Linkuri accesibilitate

„Într-adevăr schimbările încep de la mentalitate, de la educaţia fiecăruia dintre noi...”


Jurnalul săptămînal al Irinei Sterpu.



Născută la 10 ianuarie 1996 în oraşul Chişinău. Absolventă a Liceului „Prometeu”. Implicată în mai multe proicte sociale. Absolventă a Academiei LeaderSHE ediţia a 3-a.

Luni

Luni, 2 iunie, deja? Cât de repede zboară timpul şi cât de neputincioşi suntem în faţa lui... Mă trezesc fericită, împlinită, cu gândul că fiecare zi e un dar minunat pentru fiinţa umană.

Fac o plimbare prin Gradina Publică, parcul central, cu fratele Cristian. Ador să-l ascult, să râdem împreună de peripeţiile lui sau să-i ascult teoria că un băiat ar putea iubi mai multe fete în acelaşi timp. Luăm câte o îngheţată şi savurăm vremea de afară care s-a dovedit a fi nemaipomenită. Îl însoţesc la consultaţiile de matematică.

Merg acasă, fac ceva de mâncare, iar prin gând îmi trece ideea că tot ce trăim, zi de zi, este o rutină, dar îmi place.

Acord un interviu pentru ziarul „Adevărul” şi le spun tot ce cred despre sesiunea de BAC din anul acesta: dacă ai învăţat în ultimii ani, nu ai cum să nu scrii bine. Problema e că Ministerul Educaţiei se ghidează de curba lui Gauss, iar notele de zece sunt verificate de trei ori, cele de nouă – de două ori, aşa că e greu să iei o notă bună. Dar, dacă cunoşti materia, nimic şi nimeni nu te bagă în frică.

În presă citesc despre turneul european al președintelui Barack Obama. Oare de ce nu a fost inclusă şi Moldova?

Spre seară petrec timpul în cea mai plăcută companie. Îmi pare de multe ori că nu poate fi mereu foarte bine, dar, totuşi, viaţa ne-o creăm noi înşine... De ce să ne mirăm, când ea devine perfectă?

Marți
Irina Sterpu în studioul Europei Libere la Chișinău

Irina Sterpu în studioul Europei Libere la Chișinău

Sunt martoră la un accident rutier, e o aglomeraţie infernală, oamenii sunt enervaţi. Unde se grăbesc toţi? De ce nu încearcă să fie mai calmi, mai calculaţi? Şi tare îmi displace când văd şoferii de microbuz mâncând semințe și numărând banii, în timp ce conduc.

Merg la o terasă cu verişoara, vorbim despre tot şi parcă despre nimic, oricum ajungem și la subiecte legate de învăţământ, politică, reforme.

Spre seară citesc un articol despre linişte. Sunt vremuri tulburi,
Liniştea este singurul lucru care te poate ajuta să te echilibrezi ...
vremuri în care eşti nemulţumit de diverse lucruri, vremuri în care ai unele neajunsuri, nu îţi ies toate socotelile așa cum vrei. În clipele astea liniştea este singurul lucru care te poate ajuta să te echilibrezi. Liniştea pe care o aduce omul de lângă noi. Şi de asta îl iubesc. Mă conving în fiece zi că în doi e mult mai uşor şi motivaţia de a deveni mai bun e mult mai puternică.

În fine, e o zi în care am aflat, am învăţat, am conştientizat lucruri atât de vizibile pe care însă pur şi simplu nu vrem sa le vedem sau să le înţelegem de teamă că o să ne dăm seama cine suntem cu adevărat și dezamăgirile sunt greu de suportat.

Miercuri

Astăzi m-am convins că amabilitatea contează, pentru că ea presupune și un respect.

Iau prânzul în unul din localurile capitalei. Mă conving că sunt oameni care îşi tratează munca ca pe o plăcere şi nu ca pe un chin sau o obligaţie. Poate acesta e un semn că se schimbă și mentalitatea moldovenilor?

Vorbesc cu cineva cât de dor îmi va fi de ţara asta mică, cât de greu mă voi despărţi de ea, cât de necesar e să pleci peste hotare şi apoi să revii cu o altă mentalitate și pregătire, ca să-i poţi motiva pentru schimbări și creștere personală pe cei care te înconjoară. Deseori abordez şi cu mama tema aceasta şi ajungem la concluzia că trebuie să dispui de cunoştinţe şi experienţe, dar cât de diferit le aplică fiecare în viaţa de zi cu zi...

Aflu ca ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru, a fost demis. Ar fi bine să mai zboare și alte capete din guvern. Dar asta nu decidem noi.

E frumoasă Moldova noastră şi, în oricare colț al lumii m-aş afla, o să-mi fie dor de natură, de oamenii mei dragi. Chiar sunt convinsă de faptul că se pot schimba multe lucruri în țară, totul începe de la noi înşine… Am de gând să plec peste hotare, dar sigur și să revin ca să schimb lucrurile în bine. Cu atât mai mult că în contextul în care ne aflăm, procesul de aderare la UE se va accelera.

Joi

Mă trezesc la 7:00. Am consultaţii la română, apoi ore adăugătoare de istorie. Sunt în totalitate de acord cu regimul strict de la BAC, într-adevăr schimbările încep de la mentalitate, de la educaţia fiecăruia dintre noi.

Istoria e singura disciplină la care voi avea emoţii la examen. Îmi amintesc ce scria Nicolae Iorga: „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă”.

Spre seară stau la masă cu oameni dragi sufletului meu, de la care am multe de învăţat. Discutăm despre rostul revenirii acasă, nevoia de schimbare, despre idei noi. Ajung să mă culc pe la 2, iar peste
câteva ore susţin primul examen de la BAC!

Vineri

Am trecut unul dintre examenele de finalizare a ultimei trepte de învăţământ liceal. Emoţii nu prea, deoarece am învăţat mult la limba și literatura română: atâtea probe, olimpiade internaţionale că ar fi tare trist să nu am încredere în propriile cunoştinţe. Cele trei ore de bacalaureat au trecut uşor. Îmi pare rău că și în acest an rezultatul testului la examenul de bacalaureat a apărut pe internet. Bat-o vina de corupţie...

Ajung acasă obosită, dorm vreo două ore, apoi continui să citesc cartea „Manipularea în post-totalitarism” de Mihai Şleahtiţchi. Dar sunt cu gândul la poetul meu preferat, Octavian Paler, de la care am reţinut următoarele : „Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea. Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii”. Și eu aleg să fiu eu însămi, să ascult sfaturi, să analizez, dar decizia să-mi aparţină, nu am să devin o victimă a manipulării...

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG