Cînd am ieşit din scara blocului, am văzut cîţiva vecini făcînd frigărui de porc sub un plop bătrîn. Unul dintre ei mi-a făcut semn să mă apropii: „Vino, vecine, să mîncăm o bucăţică de cărniţă şi să bem un păhărel de vin!”
„E un soi de prelungire a sărbătorilor de Paşti?” l-am întrebat pe omuleanul rumen, care deborda de bucurie.
„E şi nu e. Mi-am cumpărat o maşină, vecine! O Dacie Logan! Aşa că pun de băut! Hai să ciocnim paharele! Ia şi o bucată de carne! E tare gustoasă!”
„Mulţumesc. Dar aveai parcă un bmw…”
„Da, sigur. Dar trebuia să-l împart mereu cu soţia. De aceea, i-a cumpărat acum o maşină ei. Acum eu am maşina mea şi ea are maşina ei! Acum e altă viaţă, amice! Ia o bucată de cărniţă, nu te sfii! Nu are multă slănină!”
Am gustat din vinul acru şi am aruncat în gură o bucată de carne tare ca betonul.
Vecinul îmi depăna povestea lui mai departe: „Tare greu am mai adunat banii aceştia, frate. Căci eu nu-s milionar cum sînt unii la noi. A trebuit să muncesc trei ani ca un cal. Dar am reuşit. Da să vezi ce fericită a fost soţia! Acum sîntem şi noi în rînd cu lumea…”
„În rînd cu lumea? Sînt oameni aici care nu au nici o maşină. Eu, bunăoară, nu am şi nu o voi avea. Aşa că dumneata eşti înstărit…”
„Ehehehe…. Tu, frate, o iei razna. Care înstărit? Să ai două maşini înseamnă să fii înstărit? Înstărit îi Vasea din scara a treia care are trei maşini. Şi el nu are Dacia Logan, da maşini serioase, de 20 de mii de euro! De unde naiba ia atîţia bani? Eu zic aşa: am acum strictul necesar! Pot să mă simt oleacă om acum! Mai ia carne, nu te ruşina…”
„Felicitări! Se vede de la o poştă că eşti fericit!”
„Da? Păi, muncim o viaţă, frate. Trebuie şi noi să ne alegem cu ceva în urma muncii”.
„Şi Dacia tot în curte ai s-o parchezi?”
„Ehehehe, vecinu. Ai tu ce ai cu maşinile noastre. Normal că în curte am s-o las. Parcă nu ştii cît costă acum să ţii maşina la parcare? Hai să lăsăm vorba asta. Mai bine să ciocnim paharele…”