Linkuri accesibilitate

O pictoriță moldoveană la St. Petersburg.



Până pe 27 aprilie, la Centrul expoziţional „Constantin Brâncuşi”, opt artişti plastici moldoveni, stabiliţi de mai mulţi ani la St Petersburg, Federaţia Rusă, îşi expun lucrările. Aceasta este prima expoziție organizată vreodată în țară, cu participarea exclusivă a artiștilor originari din Republica Moldova, membri ai diasporei din Rusia. Despre expoziţie dar şi poziţia intelectualităţii faţă de evenimentele din regiune, am discutat cu pictorița Luminţa Tăburţa:

Luminiţa Tăburţa: „Suntem foarte mulţumiţi că Uniunea Artiştilor Plastici ne-a permis să ne expunem lucrările în Centrul „Constantin Brâncuşi”. Am vrut să arătăm lumii ce am făcut acolo, la St. Petersburg şi aici, în Moldova, timp de 20 de ani. În expoziţia mea sunt foarte multe lucrări legate de Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dvs sunteţi din 1988 în Federaţia Rusă, în St. Petersburg. După atâţia ani, se mai poate pretinde că sunteţi artistă a Republicii Moldova?

Luminiţa Tăburţa:
„Da, pentru că eu nu pot să spun că sunt pictorul Petersburg-ului. Eu, totuşi, sunt pictor moldovean care trăieşte acolo.”

Europa Liberă: Cum credeţi că s-ar fi dezvoltat creaţia Dvs dacă aţi fi rămas în Republica Moldova?

Luminiţa Tăburţa:
„Nu ştiu, poate mai mult formală avea să fie pictura şi nu aşa de aprinsă. Pentru că timpul la St. Petersburg e ploios, eu întotdeauna mă duceam în excursii la Muzeul Ermitaj, la etajul trei, unde sunt impresioniştii şi mă înfruptam de acolo, adică, luam ceva de acolo, şi mă străduiam întotdeauna să pictez oleacă mai aprins, fiindcă era destul de greu, venind de la noi, din Moldova, să stai acolo luni întregi fără soare. Eu cred că noi suntem solii Moldovei acolo, în Rusia, şi ne arătăm pictura noastră. Atunci când ne expunem unde în Galerii, la Expoziţii, spectatorii se uită la peisajele noastre şi li se pare că văd Spania, Italia sau Franţa. Lor le place foarte mult.”

Europa Liberă: Criza îi afectează şi pe pictori, pe artiştii plastici?

Luminiţa Tăburţa:
„În primul rând, fiindcă omul când nu are de toate în ultimul moment se gândeşte la pictură. Când nu ai bani, nici nu cumperi pictură. Dar mă bucură faptul că toţi cumva trăiesc, cumva supravieţuiesc şi pictează, pictează mult, chiar în timp de criză.”

Europa Liberă: Acum două săptămâni am vorbit cu maestrul Eugen Doga. Se plângea Domnia sa că glasul artiştilor nu prea este auzit şi se referea, în primul rând, la autorităţi. Dacă, de exemplu, la Guvern ar fi mai mulţi artişti, pictori, muzicieni, decât economişti, avocaţi, ce s-ar schimba?

Luminiţa Tăburţa:
„Ar fi mai multă cultură. Oamenii mai puţin s-ar
Moldovenii noştri au simţul frumosului...
gândi la armament, la neplăceri. Oricum, vreau să menţioneaz că aici, în Moldova, întotdeauna a fost o oarecare stimă faţă de cultură, mai mult chiar decât în Rusia. Moldovenii noştri au simţul frumosului.”

Europa Liberă: Pentru că veniţi din St. Petersburg nu pot să nu vă întreb dacă în cercul intelectualilor din Federaţia Rusă se discută evoluţiile din regiune?

Luminiţa Tăburţa:
„Da, dar se discută foarte atent şi puţin, fiindcă intelectualii nu vor să-şi piardă prietenii numai din cauza problemelor politice. De aceea eu nici nu ştiu prietenii mei ce poziţie au faţă de ceea ce se întâmplă acum în lume, ceea ce se întâmplă cu Rusia. Eu am ce discuta cu prietenii mei, cu pictori, poeţi, scriitori, cântăreţi, cu totul alte teme, ca să nu ne facem durere, ca să nu vorbim degeaba şi să strigăm unul la altul. Dreptatea o ştie numai Dumnezeu. Artiştii nu se tem. Pur şi simplu, eu, de exemplu, nu vreau să stric prietenia cu cineva.”

Europa Liberă: Dar parcă e de datoria intelectualilor să le explice oamenilor cum stau lucrurile?

Luminiţa Tăburţa:
„Datoria noastră este să arătăm pictura, suntem solii culturii şi noi nu avem nimic cu politica. Noi pictăm, noi arătăm dragostea noastră faţă de pământ şi, mă rog, dacă acolo, sus, ceva se împarte, nu trebuie noi să stricăm relaţiile cu prietenii noştri, cu cercul nostru de intelectuali.

Eu nu vreau război, nu vreau ca băieţii noştri undeva să moară, pe de o parte şi alta. Din acest motiv am făcut expoziţia aceasta, să arătăm că este ceva foarte frumos în Republica noastră, este natura, sunt oamenii. Eu nu vreau război şi nu vreau cu cineva să mă sfădesc numai pentru că oponentul meu e pe o parte a baricadei, iar eu pe altă parte. Noi suntem dintr-un oraş unde sunt foarte multe naţionalităţi. Niciodată, nimeni nu s-a agăţat de numele meu Luminiţa.

În Academia rusă, profesorul meu, e încă viu, 92 de ani are, Eremeev, el aşa şi mă ştie de Luminiţa, mi-a învăţat numele. Important e să te arăţi ca un om pozitiv, să poţi munci, să arăţi pictura ta. Vreau să pictez şi să lucrez, dar politica înţeleg că se va face fără ca eu să mă amestec.”
XS
SM
MD
LG