Linkuri accesibilitate

„EuroMaidanul semnifică o dragoste de țară necondiționată și fără margini...”


Victoria Ivleva

Victoria Ivleva

Impresiile unui foto reporter rus după o călătorie de două săptămîni în Ucraina.



Fotografa rusă Viktoria Ivleva a fost curioasă să afle din prima sursă cum văd ucrainenii de rând criza actuală. Cu ajutorul unor bani colectați de prietenii ei din rețeaua Facebook, Ivleva a călătorit în Ucraina, întâlnind oameni feluriți, de la suporteri ai Maidanului în vestul țării, la protestatari pro-ruși din est. Într-un interviu după revenirea la Moscova, Dmitri Volcek de la Radio Svoboda, Serviciul rusesc al Europei Libere, a întrebat-o, la început, pe Viktoria Ivleva dacă această călătorie a fost bine planificată, sau dacă destinațiile au fost alese spontan.


Viktoria Ivleva: „A fost, în linii generale, planificată pentru că îmi era limpede, privind dinspre Rusia, că trebuia să traversez țara de la dreapta la stânga. Am vrut să văd ce se întâmplă în regiunile estice, centrale și vestice ale Ucrainei. Apoi îmi alegeam niște orașe”.

Spre deosebire de un reporter obișnuit, fotografa n-a încercat să aibă întâlniri cu politicieni, candidați prezidențiali, deputați. Dmitri Volcek a întrebat-o de ce.

Viktoria Ivleva: „Nu este un contingent și un nivel care m-ar preocupa. Nu pricep nimic în politică și nu mă bag în politică. Nu este teritoriul meu. Dar mă întâlnesc mereu cu oameni obișnuiți. Întreaga călătorie a fost finanțată de prietenii și simpatizanții mei de pe Facebook din Rusia și Ucraina. În timpul călătoriei, am întâlnit mulți ucraineni primitori, la care am stat. A fost o experiență extraordinară care arată că în ciuda a orice continuăm să ținem unii la alții”.

Dacă a sesizat vreo atitudine negativă sau ostilă din partea ucrainenilor pe care-i fotografia sau intervieva, a fost o altă întrebare adresată Viktoriei Ivleva:

Viktoria Ivleva: „O să vă spun sincer că nu am sesizat așa ceva. Dimpotrivă, am avut sentimentul că oamenii de la Lvov au devenit mult mai toleranți datorită evenimentelor recente, datorită revoluției, Maidanului, unei eliberări sufletești. Oriunde am mers, am vorbit rusește, am pus întrebări în rusă și mi-au răspuns în rusă, chiar și cei care nu o vorbeau bine. N-am avut nici o problemă, deși este o altă țară, au propria limbă și nu sunt obligați să vorbească limba țării mele. Este dreptul lor să aleagă”.


Viktoria Ivleva a petrecut o vreme printre protestatarii de pe Maidan. Ce reprezintă Maidanul astăzi?

Viktoria Ivleva: „Câțiva oameni mi-au pus deja această întrebare și primul răspuns care-mi vine în minte este că Maidanul reprezintă dragostea, o dragoste de țară necondiționată și fără margini. Am vorbit cu multă lume și nimeni n-a pomenit vreun câștig financiar. Mi-au spus despre cum au stat pe Maidan, cum au luptat, cum au cărat răniții. Fete tinere mi-au vorbit despre cum au bandajat răniții și au ajutat doctorii, o experiență care le-a marcat viața. Totul a fost o manifestare de dragoste pură.

Cu toate acestea, Maidanul pare să se transforme acum într-un spectacol de operetă. Majoritatea celor care au fost pe Maidan și l-au apărat au revenit în orașele lor și la locurile lor de muncă. Pe Maidan au venit acum alți oameni. Apropo, unul m-a insultat, strâmbându-mă prostește din cauza pronunției mele rusești, înlocuind o-urile cu a-uri. Dar au sărit imediat alții, l-au pus la punct și și-au cerut scuze spunându-mi: Ne pare rău, dar mulți dintre noi suferă de un fel de sindrom post-combatant și vă rugăm să nu-i băgați în seamă”.

Ce dispoziție aveau oamenii din estul Ucrainei, a mai fost întrebată în interviul de la Radio Svoboda fotografa Viktoria Ivleva.

Viktoria Ivleva: „În est, niște cunoștințe, văzându-mă că vreau să mă duc la un miting pro-rus cu un mic drapel ucrainean mi-au spus că mi-am ieșit din minți. Sunt prieteni pe care-i cunoscusem pe Facebook. Mi-au spus că puteam fi omorâtă dacă aduc drapelul ucrainean la asemenea întruniri. Nu i-am crezut și am luat drapelul în buzunar oricum. Era o adunare mică în preajma unei statui de-a lui Lenin, pe 28 martie, la începutul călătoriei mele. Am întrebat câțiva bărbați și femei: De ce-ați susține Rusia, dacă aveți propria țară? Au început a urla la mine, făcându-mă „trădătoare”.

Am revenit la Donețk pe 11 aprilie, la întoarcere, când erau deja istalate corturi în preajma unor clădiri administrative. Am intrat într-un cort pentru că afară crăpai de frig, iar în cort puteai bea ceai. Am luat o cană cu ceai și am vrut să fac niște poze. Ce puteai filma acolo? Vroiam doar să fotografiez oamenii și atmosfera. Fusesem în asemenea corturi și pe Maidan și n-am avut nici o problemă.

Dar în cortul de la Donețk era cu totul altfel. Au sărit la mine și nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu-mi lua apărarea un blogger. Un moșneag a încercat să-mi smulgă camera care face cât zece corturi de-ale lor dacă nu mai mult, o babă mi-a opărit mâinile cu ceai fierbinte, au început a răcni și țipa să șterg tot ce am făcut. M-au pus să le arăt tot ce aveam filmat. Le-am arătat legitimația de membră a Uniunii Jurnaliștilor din Federația Rusia la care s-au uitat aproape cu lupa, dar tot nu s-au potolit. O cucoană mi-a cerut pe un ton arțăgos să-i arăt pașaportul. Când i-am spus că l-am lăsat la gazde, unde stau, m-a întrebat de ce mă primblu printr-o țară străină fără pașaport.

Dar trebuie să spun că am petrecut în această țară două săptămâni, am circulat cu trenul, am intrat prin tot felul de oficii și nimeni nu mi-a cerut pașaportul. Ucraina nu-i Rusia. Acolo n-ai nevoie de pașaport la tine. Este o cu totul altă țară, liniștită, politicoasă și blândă. Până la urmă, cu greu, dar am scăpat de acolo. Deci, acestea-s amintirile cu care am rămas de la Donețk. Nu-s cele mai dulci”.

Televiziunile ruse de stat vorbesc mereu despre Sectorul de Dreapta. I-a întâlnit fotografa Viktoria Ivleva și pe adepții acestei organizații?

Viktoria Ivleva: „Am văzut desigur că pe Maidan era prezent „Sectorul de Dreapta”. Cred că sunt oameni care au devenit treptat revoluționari profesioniști. Mai cred că revoluționarii profesioniști sunt buni în timpul revoluției, iar după revoluție nu mai sunt așa de buni din cauza radicalismului lor. Mi se pare că importanța „Sectorului de Dreapta” în viața Ucrainei este intenționat exagerată de propaganda rusă. De fapt, n-am nici o îndoială. Tot așa cum este umflată și influența, activitatea Partidului „Svododa”, care a obținut, dacă nu mă înșel, numai vreo 10 - 11 la sută la ultimele alegeri. Vladimir Jirinovski care împărtășește aceleași principii stă mai bine și mai mult în Parlamentul rus. Și primește tot mai mult. În tot cazul și în primul rând aceasta nu-i treaba noastră. Aceasta este altă țară și nu ne-a cerut nimeni ajutorul”.

Fotografa rusă Viktoria Ivleva, după o călătorie de două săptămâni prin Ucraina.
XS
SM
MD
LG