Linkuri accesibilitate

Cum a scăpat SRI de fantomele securității


Directorul CIA John O. Brennan (stînga) cu directorul SRI George Maior, București, 18 iunie 2013.

Directorul CIA John O. Brennan (stînga) cu directorul SRI George Maior, București, 18 iunie 2013.

Serviciul Român de Informații și-a mutat azimutul de la Est la Vest, dar această reașezare a durat cât o generație.



Serviciului Român de Informații (SRI) i-au fost necesari aproape 20 de ani pentru a se transforma dintr-o structură folosită înainte de 1989 ca instrument de poliție politică într-un adevărat serviciu secret.

Reformarea a început înainte de aderarea țării la NATO, dar s-a accentuat mai ales odată cu venirea la putere a lui Traian Băsescu.

Premierea directorului SRI George Maior de către președintele Franței, este doar unul dintre semnele recunoașterii publice a rezultatelor celui mai numeros și mai important serviciu secret din România.

Distincția Ordinul Legiunii de Onoare în grad de cavaler, primită vineri, „îi recompensează – spune șeful SRI- pe toți cei care au contribuit la expresia concretă a Parteneriatului Strategic dintre Franța și România, mai ales în domeniul securității și al activității de intelligence.”

Nu este prima recunoaștere internațională a meritelor acestui serviciu de informații, dar este una dintre puținele făcute publice. Multe medalii primite din partea partenerilor euro-atlantici pentru operațiuni foarte importante reușite de ofițerii sau echipele SRI, inclusiv în folosul altor țări, au fost oferite cu ușile închise.

Întâmplător sau nu, dezvoltarea Seriviciului Român de Informații ca strucutră independentă de jocurile politice a avut loc după ce Traian Băsescu l-a numit în fruntea SRI în 2006 pe George Maior, un reprezentat al opoziției de atunci, folosind apoi același model și pentru serviciul de spionaj.

Credibilitatea SRI s-a construit astfel sub bagheta unui președinte de dreapta și a unui fost senator socialist, provenit din rezerva de tehnocrați ai ministerului de Externe.

Structura actuală a SRI s-a modelat cu sprijinul americanilor și a standardelor impuse de NATO, dar ambasadorul Franței la București, Philippe Gustin i-a spus directorului Serviciului Român de Informații că „în anul 2010 imaginea serviciului era încă umbrită de fantomele Securității” și că George Maior a încercat să dea „mai multă transparență” structurii pe care o conduce.

Aventurile SRI, cele cunoscute, arată că în 1995, de pildă, ziariștii erau urmăriți pas cu pas, pe stradă de oamenii serviciului, mai târziu în 1996, un capitan al acestei structuri a făcut publice numele unor intelectuali, lideri de sindicat și politicieni din opoziție cărora SRI le înregistra convorbirile telefonice.

În 2006, șeful SRI, Radu Timofte mergea cu o mașină făcută cadou de controversatul afacerist, Sorin Ovidiu Vântu, aflat acum la închisoare, semn că fracțiuni ale serviciului erau încă mână în mână cu mafia autohtonă.

Între timp SRI a fost curățat de oamenii care lucraseră înainte de 1989 pentru fosta securitate și odată cu această primenire s-au schimbat atât obiectivele, cât metodele de lucru ale seriviciului.

De la obsesiile antimaghiare, care apăreau în toate rapoartele anuale ale SRI până în urmă cu patru ani, astăzi aceste documente s-au transformat în analize clare din care rezultă spre exemplu că România este „o țintă pentru entități ostile active în spațiul virtual” interesate să culeagă informații din sistemele informatice naționale și că au fost depistate acțiuni de spionaj clasic „subsumate acțiunilor de politică externă” promovate de anumite state.

Este vorba în special despre Rusia, deși această țară nu este numită ca atare în rapoartele seriviciului.

Așadar SRI și-a mutat azimutul de la Est la Vest, dar această reașezare a durat cât o generație.
XS
SM
MD
LG