Tristă, foarte tristă e povestea salariului de profesor, stimaţi ascultători. De la 1991 încoace, salariul acesta nu a mai fost niciodată mulţumitor. Nici nu e de mirare că o sumedenie de dascăli au abandonat şcolile şi universităţile autohtone şi au plecat pe alte meridiane. Locul lor a fost luat de multe ori de oameni cu cunoştinţe insuficiente sau de pensionari.
Îmi amintesc că am fost şi eu, o vreme, în anii '90, un umil profesor universitar şi primeam vreo 220-240 de lei pe lună. Dificile timpuri, foarte dificile.
Deunăzi profesorii au ieşit în stradă şi au cerut rituos majorarea salariilor cu 50% din 1 mai. Mai mulţi dascăli le-au vorbit jurnaliştilor despre existenţa lor umilitoare, despre salariile ridicole de 2400 de lei.
Mărturisesc că nu aş vrea să fiu în pielea guvernanţilor. Să le majorezi salariile profesorilor nu e totuna cu a le majora judecătorilor. Pentru miile de profesori e nevoie de o sumă mult mai mare decît pentru cîteva sute de judecători. De aceea, guvernanţii au spus că momentan se gîndesc la o majorare mai modestă, de numai 20-30%, şi numai luîndu-se în considerare profesionalismul.
Aici e un soi de contradicţie. Fireşte că majorarea salariilor cu hurta e cam anormală. Fireşte că ar trebui să li se dea mai mulţi bani celor care sînt mai buni, mai profesionişti. Pe de altă parte, ce să faci cu învăţătorul care, din cauza salariului mic, s-a transformat în agricultor sau vînzător ambulant şi nu mai are timp pentru cărţi? Să-l laşi în continuare cu salariul lui ridicol? Păi, atunci e limpede că el nu va mai redeveni profesionist.
O soluţie ar fi, la rigoare, chiar controversata optimizare a şcolilor. E nevoie de o reformă serioasă a învăţămîntului. Dar fără micşorarea numărului de învăţători, cum să faci nişte salarii bune? Or, la noi, reducerea de cadre va provoca mînia multora.
Şi o să vă dau un singur exemplu. Cîte universităţi există acum în Moldova? Multe, foarte multe. Şi nu e sigur că ele sînt toate bucşite cu profesionişti şi că sînt de folos economiei ţării. Iar în curînd s-ar putea nici studenţi suficienţi să nu mai aibă. Dar cum să le închizi? Răspunsul este: NICICUM. Căci toată lumea are nevoie de o hrincă de mămăligă…
