Linkuri accesibilitate

Aurel Ciocoi: „Să începem a acţiona europeneşte, pentru că din europenitatea fiecăruia dintre noi se clădeşte caracterul european al statului”


Aurel Ciocoi, Berlin, 16 May 2014.

Aurel Ciocoi, Berlin, 16 May 2014.

Vasile Botnaru în dialog cu ambasadorul R.Moldova la Berlin.




Ministrul moldovean de externe, doamna Natalia Gherman, începe o vizită de două zile în Germania pentru convorbiri cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier. Natalia Gherman va mai avea întrevederi cu membri ai guvernului și ai Parlamentului de la Berlin și va ține un discurs la Societatea Germană pentru Politica Externă despre integrarea europeană a Republicii Moldova. Vasile Botnaru a stat de vorba cu ambasadorul Chisinaului la Berlin, Aurel Ciocoi.

Europa Liberă: În discursul politic a apărut luminiţa în capătul tunelului: Chişinăului i s-a dat de înţeles că are şansa să devină Republica Moldova membră a Uniunii Europene. Acum, fiind ambasador în Germania, ce puteţi spune despre trăsăturile europenităţii pentru o ţară care trebuie să facă faţă acestei invitaţii semioficiale, ca să devină într-adevăr membru plenipotenţiar al Comunităţii Europene?

Aurel Ciocoi: „Există o suită întreagă de precondiţii sau condiţionalităţi care ne fac ţara să devină eligibilă pentru a deveni membru cu drepturi depline a Uniunii Europene. Şi, în primul şi primul rând, mă refer aici la capacitatea guvernului, capacitatea clasei politice de a implementa reformele profund, pe toate planurile societăţii noastre, şi nu doar economice, ci şi juridice, sociale etc., etc., astfel încât Republica Moldova să devină realmente europeană şi nu doar declarativ. Doi la mână: cred că avem încă foarte mult de lucrat, dincolo de presupusele cu succes implementate reforme despre care am pomenit mai sus, dar avem foarte mult de lucrat noi înşine, fiecare dintre noi, dintre cei 3,5 milioane de locuitori sau cetăţeni ai Republicii Moldova care locuim la noi acasă, să începem a gândi europeneşte şi să începem a acţiona europeneşte, pentru că din europenitatea fiecăruia dintre noi se clădeşte caracterul european al statului. Nu este nevoie să stăm şi să aşteptăm mana cerească de sus, gândindu-ne că vine un nene plăcut care ne va duce de mânuţă în Europa. Fiecare dintre noi trebuie să fie gata de a se pregăti din timp, pentru a deveni european şi pentru a nu pica în complexul inferiorităţii, atunci când ajungem în Europa şi ne simţim instantaneu net inferiori europenilor.”

Europa Liberă: Dar nu există un manual de europenitate, cum există manualul de matematică sau de chimie. De unde înveţi a te comporta europeneşte?

Aurel Ciocoi: „E vorba şi de cultură. E vorba de capacitatea de a vedea real lucrurile, riscurile, pericolele care îl pasc pe oricare, inclusiv în grădină, inclusiv în viaţa cotidiană. Deci, capacitatea de a vedea treaz, obiectiv, analitic lumea din jur, microcosmosul fiecăruia din curtea proprie, plus macrocosmosul, dincolo de curte şi la nivel global – acestea sunt capacităţile care îl fac pe om nu doar un individ biologic, ci realmente homo sapiens.”

Europa Liberă: De la nemţi ce avem de învăţat?

Aurel Ciocoi: „Avem foarte multe de învăţat de la nemţi, începând de la punctualitatea faimoasă germană şi terminând cu capacitatea de a aranja pietricelele de la marginea drumului, în aşa mod încât să bucure privirea, dacă e să ne referim la viaţa cotidiană. Dacă e să ne referim la nivel statal, atunci, evident, iarăşi, avem toată gama, de la A la Z, de preluat, cel mai bun exemplu ar fi elementara procedură de alegere a preşedintelui statului. În Republica Federală Germană, fiind un stat parlamentar, acest lucru a fost rezolvat încă în 1949, când a fost creată Republica Federală Germană, procedura durează maxim două ore. Preşedintele, indiferent de concurenţa politică în interiorul Germaniei, este ales, volens nolens, vor politicienii sau nu vor. La noi însă, şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine, cât timp a durat alegerea şefului statului. Şi aceasta, iarăşi, este o dovadă a faptului că avem, totuşi, de învăţat multe şi multe lecţii de la europeni, pentru a deveni şi noi, la rândul nostru, europeni.”

Europa Liberă: Germania, fiind considerată pe bună dreptate o ţară-motor a Uniunii Europene, de ce ar vrea ea să vină Republica Moldova în rând cu această ţară-motor, să aibă drept de vot? Care ar fi motivele pentru care să accepte Republica Moldova în preajmă?

Aurel Ciocoi: „Nu ţine doar de decizia unilaterală a unui stat membru al Uniunii Europene. E, totuşi, o comunitate a mai multor state şi voinţa Germaniei nu cred că este una decisivă în această orchestră. Însă aici nu ţine de voinţa statelor membre ale Uniunii Europene, ci de eligibilitatea statului care îşi pretinde locul în cadrul acestei familii. Spuneţi-mi, vă rog, dacă mâine Islanda ar depune cerere la Bruxelles pentru aderarea la Uniunea Europeană, credeţi că cineva ar avea vreo pretenţie vis-a-vis de Islanda? Ea este deja demult europeană. Ea nu are absolut niciun impediment de a devenit în 24 de ore membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. La fel şi Elveţia, care este stat neutru şi care în inima Uniunii Europene, iarăşi, este absolut eligibilă pentru a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Deci, depinde de statul respectiv, dacă doreşte să intre în această familie sau preferă să stea aparte. În cazul nostru, iarăşi, depinde de noi: dacă ne-am hotărât să mergem pe această cale, respectiv, trebuie să depunem maxim eforturi. Şi dacă vrem să urgentăm parcurgerea acestei căi, respectiv, trebuie să depunem la maxim eforturile necesare concentrate ale tuturor, pentru a atinge criteriile necesare pentru a fi noi înşine consideraţi de către partenerii noştri europeni pe deplin europenizaţi pentru a face parte din familia lor. Pentru că nu poţi veni într-o casă cu propriile reguli şi să pretinzi că eşti mai bun decât stăpânii casei respective.”

Europa Liberă: Una dintre problemele majore ale Republicii Moldova este corupţia. De aici, de la Berlin, cum vedeţi dumneavoastră soluţionarea acestei probleme?

Aurel Ciocoi: „Corupţia există în toate statele, inclusiv în Germania, dar combaterea corupţiei sau nivelul de combatere a corupţiei – aici este problema. În Germania poţi să nu plăteşti impozite, bunăoară, doi-trei ani, cinci ani, ai păcălit statul şi eşti fericit, dar cu siguranţă în al şaselea an fiscul te va prinde de mână şi vei face ani grei de puşcărie pentru aceasta, retroactiv pentru toate păcatele pe care ţi le-a găsit fiscul. Actele de corupţie se pot întâmpla şi se întâmplă, şi cu regularitate se întâmplă, inclusiv în Germania, doar că nu la nivel cotidian, aşa cum, din păcate, se întâmplă la noi. Niciodată nu veţi vedea cazuri când un pacient german scoate din buzunar un plic cu bani să-i dea medicului, exclus. Aici este un alt nivel de corupţie, aici există corupţia la nivelul companiilor mari, la nivelul politicienilor cu nume, care, iarăşi, este foarte riscant pentru un politican să se aventureze în astfel de joc. Dar lucrurile acestea sunt instantaneu semnalate, lucrurile acestea sunt instantaneu penalizate. Mai devreme sau mai târziu persoanele implicate în acte de corupţie din Germania cu siguranţă vor fi trase la răspundere. Cazul concret – demiterea fostului preşedinte federal Christian Wulff. Şi care nu s-a dovedit până la urmă că a comis act de corupţie, dar însuşi faptul că a fost bănuiala că ar fi acceptat nişte plăţi necuvenite pentru odihna lui şi a soţiei lui într-un luxos hotel din nordul Germaniei a dus, logic, la demiterea dânsului din funcţia de şef al statului. Deci, am spus toate acestea ca să vă demonstrez că există o clară voinţă politică, de sus şi de jos, din partea societăţii civile, intoleranţă zero pentru acte de corupţie. Iată noi, când vom ajunge la intoleranţa zero pentru actele de corupţie în Republica Moldova, de la opincă până la vlădică, atunci, probabil, va fi acea epocă de aur în societatea noastră, când vom putea spune: „Da, într-adevăr, inclusiv în Republica Moldova, corupţia nu-şi are locul”. Or, atâta timp cât noi citim în ziare: cutare sau cutare distins politician nu că este bănuit, dar se vine cu dovezi concrete de pasibilitate pentru a fi tras la răspundere pentru acte de corupţie şi el, bine mersi, îşi exercită funcţia în continuare şi cu atât mai mult vorbeşte la microfoanele din Parlamentul Republicii Moldova, dând exemplu celorlalţi membri ai societăţii moldoveneşti, atunci, evident, nu numai colegii noştri europeni au tot dreptul să-şi pună anumite semne de întrebare vi-a-vis de capacitatea ţării noastre de a deveni europeană, în situaţia în care corupţia este profund pătrunsă în societatea din Republica Moldova.”

Europa Liberă: Mai este un mare adversar al eurointegrării, omul care stă şi se uită la televizor, şi zice: „Dar noi trebuie să luăm selectiv principiile şi valorile europene, avem rezerve, pentru că, vezi doamne, europenii vin cu ceva care macină temelia moral-creştină a societăţii şi pe baza aceasta îşi construiesc eşafodajul politic etc.”. Totuşi, cum se poate convinge omul sau cel puţin îndrepta spre un sistem de argumentare care să-l ajute să înţeleagă lucrurile altfel decât pur şi simplu propagandistic?

Aurel Ciocoi: „E o luptă de idei. Şi e o luptă absolut obiectivă de concepte despre viaţă, de concepte despre lumea modernă, dacă doriţi. Mi se pare concurenţa aceasta absolut firească. Şi în acest context vă aduc un exemplu: într-o societate democratică are dreptul la existenţă oricare idee pe care o vociferează un individ. Şi exemplul pe care am vrut să vi-l aduc este unul care pe mine m-a convins, încă o dată, cât de profund democratică este o societate europeană. Partidului neonazist din Germania, care, bine mersi, funcţionează legal, protejat de legislaţia germană, acum cinci ani, guvernul german, guvernul federal a încercat să-l scoată în afara legii, atacând partidul respectiv la Curtea Constituţională Federală. După lungi dezbateri, magistraţii Curţii Constituţionale germane au decis că nu pot interzice activitatea acestui partid întrucât contravine principiilor fundamentale ale drepturilor omului – dreptul fiecărei persoane la propria opinie politică. Decizia Curţii Constituţionale, dacă e să fac un rezumat, se reduce la faptul că: „Domnilor, aceasta este cultura politică, aceasta face parte din lupta politică, nu vă place partidul respectiv, combateţi-i baza argumentativă cu contraargumentele pe care le găsiţi de cuviinţă”. Procesul de integrare europeană, în mod firesc, are şi adversarii săi, care încearcă să invoce argumentele sale în defavoarea aderării republicii la Uniunea Europeană. Însă sarcina guvernanţilor sau sarcina elitelor politice care şi-au axat acest scop în numele nostru, al tuturor, de a duce Republica Moldova, finalmente, în UE, e să-şi asume şi riscurile, ar trebui să-şi asume şi efortul necesar de a convinge populaţia că opţiunea respectivă politică este una bună şi una benefică pentru majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Implementarea unei astfel de strategii presupune efort şi efort nu doar intelectual, ci şi efort financiar, care, din păcate, la aspect financiar, bugetul Republicii Moldova nu este cel mai fericit. Dar, indiferent de deficienţele de ordin material şi financiar, cred că există suficientă materie cenuşie în elita politică de la Chişinău. Şi aici mă refer nu doar la elita politică, dar ar fi bine ca şi elita intelectuală să se implice masiv în această campanie de promovare a europenismului în Republica Moldova pentru a-l face inclusiv pe acel elev mic din clasa începătoare de la o școală să știe clar ce înseamnă Europa și să aibă o imagine foarte precisă despre avantajele oferite de Uniunea Europeană lui personal, comparativ cu avantajele sau dezavantajele oferite, iarăși, acestui pici de la școală de către alte opțiuni politice, oferite de adversarii politici ai integrării europene acestui mic copil.”

Europa Liberă: Nu pot să nu vă întreb despre bețele în roate pe care le-ar pune factorul politic extern, se vorbește despre implicarea altor state care nu ar fi foarte interesate ca Moldova să plece de sub tutelă, vorbim pe șleau, de Rusia. În ce măsură credeți că ar putea avea influență, mai cu seamă spre toamnă, acest factor încât să zădărnicească parcursul modest, cum este, dar spre Europa?

Aurel Ciocoi: „M-aș feri să fac acum un pronostic, dar cu certitudine vom fi obiectul unor încercări de a ne deturna de pe parcursul nostru european și de a schimba vectorul politicii externe a Republicii Moldova. Și atunci este de datoria autorităților actuale de la Chișinău să analizeze la rece toate sfidările la adresa securității naționale, toate sfidările la adresa priorităților Republicii Moldova, în așa fel încât să elaboreze acțiuni de contracarare a acestor atacuri la adresa Republicii Moldova. Și aceste atacuri nu neapărat să vină din exterior doar dintr-o singură direcție. Și, dacă tot ați pomenit de Federația Rusă, aceste tentative de a deturna cursul de politicii externe a Moldovei poate să fie nu doar din partea Federației Ruse, dar și din partea altor state. Pe de altă parte, uitați-vă ce se întâmplă în Țările Baltice, care ,la rândul lor, au o minoritate rusofilă impunătoare, în Lituania, dacă nu mă înșel, sunt 40% din populația care vorbește în limba rusă și aparțin minorității rusofone. Dar indiferent de această mare pondere a minorității vorbitoare de limbă rusă, nimeni nu îndrăznește să încerce o interferență în afacerile interne ale Statelor Baltice pentru a deturna cursul lor politic intern și extern. Prin urmare, e o dovadă certă a faptului că unitatea societății, determinarea întregii societăți referitor la un obiectiv fie el intern sau extern al politicii statului face imposibilă eficiența pârghiilor aplicate din exterior pentru deturnarea unui sau altui curs. În ceea ce privește țara noastră, am mari dubii referitor la capacitatea societății de a fi atât de consolidată încât să facă imposibile astfel de tentative din exterior… Și aici, iarăși, revin la capacitatea elitei intelectuale din Republica Moldova de a forma opinia publică și urmăresc cu admirație dezbaterile intelectuale din Germania pentru că tot mă aflu aici, la Berlin, și sunt efectiv ahtiat de eleganța și profunzimea dezbaterilor, când elita intelectuală germană abordează subiecte stringente pentru societatea germană, explicând cetățeanului de rând, persoanei respective, să înțeleagă foarte clar despre ce este vorba și care sunt avantajele, plus dezavantajele și atunci fiecare din aceste persoane își ia propria decizie: îi palce sau nu-i place. La noi, din păcate, lipsește această verigă. Și lipsește, din câte observ eu, și un angajament mult mai profund al elitei intelectuale de a se prolifera în consolidarea ideii proeuropene sau paneuropene din societatea noastră. Păcat.”

XS
SM
MD
LG