La indicaţiile Securităţii, Fritz Cloos nu s-a implicat direct în politică. Situaţia s-a schimbat după ce devenise membru al Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), iar în 1976, este numit referent al partidului pentru probleme legate de reîntregirea familiilor (ACNSAS, SIE 2732, vol. 8, f. 450).
În acest context, Cloos putea influenţa decizii legate de problema spinoasă a emigrării etnicilor germani din România şi să influenţeze şi politica R.F. Germaniei care plătea statului român pentru fiecare „strămutat” o sumă importantă în valută. Cloos probabil fusese neliniştit şi de faptul că şi Hans Herrschaft intenţiona să se amestece în chestiunea emigrării prin intermediul asociaţiei sale, „Uniunea centrală a germanilor din Europa centrală şi de est” (ZMO).
Aşa cum o făcuse şi-n alte multe cazuri de-a lungul perioadei sulfuroase în care a lucrat pentru Securitate (1956-1984), Cloos raportează, pe data de 27 aprilie 1963, că Herrschaft întreţine legături cu legionarii exilaţi în Germania (Mircea Dimitriu, Vasile Mailat ş.a.) şi că aceştia ar fi deosebit de îngrijoraţi după ce auziseră că acesta ar fi un agent Stasi (ACNSAS, SIE 2732, vol. 4, f. 448).
Mai tîrziu, pe data de 17 aprilie 1965, semnalează că în urma scandalului Fibag, Herrschaft ar avea intenţia „să colaboreze cu ţările socialiste” (ACNSAS, SIE 2732, vol. 11, f. 217). În septembrie 1969, predă un alt raport ofiţerului său de legătură în care relatează că Herrschaft ar fi un soi de „maoist” cu simpatii pentru unul dintre liderii nazişti.
Într-un raport separat, ofiţerul face o sinteză a discuţiilor cu Fritz Cloos, în care aminteşte de activitatea lui Herrschaft în serviciul secret nazist SD, afirmînd că, în prezent, acesta ar lucra pentru serviciul de informaţii vest-german şi a fost „infiltrat în NPD” (Partidul Naţional-Democrat din Germania, extremist de dreapta), deoarece ar împărtăşi ideile acestei formaţiuni politice (ACNSAS, SIE 2732, vol. 14, ff. 359, 384-390). Din acelaşi material se mai desprinde şi îngrijorarea lui Cloos în legătură cu cercetările Procuraturii federale în cazul lui Gustav Richter.
Fritz Cloos, arestat şi el de autorităţile sovietice şi condamnat în URSS, a fost eliberat - asemenea lui Richter – în 1955, şi a fost trimis în România. Richter în Germania federală. La Moscova, Richter a dat declaraţii cuprinzătoare şi a întocmit o amplă listă cu numele agenţilor din România de care şi-a adus aminte şi care au lucrat pentru serviciile secrete naziste (BStU, MfS – HA IX/11, ZR 943 A3, ff. 29-47).
Între cei nominalizaţi nu se află Cloos, dar se află unul din apropiaţii săi, SS-Hauptsturmführer-ul Kurt Auner, care practic era coordonatorul principal al reţelei SD din România. Totodată, Richter dezvăluie că înaintea misiunii sale din România, Hans Herrschaft (şi el colaborator SD) i-a furnizat informaţii necesare legate de situaţia din România.
Din materialele Securităţii, cercetate pînă-n prezent, nu rezultă de la cine a aflat Cloos că el şi cu alţi foşti agenţi SD ar urma să fie audiaţi ca martori în cazul Richter. În orice caz, cei vizaţi s-au consultat în taină pentru a pregăti o strategie comună şi a se pune de acord cu ce vor declara.
Hildrun Glass, istoric din München şi co-autoare a Raportului Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România (din 2004), ne-a explicat că investigaţiile contra lui Richter au început în contextul procesului intentat lui Adolf Eichmann la Ierusalim.
Abia la începutul anului 1982, acesta a fost condamnat la patru ani de închisoare, pe care însă nu i-a executat, pentru că tribunalul a luat în considerare cei 10 ani petrecuţi în detenţia sovietică. Printre martori, spune tot Hildrun Glass, nu s-au aflat nici Cloos şi nici Herrschaft, ci doar Kurt Auner. Acesta a făcut pe „neştiutorul” şi nu a declarat nimic relevant. (Tot aşa şi Helmut Styhler, născut în Transilvania, fost coleg în SD cu agenţii Auner, Cloos şi Herrschaft.)
