Linkuri accesibilitate

O carte ce te face şah-mat!



Inspirată idee, de-a reuni sub acelaşi titlu dublu, Amoc. Obsedatul, Rao, 2011, două povestiri de Stefan Zweig ce tratează despre nebunia pasiuni. Cam de aceleaşi dimensiuni, în jur de 60 pag., Stefan Zweig

Stefan Zweig

fiecare nuvelă o cumpăneşte pe cealaltă, formând o balanţă perfect echilibrată, unde cuvintele îşi au greutatea în fapte, iar faptele în miza pe viaţă şi pe moarte.

Pe puntea unei nave, un pasager ascunzându-se sub o identitate falsă însoţeşte de la distanţă sicriul pecetluit al unei femei pentru care a făcut o pasiune de moment ce-o va plăti scump, legat fiind de promisiunea să-i păstreze secretul (unei sarcini adulterine, hélas! întrerupe şi care-i va fi fatală), după ce că tot el îi refuzase „oferta”, iar în ultima clipă încercase s-o salveze.

Ascultaţi-l pe amoc: „Ea m-a urmărit până aici, cum am urmărit-o şi eu… trebuia să asist la scena aceea, să mă prefac, să privesc ca un străin, căci dânsul, bărbatul ei, se afla acolo…însoţeşte sicriul până în Anglia… poate că vrea să ceară acolo autopsia… Dar sunt încă aici… o urmez până în ultima clipă… El nu trebuie să afle niciodată…”

Trecerea de la vorbe la fapte, peste alte câteva pagini, marchează şi o schimbare de registru: „…în timp ce sicriul era coborât, în prezenţa soţului, de-a lungul unei funii, ceva greu se prăvăli de la înălţimea parapetului, târând în căderea sa sicriul împreună cu cei care-l purtau […] Un ziar afirma că un nebun s-a aruncat de pe parapet asupra scării făcute din funii… Cu ajutorul bărcilor fură scoşi din apă […] hamalii şi soţul defunctei, însă sicriul de plumb dispăru imediat la fund şi nu mai putu fi scos de-acolo.”

Alt vapor, alte personaje, printre care un campion de şah reglat ca un mecanism cu ceas, şi căruia ceilalţi pasageri îi plătesc onoarea de a juca o partidă, în Obsedatul. Nu campionul însă, ci un ins anonim a făcut o adevărată pasiune pentru şah, de nevoie: „Toată fiinţa mea, toată simţirea mea erau concentrate asupra pătrăţelelor unei imaginare mese de şah. Bucuria pe care o simţeam de a juca se transformase într-o pornire pătimaşă, dorinţa devenise o constrângere, o manie, o furie frenetică ce mă obseda zi şi noapte”, fiind ţinut mai multe luni într-o izolare cvasi-totală, unde „uitasem că se poate juca şah pe o tablă adevărată, cu piese pe care le poţi pipăi şi mişca din loc; uitasem că acesta e un joc la care stau faţă în faţă (…) două persoane cu totul diferite”.

Amoc. Obsedatul, o carte ce te face şah-mat!

28 aprilie ’14
XS
SM
MD
LG