Linkuri accesibilitate

Liliana Barbăroșie în dialog cu Vasile Croitoru



Argumentul de bază cu care se opune opoziţia comunistă de la Chişinău semnării, la 27 iunie, a acordului de asociere şi de liber schimb cu UE, este că Republica Moldova şi-ar pierde o parte din suveranitate odată cu acest acord. Am întrebat un expert de la Chişinău, politologul Vasile Croitoru, câtă suveranitate de fapt se cedează în cazul unei asocieri la UE:

Vasile Croitoru: „Când vorbim despre delegarea atribuţiilor de suveranitate a unui stat către o structură supranaţională nu este doar cazul Republicii Moldova. astfel de delegări au avut loc şi din partea parlamentelor tuturor statelor din UE. aceste delegări nu înseamnă că ele în totalitate elimină prerogativele şi atributele de suveranitate ale statelor care fac parte din UE. Sunt doar anumite atribute ale suveranităţii care răspund unor nevoi să îndeplinească nişte misiuni pe care parlamentele naţionale nu ar fi în stare. Noi în momentul de faţă suntem în faza de globalizare. Globalizarea economică creează nu doar oportunităţi, dar creează şi nişte sfidări. Ca să facă faţă anumitor probleme transnaţionale este necesar ca anumite prerogative ale parlamentelor naţionale să fie transferate către structuri supranaţionale.”

Europa Liberă: Probabil ar trebui să facem delimitarea dintre un stat care devine membru al UE şi un stat care doar se asociază politic la UE.

Vasile Croitoru: „Sigur că numărul de atribuţii ale unui stat asociat sunt cu mult mai numeroase în comparaţie cu ale unui stat care deja este integrat în UE. Statele asociate la UE practic au o independenţă mai mare la nivelul politic, economic, cultural şi militar pentru că ele nu sunt prinse în tot sistemul acesta juridic care ar funcţiona în cadrul UE. Ele nu se supun în totalitate cadrului normativ comunitar. Doar legislaţia naţională este racordată la aquis-ul comunitar. Funcţionează conform mecanismului din UE. Însă există o posibilitate sau o manevră cu mult mai largă a parlamentelor, dar şi a conducerii ţărilor asociate în comparaţie cu ale ţărilor care se află în componenţa UE.”

Europa Liberă: Dar cu ce exemple concrete aţi opera în acest sens? De exemplu, dacă vorbim despre fondurile Enpard, fonduri pentru agricultură destinate ţărilor din Parteneriatul Estic. Atunci când au existat fondurile Sapard, Ipard care erau destinate statelor membre ale UE se pare că UE avea un cuvânt mai greu de spus referitor la cum şi pentru ce sunt cheltuiţi banii. Aici chiar şi funcţionarii de la Chişinău se plâng că aceste fonduri Enpard, care urmează să vină în Moldova, nu prevăd practic nici o restricţie, adică totul decide Guvernul, cum îşi vede el strategia de dezvoltare a agriculturii, pe ce vrea să cheltuiască banii.

Vasile Croitoru: „UE, în primul rând, este un proiect economic. Toate politicile economice sunt foarte închegate sau comasate şi armonizate în cadrul comunităţii europene. Când vorbim despre statele asociate UE, ele au o flexibilitate cu mult mai mare în politicile economice. Lor nu li se impun nişte restricţii foarte exacte, cu cote foarte exacte ca în cadrul UE. Chiar şi comerţul extern ale ţărilor asociate poate fi cu mult mai divers ca în cazul ţărilor care se află în cadrul comunităţii europene. Şi standardele nu sunt chiar atât de ridicate şi nu se menţine a principialitate ale standardelor. Chiar dacă noi în momentul de faţă spunem că s-ar pierde nişte atribute ale suveranităţii sunt mai mult nişte speculaţii politice şi nu există nişte argumente foarte clare. Să admitem şi cealaltă variantă de integrare în Uniunea Eurasiatică, nu înseamnă că nu se deleagă anumite atribute ale suveranităţii către o structură supranaţională, care, la rândul său, îndeplineşte nişte misiuni la nivel regional. Una dintre diferenţele majore ale felului cum funcţionează UE şi cum va funcţiona Uniunea Eurasiatică este că în cadrul UE nu există un stat care şi-ar impune voinţa şi nu ar aborda egoist tot genul de probleme şi economice, şi politice. Pe când în cadrul Uniunii Eurasiatice există doar un stat de la care pornesc toate iniţiativele acestea de integrare şi toate aceste procese sunt impuse dintr-o perspectivă egoistă a intereselor statale. Iar celelalte state – Belarus, Kazahstan şi alte state care ar putea să se integreze în această structură – vor avea doar de suferit pentru că Federaţia Rusă are cu totul altă percepţie asupra felului cum ea vede integrarea, crearea unei structuri supranaţionale de genul Uniunii Eurasiatice.”

XS
SM
MD
LG