O scurtă analiză publicată de portalul Unimedia la rubrica bloguri caută, sub semnătura lui Denis Cenuşă, originea faptului că circulaţia fără vize în UE i-a cam lăsat reci pe moldoveni. Așa numita decepție întâlnită la unii moldoveni exprimă un ghem de confuzii, scrie Denis Cenuşă. Una ar fi că pentru unele categorii de moldoveni liberalizarea vizelor fără garanția accesului pe piața muncii nu reprezintă o valoare. Obținerea unui loc de muncă este prioritară pentru această categorie de cetăţeni decât posibilitatea de a circula liber în Europa. Apoi, UE reprezintă o construcție neînțeleasă de către mulți moldoveni, crede autorul.
Percepția moldovenilor vizavi de liberalizarea vizelor este simplistă: dacă sunt eliminate vizele, atunci și accesul la piața muncii trebuie să fie asigurată. În realitate, le explică Denis Cenuşă, lucrurile sunt mult mai complicate. Or, nici măcar cetățenii europeni (spaniolii, italienii, olandezii și alții) nu se pot afla pe teritoriul altui state membru mai mult de trei luni, dacă nu studiază, nu s-au angajat, sau nu demonstrează că dețin resurse financiare suficiente pentru întreținere etc.
Şi o altă cauză este, la părerea autorului, suprapunerea experienței de circulație liberă în Rusia. Este evident că moldovenii compară lucrurile, inclusiv regimul fără vize oferit de UE cu cel existent anterior în relația cu Rusia, crede analistul. În baza pașaportului, moldovenii puteau să ajungă în Rusia în căutarea muncii, fără a ține cont de aspectele legale ale șederii pe teritoriul rusesc. Totodată, nimeni la trecerea frontierei cu Rusia nu le cerea dovezi sub formă de bilete de avion, confirmări, invitații etc.. În prezent, Rusia a înăsprit regimul de vize, dar moldovenii continuă să opereze cu percepțiile vechi. Astfel, aceștia vor de la UE ceea ce nici măcar Rusia nu a oferit nicicând, și anume – acces liber și garantat la piața muncii.
Se pregăteşte proclamarea statului marionetă Novorusia, avertizează, într-un comentariu publicat de „Ziarul naţional”, Petru Bogatu. După părerea sa, Rusia urmăreşte secesiunea, nu anexarea Ucrainei răsăritene. Motivele din care Petru Bogatu crede că Rusia nu poate anexa sud-estul Ucrainei, aşa cum a făcut-o în Crimeea, sunt următoarele: Estul Ucrainei, asemenea regiunii Crimeea, este nelucrativ. Pentru a supravieţui, acest teritoriu trebuie subvenţionat de la bugetul central. Anexarea lui, combinată cu alipirea peninsulei de la Marea Neagră, s-ar constitui într-o povară financiară insuportabilă pentru Federaţia Rusă. Ocuparea militară făţişă a regiunilor Luhansk şi Doneţk şi apoi alipirea lor la Federaţia Rusă ar putea provoca un război de uzură cu Ucraina sau chiar o ciocnire armată cu o coaliţie internaţională, fapt ce până la urmă s-ar putea solda în timp cu efecte letale pentru Rusia. Şi o Rusie izolată, încolţită militar şi cuprinsă de recesiuni nu va putea digera pur şi simplu un teritoriu atât de vast.
Petru Bogatu înşiruie şi o serie de motive din care, aşa cum crede, Putin nu va renunţa la dezmembrarea Ucrainei. Şi primul ar fi că în urma alipirii peninsulei de la Marea Neagră, o Ucraină intactă va fi perpetuu duşmănoasă Rusiei şi va intra treptat în structurile euro-atlantice, dând senzaţia că Moscova a pierdut-o pentru totdeauna; dacă Ucraina rămâne în actualele hotare, Crimeea va fi foarte dificil de aprovizionat, iar revigorarea ei economică va deveni practic imposibilă. Aidoma pescarului din poveste, Putin, invadând Ucraina, a dat drumul duhului din sticlă. Chiar dacă acesta din urmă pare hotărât să-i îndeplinească dorinţele, el nu va ezita să-l devoreze în cazul în care ceva nu-i va fi pe plac. De aceea, preşedintele rus se vede silit să-i ajute pe separatişti. În caz contrar, va fi considerat slab şi neputincios în propria lui ţară, fapt care ar echivala cu moartea lui politică; dacă Ucraina nu este fragmentată şi se integrează în Europa, Transnistria nu va avea nicio şansă.
