Linkuri accesibilitate

„Călătoriile sînt cele mai bune tratamente, pentru trup - dar mai ales pentru suflet”


Jurnalul săptămânal cu Ina Guțu.



Născută la 5 noiembrie 1984 în satul Șendreni, Nisporeni. A absolvit Facultatea de Sociologie și Asistență Socială la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și un master în științe politice la Univeristatea Al. I. Cuza din Iași. Timp de 3 ani a lucrat ca reporter/redactor în cadrul departamentului Știri Externe, la Publika TV. Acum e reporter la Radio Chișinău, studioul Radio România în Republica Moldova.

Luni

Am zi liberă. Nu și ceasul meu biologic. 28 aprilie, zi istorică pentru moldoveni. Am răscolit la capacul cutiei cu sentimente de mândrie. Dau câteva like-uri la poze făcute în aeroport, de cei din ”Avionul fără vize”. Mă apuc să fac programul zilei. Ciudat. Am o grămadă de treburi, în special gospodărești. Habar nu am de care să mă apuc. Zilele libere sînt complicate pentru jurnaliști, sau poate doar pentru mine… Te solicită să faci lucruri gospodărești, ca de exemplu gătit, cu care nu prea ești obișnuit. Mă pricep mai bine să alerg, ca să ajung la timp la conferințe, să dau telefoane, multe, până găsesc persoana de care am nevoie, să scriu știri, iar în timpul liber să citesc, să fiu informată despre tot și despre toate, și oricum să merg seara la culcare cu o grămadă de articole amânate pentru a doua zi. Dintre toate restanțele acumulate, astăzi am ales să lucrez la un proiect pe care-l fac în paralel cu munca de la radio, în această perioadă. Seara a revenit în oraș o parte din numeroasa familie Guțu. Bunătățile mamei au rezolvat frământările și îngrijorările mele culinare. Noaptea am mers la somn cu emoție pentru ziua care urma să vină.

Marți

M-am trezit cu noaptea-n cap. A doua zi istorică. De această dată marcată prin muncă. Consemnarea liberalizării regimului de vize și la Sculeni. În drum spre vamă cu ochii la ceas. Am ajuns la timp. Câteva bătrânele cu drapele europene în mâini. ”Așa ar trebui să șie piste tăt, că tăți îs oameni. Bine ar și dacă s-ar lua tăti granițile”. Emoții. Trecem Prutul pe jos. Momentul meu istoric. Zeci de jurnaliști, din ambele state românești, adunați laolaltă. Al doilea moment istoric al meu. Gândurile mă duc la Podurile de Flori, idealuri naționale, la lecții despre ocupanți și forța armelor, care nu știu cum parcă se repetă… Gazul românesc va trece Prutul la 27 august. Integrarea Moldovei în 2019. Momentele importante ale evenimentului. Scriu știrea în vamă și pornim înapoi. E cald. Ne oprim să cumpărăm apă. Drumul înapoi pare mai scurt. În redacție, împărtășesc cu colegii impresii. Mă apuc de redactat un vox cu liberalizarea vizelor. Durerea insistentă de câteva zile mă oprește la jumătate de cale. Pornesc la o ”plimbare” cu urgența până la Spitalul Republican. Aștept câteva ore analizele. Seara se încheie târziu, cu multe întrebări fără răspuns.

Miercuri

Mi-am luat liber, să merg la un control medical mai serios. În drum spre spital mi-am amintit de doamna doctoriță Margarita din echipa mobilă de salvare, vorbitoare de limbă rusă. Aflând că sînt din Nisporeni, mi-a zis că acolo a învățat să vorbească româna și că anume acolo a auzit cea mai frumoasă limbă română vorbită vreodată în Moldova. Nu am contrazis-o. Investigațiile au arătat că urgența de acum o zi a avut legătură cu rinichii, și că tratamentul va fi unul de durată. M-am oprit pe o bancă în parc. Ziua frumoasă de afară, în contrast parcă cu starea mea interioară, a scos la iveală moldoveni cu fețe mai puțin posomorâte decât de obicei. Verde crud cât cuprinzi cu ochii.

Două apeluri telefonice mi-au schimbat în câteva clipe starea de spirit, și mi-au tratat orice durere, înainte să fi apucat să-mi administrez vreo pastilă. Două călătorii la orizont. Alte capitale europene marcate într-un singur sezon. Călătoriile sînt cele mai bune tratamente, pentru trup dar mai ales pentru suflet.

Seara m-am întâlnit cu o bună prietenă și soțul ei, român de peste Prut, deveniți de curând părinți. Toți trei am constatat cât de mult te poate schimba un bebe.

Joi

„Unu mai muncitoresc”. La Radio Chișinău, nici țipenie de om. Au plecat în mod organizat la parada roșie prin centrul Capitalei. Glumesc. La Radio Chișinău e o zi obișnuită de muncă. Pentru că nu există niciun eveniment pe agendă, jurnalele sînt scurte, cu știri mai puține. Singurele evenimente care se întâmplă astăzi sînt marșurile cu iz de campanie electorală ale comuniștilor și socialiștilor. Colega Natalia, a avut ”norocul” să se ocupe de ele. sînt fericită. Trebuie să privesc partea frumoasă a lucrurilor. Am timp să mă ocup de materialul pentru ”Românii de pretutindeni”, emisiune de la Radio România Actualități. Evenimentul acestei săptămâni pentru românii basarabeni nu este unul greu de ghicit. La prânz mă întâlnesc cu Irina. Dezbatem probleme existențiale. În Japonia sau în Africa nu am mers niciodată.

Agresiunile separatiștilor în Donețk pare că s-au intensificat. ”Ucraina ar putea astăzi să fie atacată de Rusia” citesc un titlu, și mă întreb oare când și cu ce se va termina acest conflict. Seara mi-am încheiat-o cu o vizită la Dan, unul dintre cei doi frați mai mari. Un ”Nu mi-e frică de bau bau” sau un dans încalțată în sandalele cu toc ale mamei, în reprezentația Cristinuței, mezina de 2 ani a familiei, e un bun remediu de a te detașa de știrile negre.

Vineri

E ora 6:30 dimineața. Știu pentru că a sunat prima alarmă. Sînt cuprinsă de un soi de bucurie combinată cu somnolență când mă gândesc că mai am o oră până să mă trezesc de-a binelea. De ceva vreme am probleme cu trezitul de dimineață, motiv pentru care mi-am setat în telefon 3 sau 4 alarme. După liniștea ce dă în redacție din strada București, de obicei plină de mașini, șoferi grăbiți și claxoane, constat că și astăzi e zi liberă pentru bugetari. Un raport al Freedom House arată că am urcat cu cinci puncte la capitolul libertatea presei. În Ucraina forțele guvernamentale au reușit să preia controlul în cea mai mare parte a orașului Slaviansk. Luptele s-au soldat cu morți. Vine Mariana. În mod organizat, bem tradiționala cafea, adusă de Alex, și facem tradiționala socializare de după-amiază. Cafeaua și Mariana sînt aproape sinonime pentru mine. Mariana m-a învățat să beau cafea. Încă o săptămână de muncă și întâlniri cu oameni frumoși s-a încheiat. Am ceva treabă pentru ziua de luni. Cred că am să dau o tură și mâine la serviciu. La țară, din numeroasa familie Guțu nu merge nimeni în acest sfârșit de săptămână. Va trebui să îmi fac un pic de treabă prin bucătărie.

XS
SM
MD
LG