Linkuri accesibilitate

Ce fel de preşedinte îşi doresc românii? (România liberă)



„La nivel politic şi diplomatic, Rusia promite că va respecta voinţa ucrainenilor şi că va colabora cu noul lider. Totuşi, Moscova nu a încercat să deschidă un canal de dialog. Mai mult, prin combatanţii ceceni trimişi în estul Ucrainei, trece la un alt nivel de control asupra regiunii”, scrie Eliza Francu in revista 22. Articolul ei detaliaza modul in care Rusia profita de disensiunile dintre gruparile separatiste din Estul Ucrainei, prin intermediul mercenarilor ceceni trimisi acolo. 33 de asemenea luptatori au murit la inceputul saptamanii in luptele de la Slaviansk. Intalnirea de la 6 iunie, din Franta, cand liderul rus Vladimir Putin se va afla la aceeasi masa cu presedintele ales ale Ucrainei, Petro Porosenko, nu pare sa fi inchis intentia Moscovei de a taia gazele catre Ucraina, mai arata Eliza Francu.

Saptamanaul 22 publica un interviu cu editorul publicatiei The Economist, Edward Lucas, care abordeaza rolul NATO in actuala situatie din Estul Europei. Lucas exprima temerea ca Alianta Nord Atlantica ar putea ajunge sa-si compromita imaginea de protector strategic pentru tarile europene foarte expuse fata de Rusia. Scenariul de cosmar, spune invitatul lui Octavian Manea, autorul interviului, ar fi ca una dintre tarile batice sa fie atacata de Rusia, iar NATO, pe mana unor state membre din Europa, sa nu faca nimic. Practic, NATO si-a stabilit linia rosie la Polonia si Estonia. Dar, arata Edward Lucas, pana la Polonia, s-ar putea pierde alte tari. „Nu sunt deloc sigur ca NATO a castigat razboiul rece”, adauga analistul politic de la Economist, doar ca Rusia n-a fost tentata sa atace alianta, din pricina sistemului de descurajare nucleara al SUA. Noul razboi rece se poarta oarecum cu metodele lui Hitler: presiune psihologica, subminare a rezistentei in tarile vizate, pana la limita la care interventia militara nici nu mai e necesara.

Doi dintre comentatorii Romaniei libere abordeaza intentia de fuzionare a Partidului National Liberal si a Partidului Democrat Liberal intr-o singura formatiune de dreapta, de nuanta populara. Alina Mungiu-Pippidi o considera o miscare foarte buna, desi recunoaste ca, in 2005, cand Traian Basescu facuse aceeasi propunere, a fost de parerea opusa. Astazi insa, arata ea, este nevoie de doua doctrine mari, de doua alternative pentru alegatorul roman. Fuziunea dreptei ar trebui insa sa se limiteze la aceste doua formatiuni, pentru ca partidele nou infiintate, Miscarea Populara si Forta Civica, ar fi pline de oportunisti si veleitari. ”Eu nu aprob radicalismul populist care crește zilele astea pe forumuri, mai scrie Alina Mungiu Pippidi. Îmbunătățim politica, nu îi dăm foc. Cine duce mișcările de stradă la anarhism, cine nu înțelege că trebuie construită o elită nouă, pe o bază economică autonomă, pînă să o arunci în aer pe cea veche e un prost, sau mai rău, un diversionist”.

Gabriel Bejan face in acelasi cotidian, Romania libera, portretul robot al presedintelui potrivit acestui moment. Principala lui calitate ar fi sa-i lase in pace pe romani. Sa nu blocheze anchetele anticoruptie, sa nu promoveze legi pentru a-si salva colegii de partide de puscarie, sa nu puna taxe aberante, doar ca sa faca rost de bani pentru clientela de partid. In fine, să rămâna cu aliaţii externi pe care-i are acum Romania, fara sa joace la două capete sau să stârneasca neîncredere.
XS
SM
MD
LG