Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al lui Daniel Vodă.



Daniel Vodă s-a născut pe data de 26 decembrie 1991 la Chişinău. Este student la facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, bursier al Guvernului Republicii Moldova pentru performanţe academice şi civice. În 2010 este beneficiarul programului de schimb cu guvernul SUA „Benjamin Franklin Transatlantic Fellowship Institute”, în 2011, Ambasada Statelor Unite ale Americii la Chişinău îl desemnează cel mai bun Absolvent al programelor de schimb cu guvernul SUA din anul 2011, în acelaşi an obţine titlul de cel mai activ voluntar al anului din Moldova. În 2012 i se acordă Premiul naţional al Tineretului – categoria „Activism civic” de către Ministerul Tineretului şi Sportului. Este co-fondator al Institutului Tinerilor Ambasadori, care în 2013 este premiat de Comisia Europeană cu Premiul Mare în calitate de cel mai bun schimb educaţional de tineri din Europa în cadrul programului „Tineri în acţiune: 20 de ani de la fondare”. Are experienţă de jurnalist, realizând programe radio şi TV în cadrul IPNA Compania Publică „Teleradio Moldova”. Autor al articolelor care vizează relaţii internaţionale, studii de pace, problema transnistreană.

Luni

Evenimentul zilei: Un titlu de ştire ţipător Filat vede pericolul din Est, Lupu se uită şi către Vest, mă întreb retoric când vom vedea pericolul care se ascunde în indiferenţa noastră, în contrast am ales:

Personajul zilei: Şoferul de taxi pe care l-am întâlnit în pauza de prânz, un tânăr între 30-35 de ani cu care am început să discutăm despre integrare europeană, jocuri geopolitice – sunt sigur că nu sunt doar eu sunt pasionat de discuţii politice cu şoferii de taxi. E una din cele mai motivaţionale discuţii avute vreodată, tată a unui băiat, îmi explica pasionat de succesele copilului său, viitorul lui incontestabil într-o ţară de prosperă, cu oameni care respectă legea, politicieni responsabili. La intervenţia mea, cum se numeşte această ţară, a răspuns fără să ezite: Moldova europeană! – Dacă toţi vom munci onest, cu dare de inimă, vom reuşi! concludea. Mare dreptate avea. Dimineaţa am petrecut în compania tezei de licenţă: surse, texte, autori, ziare, legi, multe gânduri toate îşi găsesc rostul sub titlurile stricte ale capitolelor şi paragrafelor distincte. În astfel de momente ale facerii unui efort academic, înţeleg cu adevărat rostul celor trei ani de licenţă şi competenţe dobândite la facultate. Îi compătimesc pe cei care aleg să-şi cumpere teza, sunt lipsiţi de o experienţă cu valoare adăugată. Viaţa până la urmă le aranjează pe toate.

Partea a doua a zilei am petrecut moderând la centrul de Resurse American sesiunea cu Nicholas Kralev, autorul cărţii „America’s other Army”, fost jurnalist la publicaţii prestigioase precum Financial Times sau Washington Times şi Tudor Ulianovschi, vice-ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, tema discuţiei: Rolul diplomaţiei în realizarea obiectivelor statelor lumii. Am apreciat caracterul dezinvolt a prestaţiei vorbitorilor şi am făcut multe notiţe pentru teza mea de licenţă. Zeci de tineri au făcut ping-pong cu întrebări bune, fapt care m-a lăsat cu o uşoară senzaţie de invidie, din aia albă, majoritatea fiind elevi şi studenţi în anul I de facultate, însă deja citau autori de universitate, iar discursul fiecăruia era suficient de convingător să cred că aveau experienţă pentru un om cu 10 sau 15 ani mai în vârstă.

Tot luni, am început un nou modul în cadrul Şcolii tinerilor lideri IDIS „Viitorul” care se numeşte Campanii sociale şi campanii politice, cu Olga Nicolenco, are o expertiză generoasă în materie de subiect. Tot în cadrul şcolii, am finalizat redactarea eseului în care am răspuns la întrebarea „E posibilă integrarea europeană rapidă a Republicii Moldova?”, concluziile le notez în jurnal: nu există soluţii rapide de integrare economică în spaţiul european şi toate extinderile au demonstrat acest lucru; - este necesar de implicat aparatul instituţional al statului la capacitate maximă pentru a spori absorbţia şi preluarea modelelor UE; - lupta împotriva corupţiei ar trebui să devină elementul cheie în dezvoltarea statului pe traseul european; - competitivitatea economică a Moldovei trebuie stimulată, inclusiv prin lichidarea riscurilor de oricare fel; - absorbţia eficientă a fondurilor europene; - promovarea eficientă a produselor moldoveneşti pe piaţa unică europeană; - utilizarea bunelor practici ale statelor „noi” ale UE pentru a preveni riscurile în procesul de integrare/aderare la UE.

Încep numărătoarea simbolică: până la 9 mai – au mai rămas 4 zile.

Marţi

Evenimentul zilei: Cu paşaportul albastru putem să mergem Fără vize în Turcia începând cu 1 iunie 2014! Cum spunea un actor într-un spot: încă într-un stat unde „ne socot" de oameni, pardon din start pentru acest calc din limba rusă. Cert este că „Istanbul, revederea noastră va fi cu 20 EUR mai ieftină, numai bună pentru câteva intrări la muzee.”

Personajul zilei: William Moser, Ambasadorul SUA în Republica Moldova la recepţia la reşedinţa sa cu ocazia Zilei Libertăţii Presei punctează în faţa a zeci de jurnalişti şi analişti politici „Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră prezenţi în această seară aici sunteţi rivali, dar noi considerăm că competiţia este un aspect sănătos a oricărei pieţi. În acelaşi timp, vă încurajez să conlucraţi şi să vă susţineţi unul pe celalalt pentru ca libertăţile fundamentale de exprimare şi a presei să fie protejate şi consolidate în Moldova.”
Aceste gânduri mi-au amintit de spoturile unui post TV din Ucraina pe care le-am urmărit dimineaţa cu referire la simbolicul 9 mai, îmi amintesc să notez în jurnal „Posturile TV din Ucraina s-au mobilizat...nu doar în mesaje de unitate naţională prin campania „Ucraina - stat unitar" ci şi în mesaje consolidate cu ocazia Zilei de 9 mai. Ei nu neagă războiul, îl prezintă ca o amintire a oamenilor săi, o suferinţă prin care au trecut şi nu vor mai trece. Nu promovează culori de colorado care au devenit simbol al ocupaţiei ci numele oamenilor care şi-au pierdut viaţa. Demnitatea - e cuvântul cheie care îi caracterizează. O lecţie bună şi pentru noi.”

Seara, împreună cu tata şi cei doi fraţi urmărim Eurovisionul. Inima bate mai tare când Cristina Scarlat rosteşte pentru o audienţă de 200 de milioane de telespectatori: Thank you, we love Europe! (Mulţumesc, noi iubim Europa). O declaraţie la care Subscriu. În aceeaşi seară: Rusia e huiduită la anunţul că trece în finala Eurovision. Moldova face o pauză. Cristina a fost oricum bravo!

Înainte de culcare pregătesc textul pentru emisiunea de dezbateri pentru tineri „Avangaraj” care va fi pusă pe postul public ziua următoare, „Doar opt moldoveni din 100 citesc în fiecare zi, arată datele Barometrului Opiniei Publice. Nici situaţia bibliotecilor din ţară nu este mai bună, majoritatea din ele ţin pe rafturi cărţi în limba română cu caractere chirilice dispărută încă în 1989, mai exact în mediul rural fiecare a doua carte a văzut lumina tiparului înainte de anul 1989.

Totul se întâmplă într-o Moldova independentă deja de 23 de ani.
De 9 mai, ne despart 3 zile.

Miercuri

Evenimentul zilei: Am asistat la o scenă cel puţin neordinară în maxi taxi:

Intră o doamnă în vârstă vorbitoare de limba rusă, spune că are abonament şi că ar vrea să ajungă pe bulevardul Dacia la troleibuzul 4 pentru că transportul e redirecţionat, şoferul amabil acceptă să o ia gratis. O altă doamnă care stă la margine, îi oferă locul, la care doamna spune că n-are nevoie, în acelaşi timp calcând-o pe picior, tot ea apostrofând-o ruseşte: Aveţi grijă unde vă puneţi picioarele. Doamna rămâne frapată de replică, modest se întoarce la locul său. În două minute, mătuşica tupeistă o calcă din nou din neatenţia sa, la care imediat îi taie din scurt ruseşte: Chiar nu aveţi loc?! De această dată o a treia persoană îi spune pe rusă: Doamnă, aţi călcat un om de două ori şi nici scuze nu v-aţi cerut, să vă fie ruşine. La care pensionara dă replică: Ce public select s-a mai adunat pe aici, sunteţi avocatul ei?! Staţi liniştită şi vedeţi-vă de treabă. Replica a revoltat toţi pasagerii, printre care o a patra femeie exclamă pe limba mătuşii: La Maidan cu asemenea oameni nemulţumiţi. La care pensionara spune: Sigur, vedem dacă ajung eu la maidan sau unde ajungeţi voi când vine Putin în Moldova. Acest răspuns a stârnit o furtună de discuţii aprinse, la care un vorbitor de rusă tânăr strigă din spate: Sunt moldovean, mama şi tata sunt ruşi, dacă aveţi nevoie de Putin, mergeţi în Rusia, iar pentru comportamentul dvs. îmi este ruşine, din start nu aveaţi dreptate însă scuze nu v-aţi cerut. Tânărul cu siguranţă e şi Personajul zilei. Notez în jurnal: „am ciudata impresie că ipocrizia nu are o naţionalitate, etnie sau limbă...călătoreşte fără viză în lumea întreagă!”

Ziua a continuat cu pregătiri intense pentru Ziua Europei, celebrată în data de 10 mai pe emblematica Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, iar eu am plăcerea să contribui la programul din Cortul Guvernului. Detalii vă spun în ziua de joi.

La Clubul de dezbateri în limba engleză, am pus în discuţie problema însuşirii limbii române de vorbitorii de limba rusă, o sugestie de altfel venită de la o tânără care face studiile într-un liceu cu predare în limba rusă din capitală. Au fost cele mai productive dezbateri la subiectul acesta la care am asistat. Concluzia a fost firească, limba e instrument de comunicare şi nu element de dezbinare, indiferent de etnie, a cunoaşte limba statului e o necesitate vitală dacă te vezi parte integrantă a acestuia pe viitor. Acei 20 de tineri se văd.

9 mai vine în calendar în doar două zile.

Joi

Evenimentul zilei: Am aflat că împreună cu colegii, absolvenţi ai programelor de schimb cu Guvernul SUA am trecut în etapa finală a unui concurs de granturi la care au participat mii de proiecte din toată lumea. Fingers crossed, cum zic vorbitorii de engleză şi sperăm să ne vedem printre câştigători: Studii de pace în Europa în Europa de est – e tema conferinţei pe care vrem să o punem la cale. Lucru cert, lucru verificat: oamenii potriviţi la locul potrivit fac ca această ţară să se mişte din loc, nimic mai mult!

Personajul zilei: Conchita Wurst, reprezentanta Austriei la Eurovision cu piesa Rise like a Phoenix pentru că a demonstrat că „Fata cu barbă” poate trece în finala unui concurs ca Eurovision, sunt sigur că va fi foarte aproape de trofeu.

Pe lângă tradiţionala teză de licenţă care capătă cu fiecare zi o structură cât mai agreabilă, am lucrat intens cu tineri energici de la MAEIE la activităţile care vor avea loc pe 10 mai. Cortina nu voi deschide nici astăzi, vă invit însă în PMAN pe 10 mai.

La amiază am aflat de la doamna prodecan că am fost desemnat şef de promoţie din partea facultăţii mele, cei 3 ani de studenţie au zburat cu mândrie prin faţa ochilor.

Seara m-am apucat să gătesc, am vrut să-l mai ajut pe tata care a rămas responsabil pe bucătărie cât mama e plecată la o conferinţă. Împreună cu fratele Sabin am completat aptitudinile culinare cu un meniu japonez, după care am admirat a doua semifinală Eurovision. Felicitări celor calificaţi! Arigato pentru o seară melodică.

Mâine e 9 mai. Ura?!

Vineri

Evenimentul zilei: Între URA tovarăşi şi amintirea celor care au pierdut totul ce aveau mai drag: un tată, o mamă, un frate, o soră sau copii. După 69 de ani, moldovenii par să se piardă prin simboluri.

Personajul zilei: Filip Kirkorov în straie roz pe scena din faţa Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”: între Chişinău şi Copenhaga, artistul a ridicat onorariul generos şi a plecat în Danemarca. Mi-a amintit de politicienii de la noi care „cântă” una în Parlament, alta prin capitalele europene când se odihnesc cu cei dragi.

Cu referire la 9 mai, m-a îngrozit o cifră: mai sunt în viaţă 2000 de veterani, 1000 au plecat în lumea celor drepţi anul trecut. Câţi vor fi mâine? Simbolismul unei singure zile care îi face eroi o dată pe an, îi ţintuieşte în sicrie în celelalte. Indiferent în ce tabere au luptat, în care armate au fost înrolaţi: sovietică sau română, ei au văzut războiul pe care nu-l vor să vedem şi noi.

Totuşi vineri e o zi a mai mult termene limite întâlnite, termin de completat Jurnalul săptămânal şi abia aştept să trec pe la Radio Europa Liberă să-l înregistrez. Aproape am finalizat un interviu pentru The Guardian care lansează un modul pe site-ul său dedicat tinerilor care s-au născut în 1991 în defuncta URSS, denumit „Copiii revoluţiei”, completând cu mare meticulozitate răspunsurile la întrebări, ţin neapărat să notez gândul care nu-mi dă pace după ce am răspuns la toate întrebările: „Am fost frate cu ţara mea, am fost născute de alte mame, ea în august, eu în decembrie, proximitatea de zile însă ne-am împrietenit suficient de mult ca să-i doresc tot binele pe care-l poate găsi în lume. Ţara mea mi-a oferit şansa de a obţine o educaţie de calitate acasă, bucuria să-mi văd bunii îmbătrânind frumos, părinţii adunând clipe minunate alături de mine şi fraţii mei, tot ce pot să-i ofer e pricepere, convingerea şi acţiunea de a o mişca înainte”.
XS
SM
MD
LG