Linkuri accesibilitate

ONG-urile și exigențele societății civile moldovene


Membri ai Asociației „Motivația”

Membri ai Asociației „Motivația”

O dezbatere pe tema situației, a utilității și funcționării actuale a ONG-urilor din Moldova cu Alexei Buzu, Sergiu Ostaf și Igor Meriacre.



Din ce bani trăiesc organizaţiile neguvernamentale, ce munca fac ele şi în ce relaţii sunt cu statul - aşa am definit tema emisiunii de astăzi, iar invitaţii mei din studio sunt doi cunoscuţi lideri ai sectorului asociativ, Sergiu Ostaf de la Centrul de resurse juridice pentru drepturile omului, cunoscut mai mult sub denumirea de CREDO, lider al Consiliului National de Participare, şi Alexei Buzu, director executiv al Centrului de Parteneriat pentru Dezvoltare, preşedinte în exerciţiu al Consiliului naţional al ONG-urilor. Prin Skype ni se va alătura Igor Meriacre, directorul executiv al Asociaţiei „Motivaţie”, specializată în îmbunătăţirea vieţii persoanelor cu dizabilităţi. Pretexte pentru aceasta discuţie sunt mai multe, dar mai ales informaţia că în ultima vreme numărul ONG-urilor noi înregistrate a devenit surprinzător - acum în Moldova ar fi deja mult mai multe ONG-uri decât firme, companii, afaceri private - şi retragerea, pe de altă parte, de pe terenul asociativ al unor foarte cunoscuţi activişti. Vom încerca să înţelegem ce se întâmplă.

Europa Liberă: Voi începe cu anunţul Antoniţei Fonari că ar putea să-şi abandoneze activitatea pentru ca ar fi obosit să cerşească bani pentru organizaţia sa. Dle Ostaf, poate că e un caz particular acesta, dar eu personal mai cunosc câteva situaţii similare. De ce parca devine insuportabil pentru unii, poate cei mai buni, să mai muncească în sectorul asociativ?
Sergiu Ostaf și Alexei Buzu în studioul Europei Libere la Chișinău

Sergiu Ostaf și Alexei Buzu în studioul Europei Libere la Chișinău

Sergiu Ostaf: „Sunt cel puţin câteva argumente pe care eu le văd. Unul ar fi că într-adevăr activitatea în sectorul asociativ presupune un efort nu neapărat strict determinat de relaţiile contractuale cu finanţatorii. Antoniţa este un exemplu al unei persoane care munceşte cel puţin jumătate din timpul său pe cauze sociale care există în societate şi la care trebuie să răspunzi.

Uite, astăzi este un proiect de lege la care ar trebui să Antonița Fonari

Antonița Fonari

intervenim, sau o problemă socială care nu se încadrează în anumite relaţii contractuale etc. Eu vreau să spun că peste jumătate din timp, oamenii care într-adevăr reprezintă sectorul, care s-au format un deceniu în urmă muncesc o bună parte pentru cauze sociale.”

Europa Liberă: Deci, pe principii de voluntariat, ca să precizăm…

Sergiu Ostaf:
„Exact. Absolut. Pentru că de fapt aceasta este vocaţia acestor persoane şi asta şi formează acea factură importantă care reprezintă noţiunea de societate civilă.”

Europa Liberă: De ce aceste semne de oboseală, dezamăgire, dacă asta ar fi menirea?

Sergiu Ostaf:
„Finanţatorii mari, cum e Comisia Europeană, USAID, etc. pun accent foarte mare pe profesionalizarea relaţiilor, din contul eu aş spune a aspectului civic. Ei doresc anumite ţinte foarte concrete, exacte, înguste, deseori eu aş spune necorelate cu realităţile Republicii Moldova, neacoperind o bună parte din provocări cu care se confruntă societatea. Şi atunci eşti la această răscruce de drumuri: fie să urmezi relaţia determinată de finanţatori, ceea ce un om care cu adevărat face parte din societatea civilă niciodată nu o să facă. Fie că trebuie să abandonezi aceste priorităţi profilate de finanţatori şi să răspunzi provocărilor care există în societate.”

Europa Liberă: Dar atunci nu te finanţează nimeni?

Sergiu Ostaf:
„Şi atunci, într-adevăr, nu te finanţează şi capătă importanţă mai mare aşa numite organizate profesionalizate, contractualizate să spunem aşa, cele care deservesc priorităţile finanţatorilor. E o tendinţă care se manifestă în ultimii 5-6-7 ani. Şi atunci, într-adevăr, cineva care munceşte perioada aceasta făcând foarte greu faţă, iar pe de altă parte agonisind anumite resurse financiare pentru a le îndrepta spre cauze sociale, dar o bună parte oferind efort gratuit, nu rezişti o perioadă foarte lungă de timp.

Şi în cazul Antoniţei vorbim despre un caz foarte elocvent în acest caz, când omul oferă mai mult de jumătate din timpul său pentru cauze sociale. Şi nu e doar ea. Au fost şi alte persoane care nu au rezistat. Colega lui Alexei, Daniela Daniela Terzi-Barbăroșie în studioul Europei Libere la Chișinău

Daniela Terzi-Barbăroșie în studioul Europei Libere la Chișinău

Terzi-Barbăroşie la fel a făcut această alegere. Dar sunt foarte multe persoane în sectorul asociativ la nivel regional, local care s-au retras spunând că nu mai pot face faţă acestor situaţii.

Probleme sunt foarte multe, priorităţile asistenţei tehnice sunt foarte înguste, sau sunt nişte condiţii oferite foarte dificile de accesat, sau urmează o anumită agendă care nu corespunde cu agenda provocărilor din ţară. Şi atunci aceasta este alegerea.”

Alexei Buzu: „Într-adevăr, la nivel local, fenomenul acesta Alexei Buzu

Alexei Buzu

este mai de amploare. Vedem că oameni foarte buni cu care am lucrat, reprezentanţi ai societăţii civile la nivel local care au fost practic înglobaţi de autorităţile publice locale, de partide politice, instituţii publice şi într-adevăr acesta este un regret. Societatea civilă îşi pierde din formă şi independenţă. Acum vedem practic o concentrare.

Bani vin mai mulţi, dar la mai puţine organizaţii. Standardele, cerinţele sunt foarte mari, mai ales că după ce apar scandaluri de corupţie, donatorii mai pun încă un audit, condiţii mult mai stricte şi atunci foarte mult timp îţi ia pentru chestiuni administrative. Şi atunci când situaţia este mult mai fluidă, spre exemplu apariţia unor legi mai deochiate, mai proaste, care contravin principiilor drepturilor omului, foarte puţini din colegii din societatea civilă au timpul şi energia necesară să facă faţă şi să vină cu o opinie, cu un efort consolidat.”

Europa Liberă: Neguvernamental înseamnă în primul rând neplătit de la buget. Dar, totuşi, de undeva trebuie să fie plătit. Există şi lucruri care pot fi făcute voluntar, dar există lucruri unde nu se poate decât plătit. Să vedem: pe ce bani pot conta organizaţiile neguvernamentale şi poate ce soluţie vedeţi Dvs. pentru că avem această situaţie?

Sergiu Ostaf:
„Există realitatea ţărilor dezvoltate care acordă atenţie foarte mare dezvoltării sectorului asociativ. Vorbim şi despre Ungaria, Slovacia, adică ţări care recent au aderat la acest parcurs puternic de dezvoltare europeană democratică. Şi există ţări ca Republica Moldova, Ucraina care încă nu s-au decis dacă sectorul asociativ este un factor important pentru dezvoltare sau nu. Deci, în ţările mai dezvoltate vorbim despre cel puţin trei sau patru surse de finanţare sau de susţinere a cauzelor sociale. Sigur că este acea asistenţă externă, care vine din partea unor ţări mai dezvoltate care apreciază formarea sectorului asociativ care poate controla şi ţine în responsabilitate autorităţile publice.

De exemplu, în Moldova vorbim despre 70% din toate finanţările care vin din afara ţării. În Slovacia, de exemplu, această sursă este mult mai mică, undeva 40%. A doua sursă importantă este, într-adevăr, aceste alocaţii nerambursabile din partea statului prin diverse programe de solicitare a ofertei de prestare a serviciilor: sociale, de sănătate, expertiză etc.

În Moldova această sursă este nesemnificativă, invizibilă. În Slovacia, în Cehia ajunge până la 40%, chiar 50%. A treia sursă importantă este atunci când cetăţenii direct, văzând un beneficiu concret pentru ei, sau pentru o cauză socială, contribuie prin direcţionarea unei părţi din impozit, sau deducerea unei părţi din venitul său donând o sumă de bani către organizaţiile neguvernamentale. Acest al treilea element în Moldova încercăm să-l creăm deja de vreo patru sau cinci ani. Şi anul acesta am avut o speranţă ca va fi introdus. Nu a fost.”

Europa Liberă: Dar mai aveţi această speranţă?

Sergiu Ostaf:
„Sigur că nu ne dăm bătuţi. Cu siguranţă o să mergem până la capăt. Dar acest instrument în Slovacia oferă până la 30% din finanţările organizaţiilor obşteşti.”

Europa Liberă: Simplu spus, statul, când nu poate acoperi un serviciu şi există un ONG care poate face lucrul acesta mai bine, îi deleagă lui aceste servicii, iar pentru asta îi vin bani de la beneficiari…

Sergiu Ostaf:
„Absolut. Plus, alături de aceasta, există o muncă voluntară oferită gratuit care poate fi cuantificată. În multe organizaţii, oamenii care sunt în sector până la 30-40%, uneori jumătate din timpul activităţii acestor persoane se oferă gratuit, voluntar. În 2007 noi am făcut o cuantificare şi am ajuns la peste 10 mii de om/zi de muncă voluntara. Asta este comparabil cu a zecea parte din tot personalul din sectorul public.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreodată să plecaţi?

Sergiu Ostaf:
„Nu. Poate că sunt mai rezistent. Dar eu combin munca mea cu consultanţă externă, lucrez foarte mult în afara ţării şi asta îmi permite să-mi echilibrez resursele financiare pentru organizaţie.”

Europa Liberă: Puteţi spune că graţie acestor consultanţe reuşiţi să rezistaţi financiar?

Sergiu Ostaf:
„Cred că da. Este un factor determinant în cazul meu.”

Europa Liberă: Dle Buzu, pe exemplu organizaţiei Dvs. aţi putea să ne explicaţi din ce bani trăieşte o organizaţie neguvernamentală şi de ce unele se descurcă tot mai greu?

Alexei Buzu:
„O sută de procente din sursele noastre vin din afara republicii Moldova, de la guvernul Suediei, Fundaţia Soros, Fundaţia Est-Europeană. Problema este că din ce în ce mai mult pentru un donator este mai costisitor să angajeze şi să lucreze cu 20-30-40 de organizaţii. Deci, asta costă efort, timp. Şi tot timpul este mai uşor să lucrezi cu două. Şi atunci când un program de finanţare vine, se aleg cei mai mari, cei mai puternici. Şi problema asta este de fapt că atunci când ne uităm pe fiecare domeniu relevant - mediu, drepturile omului, nondiscriminare, justiţie, corupţie - au rămas viabile financiar două-trei organizaţii. Nemaivorbind de organizaţiile din teritoriu. Practic în teritorii am impresia că acum au rămas prestatorii de servicii sociale.

Practic au dispărut organizaţiile care militează pentru mobilizarea, împuternicirea cetăţenilor, organizaţii care aplică presiuni faţă de administraţia publică locală, ca să devină mai transparente, mai inclusive. Practic tot efortul acesta este dus de organizaţii din Chişinău.”

Europa Liberă: Ca să nu lăsăm impresia că doar donatorii ar fi de vină, pentru că s-ar putea să lăsăm această înţelegere, poate şi ei sunt vinovaţi, dar cine face această selecţie de organizaţii?

Alexei Buzu:
„Eu nu cred că este un efor premeditat al donatorilor de a limita societatea civilă din Moldova. Am impresia că sunt factori structurali. Ca şi orice „piaţă”, noi trecem printr-o consolidare: la început apar mulţi, barierele de intrare sunt foarte mici, foarte uşor poţi să creezi o asociaţie obştească…

Problema este că la noi, când a apărut ideea de organizaţie neguvernamentală, a apărut doar un singur model: creezi o organizaţie neguvernamentală pentru a avea granturi. Am avut o tendinţă mai mult artificială de a crea organizaţii neguvernamentale şi mai puţin din dorinţa cetăţenilor de a se asocia pentru a promova anumite valori, idei. Şi eu cred că combinaţia dintre aceşti doi factori creează acum acest premise.”

Europa Liberă: Cum s-a trecut la situaţia în care foarte multe fonduri externe au început să fie gestionate prin guvern?

Sergiu Ostaf:
„99 % din toate fondurile externe sunt gestionate şi întotdeauna au fost gestionate de guvern, pentru că au fost în susţinerea activităţii guvernului. Şi doar mai puţin de 1% merge spre ONG. Spre exemplu, în 2013 guvernul a primit asistenţă tehnică de aproape 600 milioane de dolari, ceea ce reprezintă 20% din bugetul de stat.

Pentru comparaţie, ONG-urile per ansamblu, toate, ar primi mai puţin de 1% din întreaga sumă. Deci, vorbim despre 5,6,7 milioane pentru toate organizaţiile care există în această ţară. Asta pentru precizare.

Într-adevăr în ultimii 3,4, ani s-a conturat o politică la nivel mondial pentru a responsabiliza guvernele pentru asistenţă tehnică şi pentru a face auzită şi vocea societăţii civile în procesul de determinare a priorităţilor. Dar primul pas a fost, într-adevăr, canalizarea tuturor resurselor prin intermediul autorităţilor publice, includerea acestor resurse în bugetul de stat şi, prin diverse programe, guvernul, consultând societatea civilă privitor la priorităţile, privitor la mecanismele de disbursare, să disburseze aceste sume de bani.

Dar, pe de altă parte, asta ar canaliza şi ar mobiliza implicarea cetăţenilor în determinarea priorităţilor şi modalităţilor de utilizare a resurselor externe. Deci, de aici vine această abordare. Însă ce observăm noi este că primul pas s-a făcut (într-adevăr canalizarea banilor se face doar prin autorităţile publice), însă partea cealaltă – consultarea priorităţilor sau participarea la determinarea priorităţilor, evaluarea eficienţei - partea aceasta este un punct slab. Şi aici este vină în opinia mea şi a organizaţiilor internaţionale donatoare, pentru că nu insistă asupra acestor criterii suficient de mult.

Şi nici noi, societatea civilă, nu înţelegem suficient de bine
În momentul în care ONG-urile au o relaţie dificilă, tensionată cu autorităţile publice, nu eşti de acord cum sunt abordate de guvern, atunci primeşti un tratament „pe potrivă” din partea autorităţilor ...
cum funcţionează acest instrument. Şi guvernul la fel nu implică şi nu îmbrăţişează acest model, de implicare pe determinarea priorităţilor. Din cauza aceasta, practic, toate finanţările merg acum prin autorităţile publice, iar în momentul în care au o relaţie dificilă, tensionată cu autorităţile publice pe marginea mai multor subiecte, nu eşti de acord cum sunt abordate de guvern, atunci primeşti un tratament „pe potrivă” din partea autorităţilor.

Şi atunci sunt preferate anumite organizaţii, apropiate, sunt comode, care pot fi manipulate sau pot fi forate atente în ceea ce spun, cum se expun, sau nu abordează subiecte controversate, sau doar cele care sunt convenabile. Deci, acesta este proces care capătă amploare ultimii trei-patru ani în Moldova.”

Alexei Buzu: „Societatea civilă nu pretinde ca toţi banii care vin pentru asistenţa dezvoltării trebuie să vină prin ONG-uri. Ceea ce spunem noi este că trebuie să existe un proces în care priorităţile pentru care aceste surse vin trebuie să fie discutate mult mai larg. Avantajul sau ceea ce aduce societatea civilă este apropierea de cetăţean. Noi putem să mobilizăm mai bine. Iar lucrul acesta de multe ori lipseşte.

Chiar şi noi, oameni care credem că suntem suficient de bine informaţi, aflăm că vine suport bugetar pentru reforma justiţiei doar după ce prim-ministrul Leancă vine de la Bruxelles. Şi este vorba de organizaţii care lucrează ani de zile, fac rapoarte de monitorizare. Şi rămânem consternaţi: care sunt criteriile după care sumele sunt disbursate, au fost sau nu atinse rezultatele? Este procesul acesta unul transparent?”

Europa Liberă: Pe de altă parte există această informaţie că în ultimul an, de când a început discuţia pe legea 2%, care până la urmă a eşuat, dar la Ministerul Justiţiei s-au înregistrat foarte multe ONG-uri. De ce?

Sergiu Ostaf:
„Cred că sunt două motive. Eu aş spune că unul e pozitiv. De mecanismul 2% vor profita mai mult organizaţiile locale. Şi acum există un proces de susţinere din partea businessului, cetăţenilor a diverselor cauze sociale la nivel local. Şi atunci acest organizaţii văzând că eventual anul acesta va fi pus în aplicare acest mecanism, s-au gândit de ce să nu-l folosească. Deci, asta este partea pozitivă şi nu trebuie s-o negăm.

A doua parte e că desigur sunt şi foarte mulţi oportunişti, care ar vrea să utilizeze acest mecanism pentru a beneficia pe nedrept de anumite resurse. De exemplu, se cunoaşte că dacă nu sunt suficiente mecanisme de control a acestor direcţionări de fonduri, pot exista şi anumite abuzuri.”

Europa Liberă: A devenit sau ar putea deveni acest sector o afacere?

Sergiu Ostaf:
„Pentru unii, cu siguranţă da. Şi e regretabil. Noi în sectorul neguvernamental din păcate încă nu am
Suntem practic copleşiţi de atâtea acuze sociale la care trebuie să le facem faţă, că nu reuşim să ne organizăm şi să propunem mecanisme de asanare a sectorului...
reuşit să impunem un standard de calitate. Codul de etică nu funcţionează la noi, inclusiv pentru că lipseşte efortul din partea asistenţei externe pentru a propulsa acest domeniu de dezvoltare. Noi suntem practic copleşiţi de atâtea acuze sociale la care trebuie să le facem faţă, că nu reuşim să ne organizăm şi să propunem mecanisme de asanare a sectorului.”

Europa Liberă: Să vorbim despre soluţii. Ce credeţi că ar trebui să se întreprindă ca societatea civilă să se ocupe de ceea ce ştie societatea civilă a face cel mai bine, guvernul – de ceea ce ştie el să facă cel mai bine, şi, în sfârşit, oamenii să beneficieze de serviciile şi asistenţa de care au nevoie?

Sergiu Ostaf:
„O consultare mai bună a priorităţilor asistenţei tehnice şi financiare oferite din afara ţării. Procesul acesta trebuie să fie la nivel de priorităţi consultat mult mai bine. Şi utilizarea resurselor financiare externe să devină ca proces mult mai transparent.

Doi: este important să cultivăm fortificarea şi dezvoltarea societăţii civile. Nu a clientelei contractuale pentru guvern, sau pentru finanţatori. Ci o societate civilă cu o voce puternică, constructivă, dar şi combativă. Pentru aceasta avem nevoie şi de legea 2%, dar şi să alocăm anumite resurse pentru consolidarea regulilor de comportare a sectorului neguvernamental.”

Europa Liberă: Ni s-a alăturat prin skype şi domnul Igor Meriacre. Dle Meriacre, aş vrea să ne împărtăşiţi şi Dvs. experienţa organizaţiei Dvs. Care se ocupă de îmbunătăţirea vieţii oamenilor cu dizabilităţi. Cum vă descurcaţi din punct de vedere financiar?
Igor Meriacre (la dreapta în primul rând), directorul Asociaţiei Motivaţie

Igor Meriacre (la dreapta în primul rând), directorul Asociaţiei Motivaţie

Igor Meriacre: „Pentru moment ne descurcăm bine, deoarece sunt mai multe programe ale finanţatorilor externi aici în Republica Moldova şi noi, cu activităţile noastre, intrăm în cadrul acestor programe şi astfel avem finanţări.

Temerea noastră cea mare este că proiectele şi programele vin şi pleacă şi la un moment dat riscăm să rămânem fără surse financiare şi atunci în primul rând asociaţia pierde experienţa ei acumulată de ani de zile, pierde capacităţile profesionale, deoarece în momentul când nu are resurse, rămâne fără specialişti, dar în primul rând pierd beneficiarii noştri. Deoarece serviciile pe care le oferim sunt unice şi mult mai calitative de multe ori decât cele prestate de organizaţiile de stat.”

Europa Liberă: Ce soluţii ar fi ca să nu se întâmple?

Igor Meriacre:
„O latură pe care noi încercăm să o dezvoltăm este antreprenoriatul social. Credem că este ceea ce ar putea ajuta ONG-urile să rămână pe picioare în cazul în care nu vor mai fi programe finanţate de UE sau alţi donatori străini. Dar iarăşi, antreprenoriatul social poate acoperi doar o parte din cheltuieli, şi nu toată gospodăria unei asociaţii ca a noastră.

Alt moment care ar putea ajuta ar fi legea 2%, când persoanele fizice sau juridice ar avea posibilitate să aloce prin această lege, prin acest mecanism sume financiare anumitor asociaţii obşteşti care prestează servicii importante.”

Europa Liberă: Dle Buzu, vreau să ne oferiţi şi Dvs. câteva concluzii - soluţie?

Alexei Buzu:
„ONG-uri deseori se complac în rolul de critica guvernul, donatorii, autorităţile publice locale. Dar eu cred că în primul rând societatea civilă trebuie să-şi facă curăţenie în propria ogradă, să devină mai transparente şi mai responsabile faţă de beneficiari.”

Europa Liberă: În sfârşit, cum vedeţi viitorul sectorului asociativ în câţiva ani?

Sergiu Ostaf:
„Avem multe pericole şi obstacole. Se pare că aceşti factori vor lua amploare mai mare. Din păcate, eu observ şi o plecare importantă a capitalului uman din sector. Dacă în viitorul foarte apropiat nu vor fi revigorate anumite politici, pentru a aduce oameni noi, pentru a reclădi capitalul uman din acest sector, dacă nu vor fi făcute aceste schimbări sistemice: legea cu direcţionarea unui procent spre ONG, consultarea mai bună a priorităţilor, atunci vom ajunge într-o situaţie în care sectorul va deveni foarte slab, foarte firav, şi posibil asta va fi convenabil guvernului, că atunci va putea să manipuleze foarte mult cu societatea.”

Igor Meriacre: „Dacă se menţin aceleaşi tendinţe, noi putem vedea experienţa organizaţiilor din România. Atunci când fondurile europene au devenit mult mai puţine şi atunci foarte multe organizaţii s-au reorganizat spre finanţările din partea statului. Însă, cu părere de rău, la noi încă nu lucrează acest sistem Şi în special organizaţiile care prestează servicii beneficiarilor, precum suntem noi, sau multe alte organizaţii care au creat anumite centre, care specialişti, temerea noastră este că nu o să putem să prestăm aceste servicii neavând resursele financiare disponibile.”

Alexei Buzu: „Până la pornirea propriu-zisă a campaniei electorale, cred că avem încă şanse să facem presiuni şi să vedem un calendar mai concret al aspectelor ce ţin de legea 2%, contractarea socială, antreprenoriatul social care într-adevăr vor fi adoptate şi vom avea aceste puncte de sprijin.”
XS
SM
MD
LG