Linkuri accesibilitate

Miza unor posturi tv pare să fie tupeul, obrăznicia, felul categoric de a înşira idei.



Mărturisesc că de la o vreme au început să mă enerveze nişte talk-show-uri care chipurile fac rating. Şi nu doar pentru că se vorbeşte deseori în dodii.

Mă uitam deunăzi pe sticlă la un talk-show. Erau acolo nişte oameni care nu aveau capacitatea de a se asculta unii pe alţii. Ei vorbeau pentru telespectatori, uitînd de faptul că ar trebui să vorbească şi între ei, deci să aibă puterea să-şi asculte interlocutorii.

Aşa-zisa discuţie a degenerat într-un tărăboi dizgraţios. Interlocutorii îşi întrerupeau oponenţii, erau obraznici, tupeişti, foloseau cuvinte ofensatoare, ridicau tonul, refuzau dialogul. Mă uitam cu ochii boldiţi nu la un talk-show, ci la o ordinară hărmălaie. „Dar de ce mi se oferă pe sticlă un asemenea bîlci?” m-am întrebat cu nedumerire. „De ce eu trebuie să suport aşa ceva?” Fireşte, am abandonat scandalul urît şi am optat pentru un film artistic.

Am mai remarcat un detaliu legat de aceste talk-show-uri. Cei care fac gălăgie, cei cu gura mare sînt invitaţi mai mereu, chiar dacă gîndurile pe care le lansează nu sînt deloc mai preţioase decît ideile unor oameni modeşti şi neinvitaţi. Miza unor posturi tv pare să fie tupeul, obrăznicia, felul categoric de a înşira idei. Căci asta face rating, nu-i aşa?

Să facă, nici o problemă. Dar eu unul nu mai am de gînd să privesc sfada pe sticlă care eclipsează dialogul civilizat. Le doresc vizionare plăcută celor care nu pot trăi fără asta…
XS
SM
MD
LG