Linkuri accesibilitate

Un aliat american în linia de ochire a lui Putin


Toomas Hendrik Ilves vorbind la ceremonia de inaugurare a noului sediu al Europei Libere la Praga

Toomas Hendrik Ilves vorbind la ceremonia de inaugurare a noului sediu al Europei Libere la Praga

Opiniile președintelui Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, despre criza internațională actuală și preocupările statelor baltice față de agresivitatea Rusiei.



„Totul s-a schimbat” - afirmă într-un interviu acordat cotidianului Wall Street Journal președintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves referindu-se la ceea ce numea „Ordinea epocii post-Război rece.” Cu o lună în urmă, el spunea: „Pace, dragoste, Woodstock. Toate mergeau împreună - sigur avem probleme minore, ici și colo, drepturile omului nu sînt întotdeuna respectate, dar nu mai există schimbări de frontieră.” Între timp, Rusia a anexat Crimeea, a concentrat trupe la frontierele estice ale Ucrainei și i-a îndemnat pe „vorbitorii de limbă rusă” să se ridice împotriva guvernului de la Kiev. Moscova s-a plîns, de asemenea, de tratamentul populației slave din statele baltice, aceeași acuzație folosită pentru a justifica invadarea Ucrainei.

Pentru președintele eston, Rusia este „o putere agresivă, revanșardă. Am fost deja luați prin surprindere cu Crimeea. Odată ce factorul de predictibilitate este pierdut, nu mai poți să să fi sigur în proporție de 99%, că nu vor merge mai departe”. Iar pentru el, situația cea mai dramatică ar fi o incursiune militară rusă într-unul din statele de la frontiera cu Nato. Țările baltice se află expuse în prima linie, Estonia cu precădere, dat fiind numărul mare de etnici ruși din populația ei de 1,3 milioane.

Ilves este una din personalitățile cele mai prizate de occidentali. Cu secretarul-general Nato, Anders Fogh Rasmussen, președintele Letoniei, Andris Berzins și preșdinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite la o conferință de presă la Adazi (Letonia) în 2013

Cu secretarul-general Nato, Anders Fogh Rasmussen, președintele Letoniei, Andris Berzins și preșdinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite la o conferință de presă la Adazi (Letonia) în 2013

Născut în Suedia, ca fiu al unor refugiați estoni după anexarea celor trei state baltice de către Uniunea Sovietică în 1940, ajuns în Statele Unite pe cînd era doar un copil, crescut în New Jersey, Ilves s-a întors prima dată în Estonia la vîrsta de 30 de ani și s-a instalat definitiv acolo după prăbușirea sistemului sovietic.

Fost, înainte de a deveni președinte, ministru de externe, Ilves este bine familiarizat cu meandrele diplomatice ale epocii ce ar urmat Războiului rece și a privit cu reticență - asemenea colegilor săi din celelalte două state baltice - atitudinea defensivă a Alianței Nord Atlantice, care a repetat cu fiecare prilej că „nu privește Rusia ca o amenințare”. Nato și-a respectat așa-numitele trei negații la adresa Moscovei în anii '90, anume că nu vede necesitatea, nu intenționează și nu plănuiește să desfășoare tripe sau arme nucleare în nici unul din viitoarele state membre. Efectivele americane din Europa, însumînd 67 de mii de oameni, au fost bazate la vest de Elba, majoritatea lor în Germania, iar Alianța a refuzat ani de zile să ia în considerație planuri de apărare a statelor baltice, considerîndu-le drept o provocare lipsită de motivație la adresa Moscovei.

Atacul Rusiei împotriva Georgiei, din 2008, a constituit un semnal de alarmă pentru baltici, care și-au reînnoit deciziile de a-și consolida sistemul de apărare. Germania a opus veto-ul planurilor lor, iar Statele Unite le-au secondat. Potrivit unei telegrame confidențiale date publicității de WikiLeaks, un diplomat american a calificat, în 2009, atitudinea Estoniei față de Rusia drept „paranoică”. Este ceea ce reamintește acum președintele Ilves în interviul cu Wall Street Journal: „unii din prietenii noștri mi-au spus: 'Am crezut că erați paranoici și că ați reacționat exagerat, dar acum credem că aveți dreptate'”.

Relațiile Estoniei cu Moscova - scrie Matthew Kaminski în Wall Street Journal - au fost întotdeuna fragile, dar îngrijorarea a atins cote alarmante în ultimul deceniu. În 2007, după ce președintele Ilves a dispus relocarea Memorialului de război sovietic de la Tallin, Estonia a fost supusă unui atac cibernetic masiv, bănuit a fi venit din partea rușilor. „În termeni de penetrare a Internetului în societate, am fost întotdeuna în urmă și știam că sîntem vulnerabili” - declară astăzi președintele, care amintește că aliații occidentali au apreciat inițial temerile estone drept „povești de science fiction”. După atac, însă, Nato a instalat la Tallin un centru de apărare cibernetică...

Balticii au urmărit cu preocupare crescîndă, după războiul din Georgia, eforturile de modernizare a forțelor armate ruse întreprinse de Vladimir Putin. Potrivit publicației de specialitate Jane's Defence, cheltuielile militare ruse ar urma să crească cu 44% în următorii trei ani, ajungînd astfel la o cincime din totalul bugetului guvernului de la Moscova. Un expert militar de la Tallin, notează că Rusia și-a dublat efectivele militare din regiunea baltică, după 2009, concentrîndu-se pe ameliorarea forțelor speciale de intervenție rapidă, a rachetelor cu rază lungă de acțiune și a capacităților de apărare anti-aeriană, enclava militară Kaliningrad, dintre Polonia și Lituania devenind „echivalentul unui portavion gigantic”.

După opinia președintelui Ilves, „schimbarea intervenită în modalitățile de acțiune ale Rusiei este remarcabilă. Vechiul model de război al Iernii Finlandeze, cu un milion de oameni trecînd frontiera este de mult depășit”. Dacă răspunsul Uniunii Europene „va fi unul fundamental axat pe economie”, Ilves susține că măcar Nato „a fost trezită la noua realitate”, și spune că Estonia este mulțumită de decizia luată în această săptămînă de miniștri de externe, de a suspenda contactele cu Rusia și de a regîndi apărarea în flancul răsăritean al Alianței.

Dacă Nato ezită să răspundă cererilor Poloniei și statelor baltice de a desfășura trupe în zonă, Estonia a obținut binecuvîntarea Alianței de a transforma noul aeroport militar de la Amari, din apropiere de Talin, în prima bază Nato din această țară. În timp ce guvernele occidentale au tăiat la jumătate bugetele militare în ultimii cinci ani pe fundal de criză financiară, Estonia este unul dintre cele numai patru state ale Alianței care menține o contribuție la bugetul militar echivalent a 2% din produsul intern brut; un procentaj considerat minim pentru asigurarea necesităților de securitate. Lituania și Letonia se mărginesc la 1%...

Potrivit președintelui Ilves, necesitatea cea mai urgentă pentru Nato este „să crească capacitatea de descurajare din regiune”. Estonia, asemenea Poloniei, insistă pe lîngă oficialitățile americane să trimită militari pe teritoriul lor, ceea ce ar putea fi un semnal relevant pentru Rusia. Dacă multe oficialități de la Bruxelles sînt de părere că forțele militare ruse sînt capabile să ocupe în decurs de cîteva ore cele trei state baltice - unul din argumentele folosite în trecut pentru a întîrzia admiterea lor în Nato -, președintele Ilves replică: „Berlinul nu a fost niciodată apărabil. Niciodată. Nu a existat vreun concept de apărare a sectoarelor aliate ale Berlinului. Dar ceea ce l-a apărat a fost ideea că dacă se intră în el, va fi o mulțime de fum și de cenușă pretutindeni.”

O eventuală invazie rusă în fostele state satelite va pune statele Nato în fața confruntării cu o putere nucleară, dar președintele eston se declară pentru moment mulțumit de asigurările pe care le primește, chiar fără să le ceară, că în cazul unui atac, Articolul 5 al Cartei Alianței va fi activat. Cum atît europenii, cît și președintele Obama au retincențe în a se confrunta cu președintele Putin, una din întrebări este: ce s-ar întîmpla dacă Nato ar ezita să intre în acțiune? Atunci, răspunde Ilves, „toți membri Nato vor fi supuși unei amenințări existențiale. Fiecare țară va trebui să reacționeze de una singură și imediat ce s-ar ajunge aici, Nato și-ar înceta existența ca Alianță. E simplu.”

După opinia lui Ilves, Nato ar trebui să înarmeze imediat Ucraina cu armament defensiv pentru a descuraja orice altă intervenție rusă viitoare. Chiar dacă retorica agresivă a Moscovei a scăzut puțin săptămîna aceasta, „direcțiile nu arată bine”, spune președintele, amintind că atît propaganda rusă cît și cei 50 de mii de militari de la frontiera estică a Ucrainei sînt pe picior de război. Și, Ilves încheie discuția cu Wall Street Journal, citînd un poet englez din secolul al XVIII-lea, „Aș spune că în Occident 'speranța este eternă'”...

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG