Linkuri accesibilitate

Am devenit un spaţiu mirific pentru cei care sînt într-o situaţie mai dificilă. Dar să ne îmbătăm cu apă rece nu e cazul.



Ultima dată am fost în Crimeea în 1998. Am participat atunci la un simpozion consacrat feminismului. Şi am cunoscut un intelectual doct din Harkov cu care mai comunic şi acum.

Ei bine, am avut recent o scurtă discuţie pe skype care m-a răvăşit de-a binelea. Intelectualul din Harkov mi-a vorbit cu o mare tristeţe despre situaţia complicată din estul Ucrainei, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu viitorul patriei sale. Aceste confesiuni m-au tulburat, fireşte. Dar şi mai mult m-a tulburat ceea ce a urmat…

La un moment dat, interlocutorul ucrainean mi-a spus că sînt foarte norocos, că locuiesc într-o ţară ai cărei cetăţeni pot circula acum liber prin Europa, că la noi, în Moldova, e linişte şi pace, că moldovenii sînt departe de „omuleţii verzi”. Intelectualul din Harkov îmi descria în culori trandafirii o Moldovă mirifică, plină de perspective, o Moldovă ca o anticameră a Europei. El îmi spunea că există mai mulţi ucraineni care vor să se refugieze în paradisul moldovenesc.

Fireşte, înţelegeam că Ucraina are parte acum de multe suferinţe, că tragedia din Odesa e în stare să-ţi ridice părul măciucă, dar nu-mi imaginam că chipul Moldovei, văzut de acolo, e atît de îmbietor şi frumos.

M-am uitat mai bine la interlocutorul meu ucrainean. Era foarte serios. El chiar credea că noi, cetăţenii Moldovei, sîntem fericiţi. În fond, avea dreptate. Moldova acum e într-o situaţie mai fericită. Realitatea bizară moldovenească e de preferat haosului din estul Ucrainei care a provocat deja suficiente victime.

Da, am devenit un spaţiu mirific pentru cei care sînt într-o situaţie mai dificilă. Dar să ne îmbătăm cu apă rece nu e cazul. Pentru că haosul despre care vorbeam e la o zvîrlitură de băţ şi, de fapt, ne vizează şi pe noi, cei care ne mişcăm spre Europa. Mai e o cale lungă de parcurs pînă la fericirea deplină…
XS
SM
MD
LG