Linkuri accesibilitate

Un interviu în exclusivitate la Tiraspol cu președintele „Fondului pentru protecția drepturilor omului și pentru o politică eficientă”.



Nikolai Buceațki este președintele Fondului pentru protecția drepturilor omului și pentru o politică eficientă, precum și editor și singurul autor al ziarului „Omul și drepturile lui”. După spusele lui Nikolai Buceațki, el este singura persoană din Tiraspol care monitorizează cu regularitate și scrie despre aplicarea torturii în închisori. Prima noastră discuție este exact despre asta. Cauza aplicării torturii, în opinia interlocutorului meu, este sistemul carențial al raportării rezultatelor activității organelor de ocrotire a ordinii publice.

Nikolai Buceațki: „Tortura este aplicată pe larg. De ce e determinat acest lucru? În primul rând, de sistemul carențial de raportare a rezultatelor activității organelor de ocrotire a ordinii publice. Calitatea muncii organelor de ocrotire a ordinii publice este apreciată în funcție de procentul de descoperire. Iată de ce lucrătorii miliției, ai organelor de anchetă de multe ori „inventează” infracțiuni și îi „desemnează” pe cetățenii nevinovați în calitate de infractori și îi pun la închisoare.”

Primul exemplu – cazul lui Evgheni Antonov.

Nikolai Buceațki: „A recunoscut că a omorât o tânără. A stat închis patru ani. Apoi a fost găsit cel care a comis de fapt crima. Evgheni Antonov a fost achitat. Cum a fost determinat să recunoască crima? Răspunsul este simplu – prin tortură.

Dar forțele de ordine nu l-au lăsat în pace. L-au prins pe un tânăr, Ivan, cu o crimă minoră. Și i-au spus: „Vreai să-ți dăm drumul și să închidem cazul? Vrem să punem mâna pe cineva de un calibru mai mare”. „Să-mi spuneți pe cine și vi-l aduc”. „Păi, hai să-l provocăm pe om!”.

Și au decis să-l condamne pe Antonov pentru tentativă de omor. Au mers împreună cu Ivan să se angajeze la lucru. Au luat și o pungă cu mâncare. Ivan a spus că vrea să mai treacă pe acasă să-și mai ia salam și încă câte ceva. Punga a luat-o cu el. Și ziua în amiaza mare, pe una din străzile centrale, pe strada Lenin, au fost înconjurați de trei mașini, au fost puși la pământ, li s-au pus cătușele. Din izolator au ridicat câțiva martori, care erau beți – de obicei în subsolul direcției orășenești a ministerului de interne stau bețivii. Cei doi sunt percheziționați și este găsit un cuțit de tip baionetă. „Deci, tu mergeai să o omori pe o tânără” - și îi spun numele tinerei, care lucrează într-un magazin de bijuterii. Acela neagă totul. Dar, după ce a fost „prelucrat”, a fost nevoit să recunoască că da, într-adevăr, au decis să o atace ca să pună mâna pe aur.

Am participat la toate ședințele de judecată și am și scris despre asta. Judecătoarea Vozniuk Marina întreabă: „De ce i-ați luat din stradă și nu ați așteptat să intre în scară? Acolo erau și mai ușor de prins și nici nu ar fi putut nega că merg la victimă. Și ofițerii de urmărire Seciotkin și Kîrzanovski spun: „Păi, și ce făceam dacă nu mergeau într-acolo?” Judecătoarea doar a strâns din umeri. Iar eu am scris un articol despre asta. Marina Vozniuk s-a apropiat de mine și m-a întrebat: „De ce aţi făcut asta? Eu văd că totul e cusut cu ață albă și nu am de gând să-l condamn”. După care procurorul cere 9 ani, iar ea îi dă 8,5 ani. Am contestat la Curtea Supremă și Curtea a ridicat condamnarea. Doar că tot atunci i-au plasat o cutie cu marijuana. Și pentru asta oricum a luat 2,5 ani. De fapt, de ce își asumase crima? Pentru că fusese torturat fizic.”

„Tot aștept, - spune Nikolai Buceașki, - când mă vor acuza de calomnie, vor demonstra că articolele mele conțin falsuri și minciuni și mă vor condamna la plata amenzii. Aici, suma poate fi atât de mare, încât nu o voi putea achita nici dacă voi vinde apartamentul și casa. Dar nu, nimeni nu întreprinde niciun fel de acțiuni, se poartă de parcă nici nu aș exista”.

Istoria unor adolescenți minori, acuzați de omor, s-a încheiat, dacă se poate spune așa, destul de fericit.

Nikolai Buceațki: „Niciaev, un tânăr de 16 ani. În scara lui a fost înjunghiată o femeie. Trei tineri, vecini, sunt abordați în fața blocului de miliție: „Băieți, sunteți de aici?” „Da, de aici”. „Haideți cu noi”. Și tinerii au mers. Părinților le-au spus să nu-și facă griji. „Vom avea pur și simplu o discuție într-o atmosferă calmă – tinerii probabil știu cine mai venea prin scară, poate au observat câte ceva”.

Peste doua zile nu le dăduse încă drumul, tot spuneau „Acuș, acuș”. I-au ținut trei luni. Timp în care i-au bătut în permanență. Dar tinerii nu au recunoscut vina. Atunci au fost amenințați că vor fi închiși în așa-numitul „press-bordei” și oricum veți fi condamnați pentru omor. „Noi nu putem găsi făptașii, nouă ni se cere, trebuie să raportăm procentul de descoperire a crimelor. Și tinerii semnează că au omorât. Cazul este gata, pregătit pentru a fi transmis în judecată. Dar din fericire dosarul ajunge la un anchetator cinstit care și-a spus: „Cum voi putea trăi mai departe dacă trei tineri nevinovați vor face pușcărie?” Anchetatorul a demonstrat că aceștia nu au săvârșit omorul și acum tinerii sunt în libertate. Dar sunt cu toții cu psihicul traumatizat.”

Circumstanțele unor cazuri sunt atât de absurde, încât chiar și în condițiile când o mâna spală pe alta în sistemul de justiție din Transnistria uneori se reușește anularea sentinței. Nikolai Buceațki ne spune povestea unui tânăr din Parcani. Egor Stoianov din 19 până în 23 mai a fost cu prietena lui la Odesa. La revenire, a fost arestat cu acuzat de faptul că pe data de 21 mai a vândut un pachet de cânepă. Ancheta a durat doi ani. Alibiul tânărului a fost confirmat de prietena lui, în plus, în pașaport existau ștampilele de ieșire și intrare. Dar aceste probe nu au fost luate în calcul. Rezultatul era previzibil – tânărul și-a recunoscut vina. Acesta, spune Buceațki, a fost „prelucrat” cu sticla cu apă. Dacă știi locurile pe corp unde să lovești, atunci acest obiect în aparență inofensiv poate provoca dureri insuportabile, iar semne vizibile nu vor rămâne. Nikolai Buceațki a publicat un articol în urma căruia a fost depusă o contestare la Curtea Supremă. În consecință, toate acuzațiile împotriva lui Egor Stoianov au fost ridicate.

Dar cazul de răsunet de pedofilie, în opinia lui Nikolai Buceațki, este nu doar un exemplu obișnuit de falsificare. Este un caz care ridică și problema intereselor corupte ale apărătorilor ordinii publice.

Nikolai Buceațki: „Am primit o scrisoare de la Anghelov – un bărbat născut în 1959. Acela lucra șofer de maxi-taxi. Patru fete l-au rugat să le ducă pe gratis, spunând că nu au bani. A acceptat. A ieșit pentru câteva minute din maxi-taxi, iar când a revenit ceilalți pasageri i-au spus că fetele au fugit cu tot cu bani. Când le-a întâlnit pe fete, le-a spus să-i dea banii înapoi, dar în loc de asta a fost acuzat că le-a deflorat pe toate patru. Mamele fetelor sunt la Moscova, tați nu au, sunt murdare, pline de păduchi, slabe… Și Anghelov recunoaște. În ce mod? Pur și simplu organele genitale sunt electrocutate cu curent electric. Iată scrisoarea lui: „Am fost nevoit, nu mai rezistam”.

Aceste patru fete – două surori Ruti și două surori Volîneț - au condamnat cel puțin patru bărbați - și astea sunt doar cazurile pe care le știu eu – pentru deflorare. Dar câte cazuri nu le cunosc? Dar câte cazuri au fost din cele unde părțile au reușit „să se înțeleagă”? Am scris că este de fapt o afacere – fetele merg la un nene, milițienii îi arestează, în snopesc în bătăi, îi torturează cu curent electric. În consecință aceștia semnează tot ce li se spune și fie merg la pușcărie, fie plătesc sume foarte mari. Iar aceste fete, care sunt violate și deflorate în fiecare zi, s-au dovedit a fi virgine, toate… Nimeni nu le atinsese de fapt.”

O altă istorie este în același timp și cinică, și anecdotică. În unul din satele din raionul Râbnița două femei în vârstă creșteau în grădinile lor mac, pe care îl foloseau pentru copturile și chiflele gătite pentru nepoți. La una dintre acestea a venit un milițian îmbrăcat în civil și a rugat-o să-i vândă macul. „Femeia, spune Nikolai Buceațki, s-a mirat: „Nu s-a copt încă, e verde de tot”. Milițianul în civil i-a propus o sumă mare și ea a fost de acord să-i dea tot macul. Și l-a și sfătuit să meargă la vecină, care de asemenea creștea mac. Conducerii i s-a raportat că a fost descoperită o rețea de trafic de droguri care era deținută de două narco-baronese. Femeile au luat ani grei de pușcărie”. Apărătorul drepturilor omului a povestit despre metodele de tortură care sunt folosite în timpul anchetei.

Nikolai Buceațki: „Au așa-numitele pres-bordeie unde oamenii sunt violați. Un adolescent minor a scris la Procuratură o plângere împotriva anchetatorului. I s-a spus: „Mai gândește-te”. Dar el a refuzat să retragă cererea. L-au băgat în bordei, a fost violat acolo. Când a ieșit, a aflat că va sta la pușcărie.

Elefănțelul. Încă de acum 10 ani era cunoscută metoda. Se îmbracă masca antigaz, iar furtunul gofrat este obturat. Și omul nu rezistă. Cât poți să reziști – o dată, de două ori? După care semnezi tot ce ți se cere.

Sunt și metode noi – a venit zilele trecute un tânăr la mine și mi-a spus: „A apărut o metodă nouă – mâinile sunt legate și ridicate în sus. Peste o oră toți semnează tot ce trebuie”. Și „rândunelele” se folosesc în continuare.”

La mijloc nu e niciun substrat politic, spune Nikolai Buceațki. Ei pur și simplu nu știu să lucreze altfel.

Nikolai Buceațki: „La o masă rotundă am povestit despre aceste lucruri. Acolo erau prezenți reprezentanți sus-puși ai ministerului de interne, era și Kaliko, însărcinatul pentru drepturile omului, fost milițian. Le spun: „Nu se poate face așa ceva, asta este terorism în raport cu propria populație!” Iar ei mă întreabă: „Și cum vreți să ducem cazurile? Cum altfel?” „Există o anumită experiență internațională în acest sens, alții fac altfel”, le spun. „Nu, noi nu cunoaștem alte metode. Cum altfel să ridicăm procentul de descoperire?”

Președintele republicii Șevciuk, el însuși fost colaborator al organelor de menținere a ordinii publice, consideră și el că sistemul ordinii publice funcționează perfect.

Nikolai Buceațki: „Evgheni Vasilievici, la una din conferințele de presă, foarte rare, a spus, fiind întrebat cum să fie asigurată ordinea în Ucraina, că „trebuie preluată experiența organelor transnistrene de menținere a ordinii publice”. „Și într-adevăr, la noi nivelul de descoperire este unul dintre cele mai înalte”.

Toate autoritățile, inclusiv ministrul de interne, sunt fixați pe nivelul de descoperire a crimelor și nu înțeleg că acest sistem de evaluare este ca un cancer pentru societatea noastră și nimeni nu intenționează să renunțe la acest sistem.”

Transnistria, spune Nikolai Buceațki, a stabilit un record rușinos.

Nikolai Buceațki: „Transnistria este pe primul loc în Europa după numărul de condamnați la 10 mii de locuitori. Pe locul doi sunt Rusia și Georgia – 59 de oameni. La noi, având în vedere și faptul că peste 100-150 mii de oameni au plecat, sunt 75-80 de condamnați. Dar în Rusia și Georgia cel puțin se înțelege că acest lucru nu este normal. În Finlanda de exemplu sunt 4,9 condamnați la 10 mii locuitori, de aproape 20 de ori mai puțin ca la noi. Acolo se înțelege că acest lucru nu este normal și că trebuie de făcut ceva. În timp ce la noi, din contra, se insistă să fie tot mai mulți și mai mulți puși la pușcărie.”

Europa Liberă: „Articolele Dvs., îl întreb pe Nikolai Buceațki, îi ajută pe oameni?”

Nikolai Buceațki: „Nu, îmi răspunde, nimeni nu le bagă în seamă”.
XS
SM
MD
LG