, din economia transnistreană. Şi vorbim în primul rând de exporturi?
Adrian Lupuşor: „Pe parcursul ultimilor ani ponderea Rusiei a scăzut şi a rămas la un nivel destul de mic. Circa 30 la sută din exporturi se orientează spre piaţa rusească. Respectiv, piaţa rusească nu este atât de crucială sau vitală pentru companiile din regiune. Însă Federaţia Rusă este importantă mai mult pentru importuri. După cum cunoaştem, companiile beneficiază de importuri de resurse energetice, în special de gaz, din Federaţia Rusă pentru care plătesc un preţ mult mai mic decât agenţii economici de pe malul drept al Nistrului. Asta permite companiilor din regiunea transnistreană să-şi menţină un nivel de competitivitate acceptabil. Pentru regiunea transnistreană piaţa europeană şi cea rusească practic se completează. Piaţa rusească sau Federaţia Rusă este importantă pentru importuri, pentru a obţine resurse energetice la un preţ ieftin, ceea ce permite companiilor transnistrene să fie competitive ca să exporte spre UE.”
Europa Liberă: Cât de realistă este acum sau va fi peste un an, să spunem, reorientarea exportului regiunii separatiste spre Rusia, dacă se vor pierde pieţele europene?
Adrian Lupuşor: „Este puţin probabil pentru că piaţa comunitară şi cea rusească sunt foarte diferite. Mai mult decât atât, companiile din regiune sunt destul de rigide. Exportatorii sunt de regulă întreprinderi mari cu capacităţi reduse de flexibilitate. Mai mult decât atât, companiile deja au încheiat contracte pe un termen mai lung cu companii din UE. Acum este o problemă esenţială ce vor face aceste companii din regiune cu acele contracte după eliminarea acelor preferinţe comerciale oferite de UE. Piaţa rusească nu are aceeaşi capacitate de absorbţie ca piaţa comunitară. Însă, cred că putem să ne aşteptăm la careva acţiuni, cum ar fi, spre exemplu, o creştere a sprijinului umanitar acordat de Federaţia Rusă regiunii în vederea susţinerii financiare a acelor întreprinderi care vor avea de suferit. Din câte cunosc, în regiune se organizează diverse întâlniri între agenţii economici şi autorităţile din regiune pentru a găsi soluţii la această problemă. Multe întreprinderii deja se reorientează gradual spre piaţa rusească pentru că au simţit acest risc în urmă cu câţiva ani, însă nu le prea reuşeşte.”
Europa Liberă: Ce are de ales economia transnistreană dacă i se retrag de la 1 ianuarie 2016 preferinţele comerciale autonome? Impresia este că ar rămâne între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, Rusia ar putea să se „supere” pe o apropiere de UE a regiunii transnistrene şi să-şi retragă „sponsorizările”. Pe de altă parte, nici UE nu poate accepta regiunea transnistreană cu privilegii.
Adrian Lupuşor: „La moment autorităţile din regiune întreprind eforturi pentru a menţine status quo. Adică să beneficieze de aceleaşi preferinţe cu UE şi în acelaşi timp să beneficieze de ajutorul umanitar din partea Federaţiei Ruse. însă, status quo se schimbă. Acum într-adevăr ajungem la o intersecţie unde autorităţile trebuie să decidă ce fac. La moment, sistemul de motivaţie care este creat pentru autorităţi este în favoarea menţinerii în zona de influenţă a Federaţiei Ruse. Principala condiţionalitate în acest sens este să se opună vectorului de integrare europeană. Exact asta şi fac autorităţile din regiune. Evident este o strategie nu durabilă pentru că alinierea la standardele europene va fi făcută oricum, mai devreme sau mai târziu, pentru că sunt standarde recunoscute la nivel mondial şi chiar Federaţia Rusă întreprinde eforturi pentru a-şi alinia standardele la cele europene. Mai devreme sau mai târziu chiar şi companiile transnistrene care visează la piaţa rusească vor fi nevoite să investească masiv pentru a se moderniza, pentru a fi competitive şi pentru a putea exporta. În ultima instanţă, provocarea ţine de capacitatea acestor întreprinderi de a investi efort şi resurse financiare pentru a-şi menţine competitivitatea.”
