Linkuri accesibilitate

9 Mai continuă să împartă oamenii și societatea prin încărcătura sa psihologică, emoțională și ideologică


La Chișinău în ajun de 9 mai.

La Chișinău în ajun de 9 mai.

Un punct de vedere săptămînal în dialog: Gheorghe Cojocaru-Vasile Botnaru.




Gheorghe Cojocaru: „În pofida faptului că în fiecare an, de la declararea independenței de stat încoace, autoritățile Republicii Moldova au avut o atitudine plină de respect față de veteranii celui de-al doilea război mondial, mai puțin față de cei care au luptat în rândurile armatei române, înainte ca România să întoarcă armele în 1944, ziua de 9 mai rămâne o dată care, prin încărcătura sa psihologică, emoțională și ideologică, moștenită de la trecutul sovietic, continuă să împartă oamenii și societatea în două tabere ireconciliabile.

Dacă și, mai ales, de când guvernarea democratică de la Chișinău a început să urmeze cursul integrării europene, 10 mai este marcată ca ziua Europei, 9 mai este comemorată ca ziua victoriei asupra nazismului, repurtată de armata roșie, de toate Puterile Aliate, 69 de ani în urmă.”

Europa Liberă: Există, totuși, un factor natural care nu poate să nu își facă efectul: veteranii rămân tot mai puțini, iar ziua de 9 mai capătă o conotație tot mai simbolică și tot mai pronunțată, adică invers proporțional...

Gheorghe Cojocaru: „Zeci de milioane de oameni și-au pierdut viața în acel război, iar urmașii acestora au datoria să nu-i uite și, la rândul lor, să transmită din generație în generație memoria celor căzuți și să evoce sacrificiul ostașului pe câmpul de luptă, pentru ca pacea să câștige în fața ororilor războiului.

Mesajul acestei zile trebuie să sublinieze nu numai dârzenia, curajul și marele efort istoric al armatelor și popoarelor pentru a pune capăt unui război pustiitor, dar și să pună accentul pe nevoia de a nu cădea din nou pradă unei noi conflagrații mondiale!

Europa Liberă: Mai cu seamă că astăzi, la aproape șapte decenii de la încheierea celui de-al doilea război mondial, pacea în Europa este din nou amenințată. În Estul Ucrainei se aud rafale de armă, sunt zeci de victime, iar evoluțiile devin tot mai imprevizibile.

Gheorghe Cojocaru: „În Estul Ucrainei e război, un război prin care Republica Moldova a trecut în 1992, să amintim că prin acel război s-a urmărit îngenunchierea acestui nou ștat Independent, un război inegal pe care Chișinăul l-a pierdut și după care nu-și poate reveni nici până astăzi.

La scara Ucrainei și a marilor intersecții de interese geopolitice legate de acest spațiu, escaladarea acestui război poate aduce la un moment față în față Rusia împotriva Occidentului, aruncând lumea întreagă într-o prăpastie sau, cu timpul, se poate transforma într-un alt focar „transnistrean”, în partea de est a statului ucrainean, ca o replică la cel de pe malurile Nistrului, generând insecuritate în întreaga zonă și punând în dificultate parcursul european al Ucrainei.”

Europa Liberă: Prin urmare, ar fi justificată întrebarea, judecând după ceea ce se întâmplă în Ucraina, a învățat oare Europa lecția, după cel de-al doilea război mondial?

Gheorghe Cojocaru: „Categoric, o asemenea întrebarea își are locul. Europa se pare că a învățat lecția celui de-al doilea război mondial, mai puțin spațiul de dincolo de frontierele Uniunii Europene, iar lecția celui de-al doilea război mondial este o lecție a păcii. Și atunci când pacea și liniștea unor state europene sunt puse în pericol, este limpede că se fac pași periculoși în direcția trezirii demonilor războiului. Întrebarea este dacă lumea contemporană are suficiente mijloace pentru a nu admite căderea liberă în neantul infernului.”

XS
SM
MD
LG