Linkuri accesibilitate

Un reportaj realizat de de Valentina Ursu în Grecia în 28 aprilie 2014.


28 aprilie, prima zi fără vize, s-a dovedit a fi una plină de emoții în Grecia. Atmosfera de la poalele acropolelor a atras atenția turiștilor și trecătorilor din Atena. Tricolorul, dar și steagul Uniunii Europene au fost cele care au conturat tabloul emoționant al unei zile istorice pentru moldoveni.

Cu și despre moldovenii care s-au bucurat de liberalizarea regimului de vize vorbim la acest sfârșit de săptămână.

Așadar, moldovenii care au un pașaport biometric pot călători fără vize în Uniunea Europeană. Pentru a marca evenimentul, la începutul acestei săptămâni, premierul Iurie Leancă a condus o delegație în Grecia, țară care deține prin rotație președinția Uniunii Europene. El a fost însoțit de 25 de studenți, câștigători ai concursului „Fii primul care zboară fără viză în Europa” şi de mai multe rude ale unor cetăţeni moldoveni, aflaţi la muncă, în această ţară. Moment important și de însemnătate istorică pentru Lora Racu, o moldoveancă cu care am discutat în capitala elenă. Interlocutoarea mea crede că s-a făcut un pas decisiv pentru că chiar ea a ajuns în Grecia fără viză, pe cale ilegală.

***

Lora Racu: „Eu demult m-am străduit, prin diferite căi, să-mi aduc copiii. Am veni întâi eu, în 1999. Am întâlnit piedici foarte mari.”

Europa Liberă: Cât aţi plătit pentru vize, când aţi venit?

Lora Racu: „2000 de dolari. Prima fiică care a venit a plătit 2000 de euro. Eu am venit prin munţi, am avut o săptămână nedormită, am crezut că vom muri în munţi. Cred că Dumnezeu mi-a dat puţină putere. După aceasta am dat cuiva peste 2000 de euro ca să ajungă aici şi a doua fiică.”

Europa Liberă: Aţi plătit intermediarilor?

Lora Racu: „Da.”

Europa Liberă: Deci cineva s-a îmbogăţit pe aceasta?

Lora Racu: „S-au îmbogăţit. Ei ne trimeteau prin munţi, mulţi au murit, au dispărut. Foarte greu am ajuns, când ne uitam la nămeţii care trebuiau străbătuţi, ne lua groaza. Noi trebuia să trecem munţii, întâi prin noroi, apoi prin omăt. Spuneam celor doi însoţitori, care erau trimiși de la oficiu, că ne-au adus să ne ucidă aici, în aceşti munţi. Ne ridicam şi nu mai vedeam sfârşitul.”

Europa Liberă: De ce aţi fost nevoită să plecaţi din Moldova?

Lora Racu: „A decedat soţul şi am rămas cu trei copii. Aveam o pensie pe care puteam să cumpăr numai 10 pâini. Dacă nu erau părinţii mei, care mă ajutau, cred că muream de foame. Salariul nu îl primeam câte şase luni. Am lucrat profesoară de biologie.”

Europa Liberă: De ce aţi ales Grecia?

Lora Racu: „Pentru că în Italia mi-au refuzat deschiderea vizei. Am schimbat paşapoartele, iarăşi cineva s-a îmbogăţit, fiindcă de multe ori schimbam documentele şi am nimerit în Grecia întâmplător. Trebuia să plec undeva. Prima fiică a intrat la medicină, trebuia de închiriat locuinţă, bani pentru alimentare. Şi când am venit aici, două luni nu am putut să le trimit bani. Fetele îmi spuneau: „Mămică, mă uitam la toate sacoşele care erau cu pâine şi nu ştiam cum să fac să am şi eu o bucăţică de pâine”. A doua fată a venit deja legal, dar a fost de patru ori la Odesa pentru a obţine viză, şezând noaptea sub pereţii consulatului. A venit, în sfârşit. Mi-a rămas numai feciorul acolo, toţi eram aici, plângeam, gândindu-ne dacă vom reuşi să-l aducem şi pe dânsul. Şi am reuşit.”

Europa Liberă: Aţi ajuns în Grecia necunoscând limba?

Lora Racu: „Da, nu o cunoşteam.”

Europa Liberă: Şi cum v-aţi integrat?

Lora Racu: „După trei luni de zile, am început să citesc prima carte în limba greacă. Purtam toată ziua un dicţionar în buzunar, lucram prin casă şi bolmojeam cuvinte în greacă. Credeam cu nu mai învăţ. Şi, după trei luni, am încercat să citesc o carte. Prima foaie am citit-o şi nu înţelegeam nimic, am înţeles numai vreo trei cuvine, dar încet-încet am reuşit, foarte mult m-am străduit să învăţ. Peste un an de zile, când m-am dus să lucrez cu copiii, nu credeau că ştiu a citi şi a vorbi. I-am citit o poveste fetiţei, a venit bunica şi m-a lăudat, spunând că credea că spun minciuni că citesc. Dar când a auzit că citesc, a rămas frapată.”

Europa Liberă: Aveţi 15 ani de şedere aici, în Grecia. De câte ori aţi schimbat locul de muncă?

Lora Racu: „Nu prea de multe ori. Am lucrat la o familie cu copii, dar eram în casă şi îmi era foarte greu. La început, plângeam, într-o lună de zile am slăbit vreo 15 kilograme. Primul an spuneam că nu mă voi obişnui aici. M-am dus pe o insulă şi ziceam că sînt în braţele lui Dumnezeu. Într-adevăr, este o ţară extraordinar de frumoasă, care a fost creată de Dumnezeu şi aşa o păstrează.”

Europa Liberă: Într-un fel mulţumiţi statului elen că v-a găzduit, că aici aţi putut câştiga o bucată de pâine?

Lora Racu: „Foarte mult. Şi mulţi oameni ne-au primit, ne-au ajutat mult mai mult decât în Moldova, care ne invidiau că ne-am dus în ţară străină. Dar noi am trecut prin foarte multe dureri. A doua fată a absolvit aici estetica, prima – medicina, vrem să deschidem o afacere.”

Europa Liberă: Câţi bani aţi acumulat în aceşti 15 ani?

Lora Racu: „Împreună cu copiii, în jur de 100 de mii de euro.”

Europa Liberă: Aţi investit aceşti bani? Sau i-ați folosit mai mult la consum?

Lora Racu: „Din această sumă am ajutat şi părinţii, am cumpărat o casă în Chişinău.”

Europa Liberă: Nu v-aţi gândit să iniţiaţi o afacere? Se zice că banul cere ban...

Lora Racu: „Numaidecât. Încă sîntem la cumpene. Chiar mă gândeam, dacă vom avea posibilitatea să ne ducem în Moldova. Dar, după 14 ani, este foarte greu să te acomodezi la condiţiile de acolo.”

Europa Liberă: Dorul de casă vă paşte? Plângeţi în pernă? Văd că chiar şi acum înghiţiți noduri, uneori vă mai dau lacrimi pe obraz.

Lora Racu: „Doi ani de zile nu mi s-au şters lacrimile de pe obraz. Apoi, am zis, măcar să nu plâng atât. Orice moldovean, care se duce departe de patrie, are un nod, o durere în suflet totdeauna pentru Moldova. Şi le scriam copiilor că mi-e dor de aerul din Moldova, de flori, de cărăruşele pe care mergeam la pădure, de mirosul Moldovei.”

Europa Liberă: Acum, ce ați argumenta, dacă ar fi să explicaţi celor rămaşi acasă ce înseamnă această eurointegrare, această apropiere de Uniunea Europeană? Pentru că ştiţi că spiritele în Moldova se împart – unii vor cu Estul, alţii vor cu Vestul.

Lora Racu: „Eu cred că locul moldovenilor este în Europa, cu Europa.”

Europa Liberă: Celor vârstnici de acasă cum să le explici că locul Moldovei este în UE, dacă ei sînt nostalgici şi tânjesc după fosta URSS?

Lora Racu: „Părinţii, mai ales, tatăl meu spunea: „Nu avem ce căuta noi cu Rusia”. Cam aceasta a rămas în sufletele noastre. Îmi zicea un coleg de aici că le-a spus părinţilor: „Mamă şi tată, voi numai dacă veţi muri vă veţi schimba părerile”. Nu poți să-i convingi. Ei ţin la comunişti şi gata. Eu mă gândesc că majoritatea moldovenilor, după ce a fost liberalizat regimul de vize, vor putea liber să plece şi să se întoarcă. Mai mulţi, ducându-se pe un timp scurt, vor reveni şi vor deschide o afacere în Moldova.”

Europa Liberă: Acum aţi vrea să veniţi acasă? După atâta şedere aici, în Grecia?

Lora Racu: „Eu m-am recăsătorit în Grecia cu un grec. Şi cred că trebuie să mai treacă o perioadă de adaptare de doi ani, ca să mă reîntorc în Moldova.”

Europa Liberă: Ce ştiţi despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova? S-a schimbat ceva? Despre procesele care au loc în Moldova ce ne puteţi spune?

Lora Racu: „De câte ori aveam nevoie de vreun document îmi spuneau să aştept o lună, dar dacă doresc repede să plătesc 100 de euro. Adică acolo încă mai este o mafie. Îi vezi pe unii cu nasul aşa de sus că nici nu te poţi saluta cu ei.”

Europa Liberă: Deci gradul de corupţie e mare?

Lora Racu: „Da, gradul de corupţie e mare şi vinovaţi sînt doi – acel care ia şi acel care dă.”

Europa Liberă: Dar mai vinovat nu e acel care dă?

Lora Racu: „Eu am ocolit întotdeauna, dar nu am plătit nimănui. Am aşteptat o lună, am aşteptat două. Am plătit numai la început, ca să vin în Grecia, deoarece erau graniţele închise. Dar apoi toate documentele le-am făcut legal. Mi se pare că totuşi este un miez de oameni care vor să triumfe democraţia.”

Europa Liberă: Dar cine constituie miezul acesta?

Lora Racu: „Nu toţi sînt corupţi.”

Europa Liberă: Dar cine ar fi? Două-trei nume.

Lora Racu: „Chiar şi domnul Leancă mi-a părut mult mai deschis. Am fost un timp foarte departe, nu ştiam ce se întâmplă în Moldova.”

Europa Liberă: Dacă faceţi o paralelă între felul cum are încredere grecul în conducerea ţării sale şi încrederea pe care trebuie să o investească cetăţeanul moldovean în cel care îl guvernează, este diferenţă?

Lora Racu: „sînt foarte corupţi şi aici. În toate ţările trebuie să fie pedepsiţi acei care iau mită, care iau bani negri. Poporul munceşte, dar ei iau bani şi vând totul. Numaidecât trebuie pedepsiţi.”

Europa Liberă: Dacă nu ar fi fost remitenţele pe care le trimiteţi dumneavoastră, cei care munciţi peste hotare, credeţi că soarta Moldovei ar fi fost alta?

Lora Racu: „Eu cred că mult mai grea era soarta Moldovei. Numai că o bună parte din aceşti bani ajung la mafie şi nu ajung la oamenii de rând, ca să crească pensiile. Părinţii mei, care au lucrat atâţia ani, au o pensie de 40 de euro. Cum să trăiești cu 40 de euro? Dacă nu le-am trimite noi câte un colet, bani... Eu chiar m-am mirat, am fost vara trecută, am văzut foarte multe lucruri frumoase făcute de moldoveni, au talent.”

Europa Liberă: Ce anume fac?

Lora Racu: „Magazine deschise, case, vile. Păcat că moldovenii nu investesc banii. Mulţi care lucrează peste hotare îşi cumpără casă, în primul rând. Dar mulţi greci cu care am lucrat la o tavernă, stau la gazdă. Un cuplu a lucrat în Germania şase ani şi a venit şi a deschis două magazine. Nu şi-au cumpărat casă, dar au investit banii.”

Europa Liberă: Dar ce e cu această goană a moldoveanului după multă avere şi scumpă – maşini de lux, case cu multe reparaţii, schimbare de draperii?

Lora Racu: „Nu merită. Viaţa omului e scurtă, aruncând toţi banii în casă se termină viaţa şi omul nu mai savurează plăcerea. Eu am spus că numai munceam ca să trimit bani copiilor, nu vedeam absolut nimic, dar datorită soţului am început să călătoresc, am văzut locul lui Alexandru Macedon, mormântul feciorului lui, insule, foarte multe lucruri am văzut datorită lui. Noi nu investim în casă, în lucruri, în aur. Moldovenii vor să arate manichiura, cosmetica, îmbrăcămintea. Noi, moldovenii care lucrăm aici ne-am schimbat foarte mult mentalitatea. Nu cheltuim bani pentru îmbrăcăminte care mâine se demodează. Chiar şi grecii sînt aşa, nu fac reparaţii în casă zece ani, schimbă draperiile atunci când se rup, nu atunci când a ieşit altă modă. Oamenii trăiesc foarte simplu.”

Europa Liberă: Ce mesaj aveţi pentru cei de acasă?

Lora Racu: „Fiindcă avem regim liberalizat de vize, sînt foarte mulţi peste hotare, să înveţe a trăi puţin altfel, să fie văzuţi cu alţi ochi. Să investim, să deschidem locuri de muncă şi să călătorească, să vadă cum trăieşte lumea, să aibă aşa posibilitate.”

***

Eugenia Maruseac, o altă moldoveancă pe care am întâlnit-o în Grecia, a luat drumul pribegiei cu mulți ani în urmă, într-o zi de 1 aprilie, ziua păcălelilor.

Eugenia Maruseac: „A fost ca o glumă, din an în an, şi s-au făcut deja 15 ani.”

Europa Liberă: Cum aţi obţinut viza?

Eugenia Maruseac: „Viza am obţinut-o ca turist.”

Europa Liberă: Cât aţi achitat atunci?

Eugenia Maruseac: „950 de euro.”

Europa Liberă: A fost uşor să rămâneţi aici?

Eugenia Maruseac: „A fost uşor, fiindcă am încheiat contract din Moldova, cu loc de muncă unde am venit. Fiind medic pediatru, m-am descurcat, nu mi-a fost simplu şi uşor să fac ceea ce fac aici faţă de lucrul care îl făceam în Moldova. Nu am simţit umilinţă, am simţit durerea sufletească din nevoie şi din datorie, fiindcă creşteau datoriile la gaz, creşteau datoriile la lumină, salariile erau reţinute cu şase-şapte luni. Am ajuns în Grecia din întâmplare. Totuşi, Grecia este ţară istorică. Civilizaţia a pornit din Grecia, şi istoria şi medicina. Insula Kos, unde este muzeul lui Hippocrates, jurământul lui Hippocrates este păstrat în scris în muzeul de pe insulă. Insula Samos, de unde a pornit legea lui Arhimede, de la geometrie şi toată ştiinţa, toată cultura, toţi filosofii sînt de aici. Mă bucur şi mă mândresc că sînt aici. Și am ajuns aici din întâmplare, dar mă bucur, nu aş vrea să părăsesc locurile acestea, dar mă aşteaptă casa.”

Europa Liberă: În Moldova aţi fost doctor, aici aţi venit în calitate de menajeră?

Eugenia Maruseac: „Aici am venit în calitate de menajeră la doi copii gemeni. După aceea, am lucrat la un bătrân singuratic. Lucrul mi-e lejer şi nu am îndurat ceea ce au înduraţi alţii. M-am simţit ca acasă, nu am fost umilită.”

Europa Liberă: Totuşi, aţi vrut să fiţi împlinită ca doctor?

Eugenia Maruseac: „Am vrut să fiu împlinită ca doctor, căci mi-a lipsit şi îmi lipseşte. După zece ani de şedere în Grecia, am încercat să mă întorc în Moldova, în pediatrie. Am lucrat două luni şi nu am mai rezistat.”

Europa Liberă: De ce chemarea Greciei a fost mai puternică decât rămânerea în Moldova?

Eugenia Maruseac: „Nu a fost mai puternică. M-a durut sufletul că în aceşti zece ani, cât am lipsit din ţară, nu s-a schimbat nimic.”

Europa Liberă: Dar acum s-a schimbat? După 15 ani ceva se schimbă?

Eugenia Maruseac: „Parcă-parcă ceva se schimbă. În ultimii doi-trei ani văd schimbări spre bine.”

Europa Liberă: Dar ce transformări vreţi, în primul rând, să vedeţi acolo, în Moldova?

Eugenia Maruseac: „Mintea oamenilor să fie limpede. Ca medic vă spun – lupta cu alcoolismul. Aceasta este durerea noastră, din cauza aceasta noi rămânem fără minte.”

Europa Liberă: Care sînt diferenţele şi asemănările între greci şi moldoveni?

Eugenia Maruseac: „Nu se bea atât alcool cât se bea la noi. sînt interesaţi de odihnă, cultură, ştiinţă.”

Europa Liberă: Pun preţ pe alte valori decât moldovenii?

Eugenia Maruseac: „Da. Nu pun preţ pe valorile materiale. Moldoveanul, care are bani, nu îi investeşte în viitor, dar construiește o casă şi apoi se uită la ea şi moare de foame. Sau cumpără maşină de lux, când el locuieşte în doi metri pătraţi. Mă certam de fiecare dată când veneam acasă, de câte ori discutam la telefon despre viaţa de aici. Mulţi nu mă înţelegeau şi nu mă înţeleg nici acum. sîntem mulţumiţi că au ridicat regimul de vize, cu toate că noi sîntem demult în Europa, şi sîntem foarte fericiţi. Poate, lumea care va veni din Moldova va deschide ochii şi va vedea şi alte ţări din Europa care sînt şi mai civilizate, şi mai puternice decât Grecia. Grecia este o ţară săracă ca şi noi.”

Europa Liberă: Acest regim liberalizat de vize a entuziasmat mai mult moldovenii aflaţi la muncă peste hotare sau şi pe cei rămaşi acasă?

Eugenia Maruseac: „Eu cred că mai mult pe cei rămaşi acasă.”

Europa Liberă: Ei zic că nu au bani cu ce să călătorească în UE.

Eugenia Maruseac: „Eu sînt cu viza de reşedinţă permanentă în Grecia şi sînt bucuroasă mai mult pentru cei de acasă, fiindcă mai devreme sau mai târziu ei vor înţelege meritul lucrului acesta.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreodată să luaţi cetăţenia Greciei?

Eugenia Maruseac: „Nu.”

Europa Liberă: Ce înseamnă patriotismul la moldoveni?

Eugenia Maruseac: „Să ţii la ţara ta şi să nu uiţi de unde te-ai pornit – aceasta pentru mine înseamnă patriotism, indiferent dacă eşti sărac sau bogat. În anii care i-am trăit în Grecia eu mi-am susţinut copiii mei, nu i-am adus aici. Am ţinut la patria mea, am investit în ţară.”

Europa Liberă: Cum vă explicaţi faptul că astăzi societatea moldavă este profund divizată între cei care îmbrăţişează opţiunea pro-vestică şi cei care vor cu Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan?

Eugenia Maruseac: „Când a început ieşirea din ţară, atunci au plecat medicii, pedagogii, tot creierul din ţară. Au rămas copiii mici şi pensionarii, care aveau nevoie de ajutorul pe care noi îl acordam. Când au avut loc alegerile, noi nu am avut actele în regulă şi nu am putut vota. Au votat pensionarii care au trăit cu comuniştii. Era de ajuns să cumpere o pâine, să aibă cu ce plăti două copeici lumina, patru copeici gazul şi au avut încredere în comunişti că ne vom întoarce la ce a fost cândva. Nu a avut cine să-i lămurească că

Comuniştii de azi sînt cei mai mari capitalişti.

nu mai există cale de întoarcere şi lucrul acesta nu se va repeta. Comuniştii de azi sînt cei mai mari capitalişti şi nici pe departe nu se gândesc nici la ţăranul care nu că să-şi cumpere un car, un tractor pentru a avea cu ce lucra, dar nu poate să-şi procure niciun cal ca să aibă cu ce ara toate pământurile. Aceştia sînt acei care votează pentru Uniunea Vamală. Plus toţi ruşii care au rămas în ţară şi avem un procent destul de mare, plus procentul de pensionari. Dacă se va lua procentul celor plecaţi în Europa, care sînt pentru Uniunea Europeană, sigur că este mai mic. Ar trebui de ieşit mai des la toţi moldovenii care sînt plecaţi în Europa şi atunci veţi vedea ce răspunsuri frumoase veţi primi.”

Europa Liberă: Ce răspunsuri?

Eugenia Maruseac: „Toţi vor cu Europa.”

Europa Liberă: Cât de scumpă este libertatea? Ce preţ are libertatea?

Eugenia Maruseac: „Nu are preţ.”

Europa Liberă: De ce este atât de scumpă?

Eugenia Maruseac: „Fiindcă 15 ani sînt fără familie, am lăsat trei copii acasă. Băieţii gemeni i-am lăsat când aveau 13 ani, iar fata avea 20 de ani. Acum am şi nepoţi care au crescut fără mine. Se plăteşte cu ceva? Am lucrat ca să achit lumina, gazul de la Gazprom, care îşi ies din minţi, ne distrug până la măduva oaselor, plus întreţinerea familiei. Nu am făcut palate, dar am dat studii copiilor.”

Europa Liberă: Ce viitor are Moldova? Şi cu cine face viitorul ţara?

Eugenia Maruseac: „Viitorul țării e spre comunitatea europeană. Să ne întoarcem la istoria noastră, să nu uităm de unde venim.”

Europa Liberă: De ce nu reveniţi acasă? Ce vă mai ţine aici în Grecia?

Eugenia Maruseac: „Îmi place Grecia. Nu am făcut palate, pentru mine bogăţia spirituală este mai de mai mare importanță.”

***

Regimul de circulație fără vize înseamnă foarte mult pentru moldoveni, întrucât le deschide multiple perspective și oportunități și îi ajută în procesul de reîntregire a multora dintre familiile lor. Este de părere Svetlana Lisagor Vergis, președinta unei asociații moldo-elene din Atena.

Svetlana Lisagor Vergis: „Emoţii sînt foarte multe, emoţii foarte mari. Pentru fiecare cetăţean în parte este ceva deosebit. Cineva poate avea nevoie de ridicarea regimului de vize ca să meargă la o rudă, cineva ca să călătorească mai uşor, să nu fie procedura cu vizele. Şi trebuie să vă mai spun că cele mai multe refuzuri de cereri pentru vize au fost din Grecia pentru moldoveni.”

Europa Liberă: Şi cum s-ar explica acest lucru?

Svetlana Lisagor Vergis: „De obicei nu se răspunde la întrebarea dată. Dar cu

ocazia aceasta mulţi moldoveni, care poate au avut refuzuri de vize, poate nu au avut o altă ocazie să vină în Grecia, vor veni şi vor avea o ocazie mai uşoară. Emoţiile sînt frumoase.”

Europa Liberă: Pentru mulţi moldoveni, în Grecia, o viză ajungea să coste şi peste 2000 de euro ca să vină să muncească aici.

Svetlana Lisagor Vergis: „Dacă veneau pe cale legală, o viză costa în jur de 30 de euro, ca turist. Dar ca să vină la muncă, trebuia angajatorul să asigure angajatului un post de muncă. Moldovenii, în majoritatea lor, sînt legali în Grecia, poate sînt şi ilegali. Cel mai emoţionant a fost pentru copii, a venit mămica, după şase ani, să-i vadă. Au fost emoţii de nedescris. În rest, moldovenii sînt cu actele în regulă, cu mici excepţii, aşa cum am spus, dar cred că se va rezolva. Din moment ce noi intrăm în regimul de liberalizare de vize, vor avea ocazia să vină şi, respectiv, să se întoarcă acasă la timp, să respecte procedura.”

Europa Liberă: Ridicarea acestor vize este mai mult un favor pentru cei rămaşi acasă? Sau şi pentru cei care muncesc în ţările UE?

Svetlana Lisagor Vergis: „Pentru cei de acasă, cred. Cei care muncesc peste hotarele ţării deja sînt cu acte, unii au şi cetăţenia statului respectiv, a statului-gazdă.”

Europa Liberă: Pentru diasporă cât de mult contează această eurointegrare? Sau de ce ar avea nevoie Moldova să se apropie de UE?

Svetlana Lisagor Vergis: „Noi deja vedem deosebirile. E ţară europeană şi Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi care sînt deosebirile şi asemănările?

Svetlana Lisagor Vergis: „De exemplu, acum s-a făcut liberalizarea de vize. Noi deja ne simţim mai liberi. Pentru mine a fost ceva firesc, pentru că noi sîntem în Europa, noi sîntem europeni. Pur şi simplu, tipic, nu sîntem în Uniunea Europeană, dar aceasta va veni. Şi a fost să se întâmple să avem liberalizarea regimului de vize.”

Europa Liberă: Vă întrebam de calităţile care aseamănă moldovenii şi grecii şi de deosebiri.

Svetlana Lisagor Vergis: „Sîntem festivi, ne plac sărbătorile, ne place să ne petrecem frumos timpul atât nouă, cât şi grecilor. Grecii sînt, la fel, ospitalieri. sînt mici nuanţe ale grecilor, ei sînt învăţaţi să trăiască într-o ţară capitalistă, ceea ce noi nu am învăţat de acasă, am crescut într-un alt sistem. Dar grecii sînt mai liberi. Chiar dacă undeva sîntem într-un grup cu grecii, ei văd că noi sîntem mai uniți decât ei, nu mai complexaţi. Avem şi noi calităţi foarte multe, pe care grecii nu le au.”

Europa Liberă: De exemplu?

Svetlana Lisagor Vergis: „Sîntem mai sârguincioşi.”

Europa Liberă: Diaspora este mare aici?

Svetlana Lisagor Vergis: „14.000 de cetățeni legali sau cu cetăţenie românească, sau bulgărească şi vreo 5.000 fără acte în regulă.”

Europa Liberă: Şi din aceşti 20.000 ar vrea cineva să revină în Moldova?

Svetlana Lisagor Vergis: „Sînt foarte multe persoane care şi-ar dori să se întoarcă acasă.”

Europa Liberă: În ce condiţii ar reveni?

Svetlana Lisagor Vergis: „În condiţiile în care Republica Moldova se va integra în Uniunea Europeană.”

Valentina Ursu, Atena, 28 aprilie 2014

Valentina Ursu, Atena, 28 aprilie 2014

Europa Liberă: Şi acasă părerile sînt împărţite între cei care vor ca Moldova să meargă spre UE şi cei care vor ca Moldova să meargă spre Uniunea Vamală.

Svetlana Lisagor Vergis: „Noi cei de aici ştim că vrem spre Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Ce vă motivează? Cultura, valorile?

Svetlana Lisagor Vergis: „Libertatea, democraţia, să ne fie respectate valorile noastre culturale şi spirituale şi drepturile.”

Europa Liberă: Corupţia sperie acasă, sărăcia sperie, nesiguranţa în viitor? Ce sperie?

Svetlana Lisagor Vergis: „Uniunea Europeană este lumina drumului pe care noi trebuie să mergem. Şi dacă este lumină, nimeni nu se va ascunde, fiindcă nu va mai fi întuneric.”

Europa Liberă: Până la urmă, al cui este meritul că pentru moldoveni s-a oferit această liberă circulaţie în spaţiul UE?

Svetlana Lisagor Vergis: „Bineînţeles este un succes al guvernului Republicii Moldova, la care au contribuit şi ai noştri de acasă, conaţionalii noştri, cât şi noi, cei din diasporă.”

Europa Liberă: Pentru voi ce înseamnă să se promoveze reforme în Republica Moldova? Şi cum se văd transformările din Moldova aici, la Atena?

Svetlana Lisagor Vergis: „Ele nu prea sînt sesizate. Dacă vor pune pe roate planurile propuse de guvern, de exemplu, acelaşi program „PARE 1+1”, lumea ar înţelege vă se fac schimbări şi că se poate de lucrat în colaborare la noi, în Republica Moldova. Lumea trebuie să se informeze despre posibilitatea de revenire acasă. Şi să fie mai multe programe de atragere a migranţilor.”

Europa Liberă: Se zicea că remitenţele salvează comunităţile. Din discuţiile cu moldovenii aflaţi la muncă peste hotare, aflu că puţini se gândesc să investească banul în afacere.

Svetlana Lisagor Vergis: „Probabil este o tradiţie a moldovenilor să investească în bunuri, dar nu în viitorul lor. Dacă nu investeşti în viitorul tău, paguba e din prima zi, adică din moment ce investeşti în automobil sau în casă. Moldovenii de pe loc au învăţat să investească, în primul rând, în copii. Îi duc la cele mai bune şcoli, plătesc ca să asigure studiile copiilor.”

Europa Liberă: Deşi mulţi părinţi erau gata şi mai sînt gata să cumpere note, să cumpere diplome...

Svetlana Lisagor Vergis: „Aici în Grecia nu se discută aşa. Da, Republica Moldova cu remitenţele e foarte bine. Eu tot întreţin o casă în Republica Moldova, dar aceasta nu înseamnă că salvez situaţia de acasă. Eu trebuie să investesc în fraţii mei sau într-un lucru pe care ei ar dori să-l facă, ca să aibă un succes pentru viitorul lor, din spate să îi ajut.”

Europa Liberă: Dar ce faceţi? Le daţi undiţa sau peştele?

Svetlana Lisagor Vergis: „Vreau să vă spun că Grecia s-a aflat în aceeaşi situaţie ca noi, cu 50 de ani în urmă. Ţara a prosperat prin remitenţele care au fost trimise, dar să nu comparăm o ţară cu patru milioane de oameni cu una de opt milioane atunci. Acum ce dau: undiţa sau peştele? Am dat şi peşte, la început.”

Europa Liberă: Şi a fost greşit?

Svetlana Lisagor Vergis: „Nu. Pentru că fraţii mei au fost mici şi nu au ştiut. Acum, când au crescut mai mărişori, fraţii mei au fost în Grecia, au văzut, au lucrat aici şi apreciază deja banul. Ştiu că banul nu este de cheltuială, banul este pentru a-l investi, trebuie să te gândeşti ce să faci cu el. Altfel, te foloseşte el pe tine.”

Europa Liberă: Această liberalizare a regimul de vize pentru cetăţenii moldoveni deţinători ai paşapoartelor biometrice în spaţiul Uniunii Europene este o armă electorală?

Svetlana Lisagor Vergis: „Nu mă interesează ce face un politician, până sau după alegeri. Pe mine mă interesează ce face el anume pentru ţara mea. Şi dacă evenimentul este înainte de alegeri, este binevenit. Adică, tot ce se face se face spre bine, se face pentru ţara mea. Liberalizarea regimului de vize acum nu este doar sărbătoare, este un moment istoric pentru ţara noastră. Comunitatea europeană a investit încredere în Republica Moldova, în special, în guvernul nostru.”

Europa Liberă: Dumneavoastră veţi vota pentru politicienii care au făcut ca această liberalizare a regimului de vize să fie o realitate?

Svetlana Lisagor Vergis: „Eu sînt cetăţean al Republicii Moldova, cu paşaport albastru, neapărat mă voi prezenta la secţia de votare. Şi desigur voi susţine partidul sau partidele, dacă va fi o alianţă, care optează pentru Uniunea Europeană.”

XS
SM
MD
LG