Linkuri accesibilitate

Sergei Lojnița: „Scopul meu e să-l aduc pe spectator pe Maidan şi să-i arăt cele 90 de zile ale revoluţiei”


Stop cadru din filmul „Maidan” de Serghei Lojnița.

Stop cadru din filmul „Maidan” de Serghei Lojnița.

Interviu cu regizoul filmului documentar „Maidan” prezentat la Cannes.

În 21 mai, la Festivalul din Cannes a avut loc premiera filmului documentar „Maidan” al lui Serghei Lozniţa. În toamna anului 2013 regizorul începuse lucrul asupra filmului artistic „Babii Iar”, dar a început revoluţia şi Lozniţa s-a apucat să filmeze evenimentele din Maidan. „E prima oară în lunga mea carieră de regizor cînd am început să urmăresc evenimentele vieţii reale care se desfăşurau în faţa mea. Scopul meu e să-l aduc pe spectator pe Maidan şi să-i arăt cele 90 de zile ale revoluţiei” spune Serghei Lozniţa. Filmul conţine secvenţe filmate în timpul luptelor din centrul Kievului de corespondenţii biroului ucrainean al Europei Libere. Înainte de premieră, Serghei Lozniţa a acordat un interviu pentru serviciul rusesc al Europei Libere. Interviul este tradus de Iulian Ciocan.

Europa Liberă: Spectatorul nu va găsi vreun erou sau o istorie personală, ci numai mişcarea maselor, mişcarea a mii de oameni, a unui corp colectiv. De ce aţi decis să reflectaţi în acest fel istoria Maidanului?

Serghei Lozniţa: „Mă pregăteam pentru un alt film, şi scenariul meu anume aşa voia să arate istoria din „Babii Iar”. Filmul despre Maidan are analogii cu „Greva” lui Eisenstein. E şi acela un film fără un erou, cu multe personaje secundare pe care Eisenstein le părăseşte, iar povestea se mişcă înainte nu pentru că noi urmărim destinul unui personaj anume. Altfel nu pot povesti această istorie. Atunci cînd urmărim un personaj anume, avem de-a face cu fapte ale vieţii private şi asta nu e bine. Ca să vezi trebuie să faci cîţiva paşi într-o parte. Şi atunci cînd filmam aveam grijă ca episodul să nu fie monopolizat de nimeni, ci să fie o compoziţie multiaspectuală în care fiecare element este egal cu altele. În acest sens filmul e pesemne epic. Numai aşa poţi spune ceva despre cor şi anume dându-i lui voie să povestească despre sine.

Europa Liberă: Maidanul te absoarbe. Cînd aţi filmat vă simţeaţi o parte a acestui corp colectiv sau numai un spectator distant?

Serghei Lozniţa: „E greu să separi aceste lucruri. Cînd îmi fixam camera, mă gîndeam numai la compoziţie şi acţiunea care va fi, mă gîndeam cum să nu comit repetări şi cum să redau toate cît mai optim”.

Europa Liberă: Îmi amintesc de discursul dvoastră de la Festivalul din Wiesbaden. Spuneaţi atunci cît de importante sunt primele secunde ale filmului. Şi în „Maidan”e foarte importantă prima secvenţă cînd mulţimea de oameni cîntă imnul Ucrainei, o secvenţă pe care chiar o repetaţi.

Serghei Lozniţa: „Da, pentru că acolo există deja o concentrare a ideii şi e o secvenţă foarte puternică. Ea îl influenţează pe spectator, îl impresionează foarte tare. Şi chiar l-am rugat pe operator să arate numai marea de oameni.”

Europa Liberă: Cred că îi va influenţa mai cu seamă pe spectatorii din Rusia care vor vedea filmul. Privind această secvenţă, m-am gîndit că ea ilustrează perfect teza că Ucraina nu e Rusia. E greu să-ţi imaginezi că în Rusia mii de oameni îşi scot în acelaşi timp căciulile, că îşi pun mîinile la inimă şi cîntă imnul ţării.

Serghei Lozniţa: „Aşa e. E uimitor ce naţiune cîntătoare e asta! Pe Maidan mereu se cînta. Nu pot să-mi imaginez ce şi cum s-ar fi cîntat în Moscova. Nu ştiu de imn, iar cîntecele populare… A cam dispărut cultura asta populară. Cînd, în 1998, făceam filmul „Viaţă, toamnă”, am filmat nişte bătrîne din regiunea Smolensk care mai ştiau cîntece populare. Iar următoare generaţie le dăduse deja uitării. Dispare ceva important prin care poprul se identifică. În Ucraina însă asta s-a păstrat. Sunt o mulţime de poeţi din popor care recită şi mulţi le ţin isonul. În Vilnius nu înregistrasem bine CERVONA RUTA. Au venit lucrătorii ambasadei ucrainene şi au interpretat minunat cîntecul. Aşa că asta nu e Rusia, e altceva. ”

Europa Liberă: Aţi ales două poezii mari rostite de poeţii din popor la tribuna Maidanului…

Serghei Lozniţa: „Patru! Nişte poezii superbe! Le-aş fi acordat şi mai mult spaţiu, dar filmul meu e de numai 2 ore şi 10 minute”.

Europa Liberă: Şi cîntecul „Vitea, ciao” care răsună de două ori…

Serghei Lozniţa: Da, e o energie creatoare fremătătoare care nu apare de nicăieri.

Europa Liberă: În ce măsură v-a interesat cealaltă parte, Berkut, Ianukovici? Aceştia aproape că nu sunt în film sau apaţin unui plan îndepărtat. Aţi fi vrut să-i filmaţi?

Serghei Lozniţa: „Nu m-au interesat deloc. Mă interesa numai poporul”.

Europa Liberă: Poporul şi energia lui uimitoare. Căci energia asta e foarte veche, e arhaică, în ciuda iPhone-urilor.

Serghei Lozniţa: „Indiscutabil. Acolo e şi experienţa populară vece şi toate astea te farmecă. Cealaltă parte nu are nimic misterios, e evidentă. Am înţeles totul din prima zi cînd un om a spus de la tribuna poporului că Ianukovici nu e preşedinte al Ucrainei. Ianukovici a devenit personaj de comics şi a pierdut respectul oamenilor, or conducerea se bazează pe respect şi putere. Dacă nu există respect şi putere, nu poţi face nimic”.

Europa Liberă: Maidanul e şi acum în centrul Kievului. Consideraţi că istoria asta s-a terminat sau va avea o continuare?

Serghei Lozniţa: „Ca istorie mitologică nu s-a terminat. Cînd ceva nu va merge cum trebuie, ea va continua. Iar momentul istoric care a provocat schimbarea puterii s-a încheiat. S-a pus punct atunci cînd preşedintele a părăsit ţara. Ce va fi mai departe depinde în mare măsură de oameni şi mai puţin de politicieni. Oamenii au arătat cum pot ei influenţa politicul. Politicienii încercau mereu să prindă acest tren. Uneori le reuşea, alteori – nu. Iar Maidanul avea linia sa şi felul în care ea s-a constituit tot e uimitor. E vorba de sute de mii de oameni care gîndesc foarte asemănător, care înţeleg ce trebuie să facă şi toţi înţeleg că ei înţeleg. Aşa că cred că nici nu e important cine va fi preşedinte al Ucrainei. Există stafia Maidanului, e senzaţia a ceea ce se poate întîmpla dacă ceva nu va funcţiona cum trebuie. Iar cel mai important e că nimeni nu va mai putea apela la organele de forţă şi să le îndrepte împotriva oamenilor”.



Europa Liberă: În schimb, structurile de forţă activează în Crimeea anexată de Rusia, acolo a fost reţinut tovarăşul dvoastră, regizorul Oleg Senţov pe care FSB îl acuză de terorism. Ştiu că faceţi parte din comitetul care îl apără. Cum poate fi el apărat?

Serghei Lozniţa: „Putem vorbi despre asta, putem chema oamenii la acţiune şi cere eliberarea lui. Avem de-a face cu un soi de obscuritate şi nu ştim ce se întîmplă acolo. Omul nu este, e ţinut undeva în arest. Cum putem accepta o astfel de sălbăticie? Trebuie toată lumea să afle despre asta. Atîta timp cît Oleg nu va fi eliberat, mulţi oameni nu se vor linişti”.

Europa Liberă: Am citit în presa ucraineană că aţi refuzat principial să vorbiţi despre filmul MAIDAN cu mass-media rusă în Cannes. Nu e o exagerare?

Serghei Lozniţa: „Nu, nu e o exagerare. Acest flux informaţional despre Ucraina e într-atît de mincinos, încît nu vreau să fac parte din el. Îmi displace simplul gînd că cuvintele mele vor fi prezente în acest flux. Nu doresc asta. Acum e un război informaţional în desfăşurare, mass-media e folosită ca armă destul de eficient”.

Europa Liberă: Va fi arătat filmul dvoastră în Rusia?

Serghei Lozniţa: „Va trece un timp, îl voi pune pe Internet. Cred că e un film instructiv. Aşa ceva trebuie văzut”.

XS
SM
MD
LG