Linkuri accesibilitate

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem și să le-o punem edililor este ce se poate face pentru a învinge prăfăria chişinăuiană?



Cum integrarea europeană nu e văzută cu ochi buni de toţi cetăţenii moldoveni, pe post de mare idee naţională ar putea să fie LUPTA CU PRĂFĂRIA DIN CAPITALĂ.

Chişinăul mi se pare unul dintre cele mai prăfoase oraşe ale Europei. Stăzile şi trotuarele sunt mereu acoperite cu un strat gros de praf. În aer mereu se simte praful înecăcios. Dacă lîngă blocul tău de locuinţe e un drum sau o şosea pe care merg maşini, ai dat de belea! Nori de praf înecăcios vor intra în balcoanele şi geamurile tale şi te vor obliga să dai cu aspiratorul pe mică de ceas. Dacă mergi pe străzile oraşului mai mult timp ţi se vor acoperi cu un strat dens de praf pantofii.

E o mare pacoste praful acesta din Chişinău, iar mai mulţi străini mi-au confirmat că atîta prăfărie nu au mai văzut altundeva.

Îmi amintesc că în perioada sovietică oraşul era mai curat. Nu ştiu care era cauza, dar nu exista atîta praf. Poate pentru că unele străzi erau spălate. Acum cine le mai spală? Şi dacă le-ar spăla, ar fi asta suficient? Nu ştiu.

Eram lîngă Parcul de Troleibuze de pe strada Munceşti. Aşteptam un microbuz. O maşină nărăvaşă-grăbită a zburat – urlînd – pe lîngă mine, stîrnind rotocoale groase de praf înecăcios. Praful m-a învăluit, mi-a intrat în ochi, în urechi, în nări. Am început să strănut, simţeam că mă sufoc, voiam să dispar de acolo. Dar ce poţi să faci?

Asta de fapt e întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, pe care trebuie să le-o punem edililor: ce se poate face pentru a învinge prăfăria chişinăuiană? Sau problema asta e la fel de insolubilă ca şi cea a cîinilor vagabonzi?
XS
SM
MD
LG