„Ciuruiţi de gloanţele războiului informaţional”, este titlul editorialului semnat de Petru Bogatu şi publicat pe pagina electronică a „Ziarului Naţional”. Editorialistul crede că destui observatori politici, jurnalişti şi bloggeri de la noi şi chiar din Occident nici nu şi-au dat seama cum au căzut prizonieri ai campaniei de dezinformare. „Unii au fost pur şi simplu ciuruiţi de Kalaşnikovul propagandei ruse. Or, focul războiului psihologic îţi ia nu viaţa, ci mintea”, notează autorul.
Petru Bogatu aduce şi nişte exemple. „Sincer vorbind, nu mică mi-a fost mirarea când am citit în prestigioasa revistă americană „Bloomberg” că „Ucraina se apropie de un război civil”. Corespondentul Holdingului „Adevărul” la Bruxelles, Cristian Unteanu, merge şi mai departe. El îşi intitulează articolul „Război civil în Ucraina. Ameninţări de securitate pentru România”. Fără echivoc şi fără niciun semn de întrebare. „În Ucraina e de bună seamă război. Numai că nu unul obişnuit. Este un alt fel de război”, după cum remarcă pe bună dreptate Armand Goşu în „Revista 22””, scrie Bogatu şi continuă: „Pe teritoriul Ucrainei se desfăşoară o operaţiune sub acoperire a forţelor speciale ruse în care sunt antrenaţi mercenari, lumpeni şi aventurieri locali.”
Ion Preaşca de la „Adevărul” adaogă, într-un articol întitulat „Cum cuceresc ruşii Republica Moldova”, alte câteva instrumente „subtile“ folosite de Rusia, potrivit autorului, pentru a-şi menţine influenţa în Moldova şi a-i opri avântul european. Printre aceste instrumente, autorul de la „Adevărul” numeşte acţiuni culturale şi umanitare, privatizarea unor întreprinderi strategice, finanţarea unor partide şi asociaţii obşteşti, expansiunea mediatică, susţinerea regiunii separatiste. În articolul său, Ion Preaşcă face trimitere şi la declaraţiile lui Konstantin Kosaciov, preşedintele Rossotrudnicestvo, făcute în aprilie la Chişinău. El a spus că „soft power“ este acum principalul instrument de politică externă a Rusiei în spaţiul postsovietic. „În viziunea mea, un exemplu de soft power sunt oamenii care [...] încep să lucreze în folosul bunelor relaţii ale ţării sale cu acel stat care este un potenţial partener“, a declarat Konstantin Kosaciov. Citat de „Adevărul”, analistul Oazu Nantoi a comentat că „această strategie de extindere a influenţei ruseşti în Republica Moldova este vizibilă de trei ani şi, de ce mai multe ori, are un ambalaj inocent”, iar „printre agenţii de influenţă se numără atât politicieni ca Vladimir Voronin, Igor Dodon şi Mihail Formuzal, dar şi feţe bisericeşti, precum Episcopul de Bălţi şi Făleşti Marchel, organizaţii neguvernamentale de tipul Ligii Tineretului Rus, presa de limbă rusă etc”.
„Salariul minim, măsură populistă cu efecte negative pentru mediul de afaceri” – titrează ziarul „Economist”. În articol sunt citaţi experţi economici care afirmă că pentru angajatorii la limita supravieţuirii majorarea salariului minim garantat de economie cu 250 de lei „nu a picat tocmai bine”. Experţii mai întrevăd în această decizie o măsură populistă.
„Unimedia” îl citează pe preşedintele Parlamentului, Igor Corman, cu declaraţia că abandonarea cursului european ar implica un mai mare risc pentru Republica Moldova decât orice blocadă din partea Federației Ruse. Chiar dacă vor fi presiuni din partea Rusiei, în contextul semnării Acordului de Asociere cu UE, Igor Corman spune că Republica Moldova nu are altă soluție decât „să reziste”. Potrivit oficialului, o eventuală răcire a relațiilor cu Federația Rusă, ca urmare a semnării Acordului de Asociere, este posibilă, însă Republica Moldova trebuie să facă tot posibilul ca acest lucru să nu se întâmple.
