Linkuri accesibilitate

Capaclia: între Est şi Vest. Despre geopolitică şi răspundere politică la firul ierbii


La răscruce în satul Capaclia, raionul Cantemir

La răscruce în satul Capaclia, raionul Cantemir

De ce se cere rar socoteală politicienilor care nu îşi ţin promisiunile? Valentina Ursu a căutat răspunsuri, discutând cu oamenii din Capaclia, „La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă”.


Zilele acestea, o femeie din satul Capaclia, în loc să răspundă la întrebarea: „Cu ce realizări v-aţi ales din promisiunile politicienilor?”, și-a amintit că, acum 4 ani, a primit o geantă de la PCRM, o eşarfă de la PLDM și alta de la PD, şi un pix de la PL. „Uite, asta-i tot cu ce m-am ales din promisiunile făcute de slugile poporului în campania electorală”, îmi povesteşte mătușa Galina. De ce se cere rar socoteală politicianului care nu îşi respectă promisiunile? Căutăm răspuns, la acest sfârșit de săptămână. Până nu demult, în Moldova, se acorda prea puțină atenție campaniilor electorale și alegătorilor, raportat la ce se întâmplă, după câștigarea acestora. Votanții așteaptă să li se dea, să li se rezolve, să li se facă. Mai nou se pare că a început să îi intereseze totuși pe alegători că ei trebuie să rămână implicați civic, să preia dialogul cu autoritățile fie locale sau centrale, să ceară ca promisiunile să fie respectate. Este concluzia la care am ajuns, după o discuție mai lungă cu Raisa Stăvilă, cotabila primăriei din Capaclia, Cantemir.

Europa Liberă: Tot întreb cum se trăiește la țară și lumea mai mult oftează decât se bucură.
Raisa Stăvilă

Raisa Stăvilă

Raisa Stăvilă: „În afară de oftat, altceva nici nu avem ce mai spune. Sunt oameni care nu au de lucru, nu au cu ce plăti grădinița, nu au cu ce-și plăti impozitele, nu avem nici aceeași iluminare stradală. De multe ori copiii, care trec pe lângă magazin, își apucă mama de mânuță: „Vreau o ciocolată…”. Nu au posibilitate părinții, într-adevăr, nu au, mai primesc ajutoare materiale.”

Europa Liberă: Și, ca să nu trăiască lumea aceasta greu, ce trebuie să se producă aici, la Capaclia, ca să poate zice lumea că nu că există, dar că trăiește?

Raisa Stăvilă: „Ar trebui deschise mai multe locuri de muncă. Aceeași investitori care vin în Capaclia, că am avut foarte mulți, numai intră în Capaclia și ce constată ei? Apă nu avem, gaz nu avem, canalizare nu avem, drumul e foarte rău. Dacă ar fi altfel, fiecare investitor ar rămâne și ar investi cât de puțin, am deschide câteva locuri de muncă. Într-un loc, să zicem, zece persoane vor fi angajate, dincolo vor fi șase-opt și altfel vom putea atrage copiii și tineretul în sat… Dar așa… Eu, de pildă am doi băieți.”

Europa Liberă: Unde sunt ei? Aici, în sat?

Raisa Stăvilă: „Nu. Unul locuiește în Chișinău, dar celălalt a fost până acum în America și e plecat deja în Anglia, deja sunt cu ochii în lacrimi. Nu am alți copii, doar acești doi băieți…”

Europa Liberă: Dacă, eventual, v-ar propune să mergeți și dumneavoastră acolo unde sunt ei, cum ați proceda?

Raisa Stăvilă: „Mă duc.”

Europa Liberă: Lăsați satul?
Raisa Stăvilă: „Îl las și mă duc. Trebuie să fiu și eu lângă copii.”

Europa Liberă: Acei care au ajuns în fotoliile de deputați au promis să rezolve toate aceste probleme cu care se confruntă săteanul.

Raisa Stăvilă: „Au promis că ne vor deschide locuri de muncă, ne vor mări salariul, pensiile, dar nu s-a schimbat nimic. Aceasta e cea mai mare problemă, a oamenilor de la sate, să zicem, a ieșit contabila-șef la pensie, are patruzeci și ceva de ani lucrați și 529 lei lunar.”

Europa Liberă: Acum stau și mă gândesc: încrederea în politică și politicieni s-a pierdut ușor. Cum se recâștigă această încredere, ce trebuie să facă clasa politică, guvernanții unde să își plece urechea mai mult?

Raisa Stăvilă: „Să își întoarcă fața și spre țăranul care a rămas necăjit și chinuit. Ni se spune: „Ești boier că ai pământ”. Ce să fac eu cu 1,4 hectare, cum să îl prelucrez, e împărțit în patru bucăți. Chiar să am tractorul meu, nu pot să îl lucrez fiindcă acolo am zece ari, dincolo am unspreze, în altă parte 85 ari, iar în altă parte – 65, nu am posibilitate. Iată, eu am semănat răsărită pe un câmp de șaizeci de ari, a venit un cârd de păsări, mi-a mâncat toată roada, cu ce am rămas? Și acestea trebuie hrănite, și ele sunt date de la Dumnezeu. Aceasta e problema: suntem foarte înjosiți, iar când vin alegerile, toți suntem buni, ne găsesc pe toți pe la sate și ne promit verzi și uscate. După ce politicienii își găsesc fotoliile și e moale, și e bine, uită de noi. Până la alegeri, tare îi doare inima de oameni și le e jale de oameni, dar după alegeri se gândesc la ei deja... Și noi, când auzim acum declarațiile lor pe venit, ce facem? Am și eu vechime de muncă de 40 de ani, dar nu am mașini, apartamente, am o căsuță pe care am construit-o și am întors credite zece ani de zile, pentru că mi-am construit casă. Când am terminat-o de construit, deja necesită reparații.”

Europa Liberă: Și cum credeți, de unde și-au acumulat averi cei de sus?
Raisa Stăvilă: „Nu știu de unde. Chiar m-am uitat pe salariile câtorva conducători, vă spun că, de când lucrez, nu am acumulat atâția bani.”

Europa Liberă: Ce v-a surprins mai mult?

Raisa Stăvilă: „Salariile mari pe care le au ei. Dar de unde le iau? Unde e statul? La ce se gândește?”

Europa Liberă: Ce salarii v-au surprins?

Raisa Stăvilă: „Ale celor de la „Tutun- CTC” și de la „Moldltelecom”, și de la „Union Fenosa”. Da, într-adevăr, oamenii ceia pot să trăiască cu asemenea salarii, își permit să meargă la mare, să ducă copiii în țări străine, își permit și toate bunurile, tot ce omul de la țară nu are. Mi se spune că am o găină. Da, o am, dar pentru aceasta mă strădui să muncesc, și popușoi seamăn, și grâu, și în grădină muncesc, să am cu ce hrăni și eu pasărea ceea. Nu ne permitem să plecăm undeva la odihnă. Întrebați cine din sat se duce la mare.”

Europa Liberă: Care dintre instituțiile statului vă insuflă încredere: Parlamentul, guvernul, Președinția?

Raisa Stăvilă: „M-aș gândi la guvern.”

Europa Liberă: Politicieni care vă insuflă încredere există?

Raisa Stăvilă: „Nu pot să indic niciunul fiindcă ei, când se văd așezați în fotoliu, uită de ce au promis. Mă gândesc acum că vor veni în sate, înainte de alegeri. Eu nu îmi imaginez cum pot să vină în sat și să spună: „Alegeți-mă!”. Cum pot să vă aleg, arătați-ne ce ați făcut pentru satul nostru, dacă ne arătați un lucru care este făcut în sat de dumneavoastră și lumea a avut de câștigat ceva, locuri de muncă, da, eu pot să mai dau încă un vot, și două, și trei voturi, am să dau pentru dumneavoastră. Dar nu știu cine să vină în sat…”

Europa Liberă: Și vă pare rău pentru votul pe care l-ați dat?

Raisa Stăvilă: „Îmi pare rău pentru încrederea pe care am avut-o în ei, la toată lumea îi pare rău. Acum, când discuți cu oamenii, îi auzi spunând: „Nici nu-mi mai vine să mă duc la alegeriʾ…”

***
Nerespectarea promisiunilor electorale duce la pierderea încrederii în democrație și afectează viețile fiecăruia, este convingerea asistentului social de la Capaclia, Natalia Para. Politicienii promit că vor crește salariul, dar se întâmplă foarte greu și astfel oamenii trăiesc patru ani din viață în frustrări și așteptări inutile. Asta spune Natalia Para care cunoaște foarte bine nevoile întregului sat.

Natalia Para: „Euro, dolarul s-au ridicat, preţurile s-au ridicat, zece litri de benzină costă în jur de două sute de lei. Omul, care primeşte o pensie minimală la sat de 656 de lei, ia cu împrumut pentru a putea exista cu preţurile pe care noi le avem. Şi ară terenul pe datorie, fiindcă nu-i ajung 600 de lei unui pensionar cu 42 de ani lucraţi la sat. Este o dramă.”

Europa Liberă: Dumneavoastră sunteţi asistent social. Cine e mai nevoiaş astăzi, aici în Capaclia?

Natalia Para: „Sunt cam toţi săraci, sunt multe familii. La moment eu am în jur de o sută de persoane beneficiari de ajutor social. Ei duc o viaţă foarte săracă, nu au bani, au copii şi nu au cu ce îi hrăni, nu au cu ce plăti grădiniţa.”

Europa Liberă: O sută de săteni trăiesc în mizerie, în sărăcie?

Natalia Para: „Da. Noi suntem datori să le acordăm ajutor pentru a exista. Puţin îi salvează, pentru că au cu ce plăti un serviciu comunal, grădiniţa, au cu ce cumpăra produse alimentare pentru copii.”

Europa Liberă: Mulţi dintre ei zic că la magazin cumpără pe împrumut.
Natalia Para

Natalia Para

Natalia Para: „Da, împrumută, iau pe datorie de la magazin, şi atunci când primesc ajutorul social, achită pentru produsele alimentare.”

Europa Liberă: Dar cât constituie ajutorul social azi?

Natalia Para: „Depinde de venitul familiei. Sunt familii care nu au cotă de pământ, beneficiază de până la două-trei mii de lei. Un ajutor social este binevenit.”

Europa Liberă: La Capaclia pot fi create locuri de muncă? Vin investiţii?

Natalia Para: „Nu avem unde crea locuri de muncă. La grădiniţă nu sunt locuri vacante, la şcoală nu sunt locuri vacante, în primărie nu sunt locuri vacante, în altă parte omul nu are unde fi angajat. Mulţi pleacă în Rusia, pleacă în fiecare săptămână, câte două-trei microbuze duc oamenii la lucru în Moscova. Sunt mulţi plecaţi peste hotare, câte unu-doi membri sau poate şi întreaga familie este plecată. Şi, cu timpul, dacă va fi anulat regimul de vize, în luna mai, vor rămânea numai bătrânii în sat. Eu nu văd nimic bun. Vor rămâne numai pensionarii.”

Europa Liberă: Totuşi, trebuie de insuflat oamenilor încredere. Încrederea aceasta cine poate să o alimenteze? Guvernarea, autoritatea locală?

Natalia Para: „Guvernul trebuie să se gândească la satele care nu au cu ce exista. Dacă vor fi locuri de muncă şi vor fi în stare să întreţină familiile, oamenii vor sta acasă.”
Europa Liberă: Satul are nevoie de investiţii. El trebuie să creeze condiţii investitorului, trebuie să aibă infrastructură, trebuie să aibă drumuri bune, canalizare, apă.

Natalia Para: „Pentru anul acesta, noi avem planificată reţeaua de apeduct, apoi canalizaţia, vom repara drumurile, ţeava de gaz este adusă până la marginea satului. Sperăm că, pe viitor, vom avea şi noi investitori.”

Europa Liberă: Şi speranţa aceasta o aruncaţi în urna de vot?

Natalia Para: „Până la urna de vot, vom mai vedea, vom mai calcula. De pildă, la alegerile locale nouă ne este clar cine pune umărul pentru sat. Dar pentru cei din Parlament încă trebuie de măsurat, pentru că sunt multe lucruri pe care le-au promis, la început de campanie electorală. Și, iată, deja sunt la sfârşit de mandat, dar au îndeplinit numai 20-30 la sută din promisiuni.”

Europa Liberă: Vă mai amintiţi din promisiunile electorale?

Natalia Para: „Ne amintim. Ne-au promis să avem salariu nu mai mic de trei sute de euro şi vom avea pensii mari, vor fi locuri de muncă, serviciile medicale vor fi mai ieftine, pentru că astăzi, într-adevăr, serviciile medicale sunt foarte scumpe, dar garanţia... Avem multe exemple, chiar şi la noi în sat, oamenii au plătit bani grei pentru tratament, au trăit o săptămână şi au decedat. Trebuie să se atragă atenţia la medicină, învăţătură. Promisiunile, care au fost făcute, nu sunt îndeplinite.”

Europa Liberă: Şi acum cum veți şti că votul dumneavoastră este pentru cel care îl merită?
Natalia Para: „Fiindcă deja a început campania electorală, vom discuta cu fiecare partid, cu fiecare persoană care va veni la noi. Şi, până în noiembrie, când vor avea loc alegerile, ne vom gândi cine merită.”

Europa Liberă: Partidul votaţi, persoana votaţi, liderul votaţi?

Natalia Para: „Eu votez persoana, nu mă uit la partid, persoana care poate să facă faţă lucrurilor. Eu sunt de acord să votăm persoana. Fiindcă, dacă se votează partidul, acolo intră şi oameni murdari, sunt şi oameni care nu merită să se afle în partidul acela. Trebuie aleasă persoana care, într-adevăr, face faţă lucrurilor, să avem de la cine cere.”

Europa Liberă: Deocamdată votul uninominal pentru aceste alegeri nu va fi valabil.

Natalia Para: „Deocamdată, da.”

Europa Liberă: Tot formaţiunea politică o veţi vota.

Natalia Para: „Da.”

Europa Liberă: Dar aveţi modele de politicieni?

Natalia Para: „În sat, cinstit, mie pe toţi îmi place să îi ascult şi tare vorbesc toți frumos, dar îţi este foarte greu să-i crezi. Îmi place, îi ascult, uneori am încredere în ei. Când spun că vor face, eu, într-adevăr, cred. Soţul meu tot urmărește politica şi îmi spune: „Tu nu înţelegi că aceasta nu este de crezut, nu tot ce zboare se mănâncă”. Ei promit, dar nu fac ceea ce promit.”

Europa Liberă: Pentru dumneavoastră ce contează acum mai mult, politica internă care e promovată sau pe plan extern ce se întâmplă? De exemplu, ce se întâmplă în Ucraina vă interesează?
Natalia Para: „Da. Citim, ne apucă fiorii şi nu dorim ca la noi să se întâmple aşa ceva.”

Europa Liberă: Ce aţi înţeles că s-a întâmplat acolo?

Natalia Para: „Ruşii şi-au luat dreptul lor, care l-au avut cândva pe acest teritoriu al Rusiei. Şi aşa se va întâmpla şi la noi cu Transnistria. La fel cum s-a întâmplat şi în Crimeea. Transnistria vrea să procedeze la fel cum a făcut Crimeea cu Rusia.”

Europa Liberă: Bine, dar regiunea transnistreană nu are hotar cu Federaţia Rusă.

Natalia Para: „Nu are hotar. Eu nu ştiu cum vor proceda, nu sunt politician, dar din câte înţeleg...”

Europa Liberă: Problema reunificării Moldovei este una de actualitate?

Natalia Para: „Nu ştiu. Nu vă pot spune aşa ceva.”

Europa Liberă: Ce credeţi? Transnistria trebuie să revină în componenţa Moldovei?

Natalia Para: „Clar. Cândva te duceai liber în Tiraspol, la prieteni, la cunoscuţi, vorbeai, veneau la noi. Dar acum sunt probleme, nu poţi să te deplasezi, pentru că este vamă. Eu mă tem să nu fie la fel şi cu Comratul.”

Europa Liberă: De ce?
Natalia Para: „Pentru că, dacă începe Transnistria, atunci şi găgăuzii sunt gata de acţiune. Şi va fi şi la Comrat, la fel, vamă şi grăniceri. Nu ştiu cum va rezolva guvernul, Parlamentul.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să rezolve problemele acestea acei de sus?

Natalia Para: „Pe cale paşnică. Să ne ducem liber, să vină oamenii liber. Eu, de pildă, în zilele libere, sâmbăta sau duminica mă duc la Comrat şi îmi procur pentru o săptămână cele necesare. Liber mă duc, am procurat, am venit acasă şi nu am probleme. Şi vrem aşa să fie la fel şi în continuare, omul să se deplaseze liber, să nu aibă probleme, să nu fie întrebat ce caută, să nu fie controlat sau să nu i se permită. Eu nu vreau aşa ceva. Vreau libera circulaţie, să te duci, să vii când vrei, cum vrei şi cum poţi, dacă dispui de bani.”

Europa Liberă: Viitorul satului Capaclia îl vedeţi în ceaţă, îl vedeţi cu soare?

Natalia Para: „Viitorul satului Capaclia îl văd un sat cu perspectivă, gazificarea deja este finisată, anul acest vom avea apă, va fi canalizare, drumuri bune şi cred că vom avea şi investitori. Avem grădiniţa bună în raionul Cantemir, de aşa grădiniţă nu dispun poate chiar nici raioanele. Şcoala este la fel. Tragem nădejde că vom avea un sat mai luminat şi mai vestit.”

Europa Liberă: Oamenii de aici din sat se implică în rezolvarea problemelor comunităţii?

Natalia Para: „Cam cu rugăminte, mai vor şi plată, sunt indiferenţi.”

Europa Liberă: Dar cum vă explicaţi această indiferenţă sau omul fără atitudine, omul care nu găseşte de cuviinţă că trebuie şi el să pună umărul? Dacă e problema satului, e şi problema familiei lui.
Natalia Para: „Corect. Omul are o vârstă de vreo 40-50 de ani şi el nu are un statut, nu are un loc de muncă, nu se implică, nu are un ban şi mai folosesc băuturi alcoolice. Ei nu au atragerea că trebuie să facem ceva fiindcă este pentru sat sau pentru noi. Ei sunt indiferenţi dacă este sau nu. Iată unde a ajuns omul, fiindcă nu a avut un loc de muncă.”

Europa Liberă: Şi atunci discuţiile acestea: încotro Moldova, cu Estul, cu Vestul sunt potrivite?

Natalia Para: „O parte este de acord, fiindcă au liberalizat regimul de vize. Altă parte este contra, fiindcă la Moscova mai mult găsesc de lucru şi sunt mai plătiţi. Oamenii au părerile lor: unii sunt contra, alţii pentru Rusia.”

Europa Liberă: Cum se înţelege integrarea europeană?

Natalia Para: „Nu pot să vă spun, pentru că eu pe tema aceasta nici nu am discutat, fiindcă eu am fost, de la bun început, contra.”

Europa Liberă: Şi rămâneţi pe ideea că Moldova trebuie să se apropie de Rusia mai degrabă?

Natalia Para: „Fie la Vest, fie la Est, oriunde ar fi, să fie pace pe pământ, să fie locuri de muncă pentru oameni ca să poate exista. Aceasta vreau. Mi-e indiferent în care parte ar fi.”

Europa Liberă: Aţi fost în Uniunea Europeană?

Natalia Para: „Nu am fost nicăieri.”

Europa Liberă: Şi acum, dacă se liberalizează regimul de vize, aţi vrea să mergeţi undeva?
Natalia Para: „La vârsta mea, deja cred că nu are rost.”

Europa Liberă: Dar copiii ce vă fac?

Natalia Para: „O parte în Italia, o parte în Rusia. Şi cel din Italia se laudă, şi cel din Rusia, care lucrează, tot este bine. Eu mă rog pentru dânşii, trăiască oriunde ar fi ei, numai să fie sănătoşi şi să aibă loc de muncă, şi să aibă bani pentru a exista. Dar unde merge Moldova pe mine nu mă vor întreba, ar trebui să se facă un referendum să fie întrebată populaţia ce părere are. Nimeni, nici Rusia, nu ne pune pe masă, nici Italia nu vine să ne pună pe masă şi nici chiar ai noştri de la guvern nu ne pun pe masă, până când nu muncim noi singuri să avem ce pune.”

Europa Liberă: Ce leafă ar trebui să primească un moldovean ca să zică că are o viaţă fericită?

Natalia Para: „Măcar 5 000 de lei. Cu salariile şi pensiile de azi este o catastrofă în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Dar cei de sus vor încrederea dumneavoastră.

Natalia Para: „Vor. Ei aşteaptă votul nostru. Ei aşteaptă încrederea noastră sau noi pe a lor. Vin aici şi ne promit, capătă votul şi apoi uită, nici nu vin, timp de patru ani de zile, măcar o dată, să spună: „Iată, ceea ce am promis, facem”. Niciun deputat nu a venit, timp de patru ani.”

Europa Liberă: Ce părere aveţi despre deputaţii din Parlament?
Natalia Para: „Părere foarte rea, nu vreau să o spun. Pentru că ei, acolo, fură toţi şi se ascund unul pe altul. Începând cu „Pădurea Domnească” şi câte cazuri s-au întâmplat, nimic nu s-a mai scos la iveală, s-a spălat o mână pe alta... Omul de la sat, dacă a greşit, este pedepsit. Dacă a greşit cu câţiva lei, este pedepsit aspru, dar guvernanții cu milioanele de lei, cu mii de euro mită, totul se ascunde şi nimeni nu-i descoperă. De aceea oamenii au pierdut încrederea în ei.”

Europa Liberă: Voturile credeţi că vor mai putea fi cumpărate?

Natalia Para: „Cred că da. Fiindcă dacă acum un deputat se cumpără cu 250 de mii de dolari, se vor cumpăra şi voturile.”

Europa Liberă: Şi lumea îşi vinde votul?

Natalia Para: „Cum au mai făcut, aşa au să mai facă. Este imposibil de crezut că va fi totul cinstit. Nu, aceasta este greu de crezut. I-a zis cineva lui moş Ion: „Du-te şi votează secera şi ciocanul!” – s-a dus. „Votează trandafirul!” – s-a dus. El se duce, cineva i-a spus sau i-a dat o sticlă de rachiu, sau i-a dat câţiva lei şi gata, omul s-a dus acolo unde i s-a spus, nu înţelege ce face. Nu este păcatul lui, este păcatul aceluia care l-a îndemnat.”

Europa Liberă: Dar este greşeala lui că s-a lăsat convins.

Natalia Para: „El nu înţelege. El, poate, nici nu dispune de televizor şi nu înţelege politica. Dacă i-a zis cutare: „Du-te votează stejarul! Și eu îţi dau…” omul s-a dus şi a votat. În ziua de azi, pentru cinci sau zece lei, dacă nu-i are, omul face multe... „Du-te şi fură, du-te şi fă altceva” şi omul face, fiindcă nu are bani... Este foarte trist la sat. Este foarte trist...”

***
Alexei Busuioc

Alexei Busuioc

Se cere rar socoteală politicianului care nu își respectă promisiunile, iar iertarea primită de la alegători nu se lăsa greu așteptată. Dar răbdarea cetățeanului a ajuns la limită, spune la microfonul Europei Libere primarul de Capaclia, Alexei Busuioc. Discuția cu edilul acestei localități din Cantemir am pornit-o de la lipsa bunăstării.

Europa Liberă: Domnule primar, revin aici, la Capaclia și, din discuțiile cu oamenii, aflu că greu își șterge urmele sărăcia. De ce?

Alexei Busuioc: „Nu putem, tot timpul, să dăm vina pe conducerea țării. Mai avem și noi o doză de vină, dar vina noastră cea mai mare care ar fi? Nu avem Legea finanțelor publice locale, ceea ce nu ne dă voie să ne dezvoltăm. Avem mai multe proiecte, discutăm cu primarii în jur. Chiar și pentru proiectele regionale nu mai știm unde să aplicăm. Și, chiar dacă aplicăm, dar nu suntem de culoarea care place cuiva, noi iar suntem dați la o parte.”

Europa Liberă: Dar ce culoare ar trebui să aveți?

Alexei Busuioc: „Astăzi cred că ar fi albastru și verde, vorbim de PLR, PD, PLDM, aceste trei formațiuni care sunt la guvernare. Nu vreau să zic că nu s-au făcut lucruri sau că nu am avut sprijin. Sprijin, de fapt, acum abia avem, începând cu anul acesta. Dar eu înțeleg de ce e sprijinul acesta: vine anul alegerilor parlamentare. Noi înțelegem de ce acum sunt toți darnici și buni, și poți avea acces la ei, în sfârșit. Totuși, până nu vom avea un program amplu de educație, la sate lucrurile nu se vor schimba…”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră deocamdată nu ați reușit să dați undiță oamenilor, să prindă pește, acesta e păcatul cel mai mare.

Alexei Busuioc: „Despre aceasta și vorbim. Undița, de fapt, este o educație.”

Europa Liberă: Undiță înseamnă să aduceți gaze în casele oamenilor, apă.

Alexei Busuioc: „Acesta și este proiectul, undița asta este. V-am zis eu, nu tot timpul putem să dăm vina doar pe conducerea centrală. V-am spus că deseori se promovează chiar și în mass-media, chiar și la televiziune non-valorile, cum le zicem noi. Dar realitatea este alta, la sate cultura – pe care poate am avut-o cândva – a început să dispară... Ori cineva o face să dispară expres, ca să uităm cine suntem și de unde venim și lucrul aceasta se face, zi cu zi, treptat. Acum este momentul să promovăm valorile autentice, ale noastre de la sat, oamenii pe care se ține țara.”

Europa Liberă: Cu ce probleme vin oamenii în audiență la primarul de Capaclia?

Alexei Busuioc: „Este vorba și de ecologie, de drumurile murdare deseori, de veșnica problemă cu pământul. Vin cu diferite probleme, când e o ceartă, știți, oamenii se mai ceartă.”

Europa Liberă: Dar oameni care vor să deschidă niște întreprinderi, să investească banii acumulați?

Alexei Busuioc: „A venit din Australia, avem un investitor. Primarul de la Sfântul Gheorghe, Ialomița care a venit cu investitorul acesta. În 31 august ne vom înfrăți cu această comună.”

Europa Liberă: Și ce investiții aduc ei?
Alexei Busuioc: „Cred că mai mult în agricultură, în avicultură. Eu pot să mă fac pod și luntre, dar, dacă legislația Republicii Moldova va pune piedici acestor oameni care vin astăzi aici, cred că…”

Europa Liberă: Dar se mai pun obstacole în calea celor care vor să aducă investiții?

Alexei Busuioc: „Eu am să vă zic ,când voi fi mai informat despre aceasta.”

Europa Liberă: Dar vă întrebam, localnicii vin cu inițiativa de a investi în afaceri?

Alexei Busuioc: „Da, vin acei care au fost peste graniță, capaclieni care au fost peste graniță și au revenit acasă. Sunt unii care încearcă. Dar una este când faci calculele acolo, peste hotare, pentru niște lucruri și alta e când vii aici. Începi a vedea realitatea și, când pui lucrurile cap-coadă, vezi că socoteala de acasă cu cea de la târg nu se potrivește. Și mulți renunță la ideea de a investi, mai așteaptă. Mulți sunt în așteptare. Estre suficient unul să înceapă ceva și imediat sar și ceilalți.”

Europa Liberă: Satul are pătură de mijloc?

Alexei Busuioc: „Nu, din păcate.”

Europa Liberă: Și când va apărea această clasă de mijloc?

Alexei Busuioc: „Eu, sper, în zece-cincispreze ani, când mulți, care sunt plecați, vor reveni. Avem deja vreo șase familii revenite acasă.”

Europa Liberă: Dar, în lipsa clasei de mijloc, cine decide încotro Moldova?
Alexei Busuioc: „Cred că, până la urmă, decidem tot noi.”

Europa Liberă: Mai e preocupată lumea încotro Moldova: cu Asfințitul, cu Răsăritul?

Alexei Busuioc: „Aceasta și este o problemă la sat pentru că deseori chiar satul se împarte în două tabere.”

Europa Liberă: Am înțeles că acest lucru e motivat, fiindcă foarte mulți lucrează la Moscova.

Alexei Busuioc: „Da, unii au copii care lucrează la Moscova și alții au copii care lucrează în Franța sau în Germania. În funcție de binele, pe care îl vor copiilor, care se află, bine merci, în Moscova, optează pentru Moscova sau CSI, respectiv, acesta, care are copii în Italia sau în Franța, sau în Germania, desigur că îi vrea binele copilului său, în Occident, acolo unde se află, și este automat împreună cu copilul său pentru Occident.”

Europa Liberă: Îmi zicea asistentul social din sat că 100 de persoane figurează pe lista celor care beneficiază de ajutor social. E un colac de salvare pentru lumea nevoiașă acest ajutor social?

Alexei Busuioc: „Noi, în cadrul Congresului Autorităților Locale din Moldova, de fapt, luptăm ca sfera socială să revină primăriei. Omul este de la noi din sat, dar hotărăște să îi dea sau să nu îi dea un ajutor social cineva de la Cantemir care, niciodată în viață, nu a văzut omul acesta. Noi facem niște demersuri, dar oricum ei hotărăsc. Noi luptăm pentru ca serviciul social, banii aceștia puțini să vină totuși în primărie, în consiliul local. Consiliul local să hotărască pentru că noi mai bine știm pe Ionică, Petrică, Vasilică care, într-adevăr, au nevoie de ajutorul social. Asistentul social care, de fapt, este în cadrul primăriei, se supune consiliului raional, sunt niște lucruri un pic absurde. Aici și e cheia deznodământului pentru că aceștia de la centru nu vor să dea absolut nicio împuternicire sau dau împuterniciri fără finanțe, fără nimic. Ceea ce ține de bani ei tot timpul concentrează la maximum în centru, de parcă noi aici, la sat, suntem toți hoți, golani și așa mai departe. Iar ei acolo sunt cinstiți și nici usturoi nu mănâncă, nici din gură nu le miroase, cam așa se zice. Case de câteva milioane nu noi avem aici, la sat. Case de milioane au acei care dețin milioanele și care dețin pârghiile și sferă socială, ministerele, departamentele, tot felul de direcții și așa mai departe. Nu vă puneți o întrebare: dar de ce aceștia sunt cu case de milioane și noi de la sate, vai de capul nostru, nu avem nimic?..”
Europa Liberă: Sunteți aici în imediata apropiere de unitatea teritorial-administrativă Gagauz-Yeri. Mi-au zis și oamenii din sat că preferă să facă cumpărături la Comrat că e convenabil, găsesc produsele la prețuri mai pe buzunarul lor.

Alexei Busuioc: „Așa este.”

Europa Liberă: Ați urmărit și ceea ce s-a întâmplat în regiune? Aceste așa-zise plebiscite care au avut loc, lumea se dă cu părerea?

Alexei Busuioc: „Sigur. Noi trăim aici. Eu cred că și găgăuzii sunt dezinformați, și noi, din partea aceasta, din afara autonomiei, suntem tot dezinformați, până la urmă. Din punct de vedere economic, acolo este o piață mai mare și așa s-a format tradiția, de ani și ani de zile, că la noi mergea toată lumea la piața de la Comrat. Deci ține de partea economică. În ce privește partea politică, să nu credeți că lumea în sat nu înțelege ceea ce face Comratul. Deja am auzit idei nu prea bune față de ceea ce face Găgăuzia. Eu tare vreau să cred că noi vom trăi bine alături de găgăuzi, dacă istoria așa ne-a făcut să fim alături unii de alții, dar nici nu vom lăsa ca chiar în coasta noastră, aici, să avem chestii de separatism. De fapt, este ca un fel de cangrenă, lăsăm aici, pe urmă se pornește Bălțul, lași Bălțul, se pornește Edinețul. Lucrurile acestea trebuie persecutate, nu sub formă agresivă, dar inteligent, trebuie să înțeleagă că totuși aici este Republica Moldova, că se vorbește limba română sau lasă să îi zică moldovenească. Când mă duc la Comrat, chiar dacă vorbesc limba rusă cu ei, tot timpul le spun: învață româna, cât nu e târziu, învață româna.”

Europa Liberă: Ce credeți despre spusele unora care insistă pe ideea că trebuie să informăm lumea ce înseamnă integrare europeană?
Alexei Busuioc: „Pentru că lumea nu a văzut ce integrarea europeană, lumea a văzut Sovetski Soiuz, Uniunea Sovietică de care el știe, o are în cap. Dar oamenii nu au văzut Uniunea Europeană, integrarea europeană, nu știu ce e aceasta, de aceea trebuie să li se explice.”

Europa Liberă: Dacă aici, la Capaclia, există grădiniță de tip model și aud din gura oamenilor că e una dintre cele mai bune, se laudă cu condițiile de la grădiniță și de la școală, aduceți gazul în casele oamenilor.

Alexei Busuioc: „Da, anul acesta facem apeduct.”

Europa Liberă: Toate acestea nu sunt suficient de convingătoare?

Alexei Busuioc: „Da, dar oamenii nu înțeleg lucrul acesta. La Capaclia se fac anual patru adunări generale. La fiecare adunare generală noi discutăm lucrurile acestea și foarte deschis le discutăm, cu satul. Noi, tot timpul, explicăm că banii vin din Europa, dar oamenii percep lucrurile acestea că așa ar trebui, că acei din Europa au bani mulți, nu au ce face cu ei, și, iată, ne dau și nouă. Și nu este corect lucrul acesta. De atâta și zic că trebuie explicate lucrurile acestea. Anul acesta, numaidecât, alături de drapelul Moldovei, va fi și drapelul comunității europene. Oamenii trebuie să se deprindă deja și cu drapelul comunității europene. Nu poate omul de la sine să afle ce este integrarea europeană. Când vom avea accesul liber, fără intermediul guvernului, la sursele europene de finanțare, atunci lucrul acesta se va simți clar și aici, la Capaclia, și în satele din vecinătate. Noi avem nevoie acum să nu călcăm pe aceeași greblă pe care au călcat colegii noștri din România, când au fost fonduri extraordinar de mari și nu au putut să le înghită. Acum noi avem nevoie de ceea ce e primordial pentru Capaclia și pentru foarte multe sate – infrastructura, apeductele, canalizare, iluminare stradală, locuri de muncă.”

Europa Liberă: Situația din Ucraina se răsfrânge asupra dispoziției oamenilor de aici, din Moldova?

Alexei Busuioc: „Se vorbește foarte mult. Dimineața, prin sat, aud, tot timpul, discuții: „Băi, ai văzut ce se face la Ucraina? Iaca, am văzut ce s-a făcut la Ucraina”. Situația îi îngrijorează pentru că presa scrie că următorii suntem noi cu Transnistria. Pe oameni îi alarmează lucrul acesta pentru că Transnistria e aici, sub coasta noastră, ca și Găgăuzia, care e și mai sub coasta noastră. De aceea lucrurile nu pot să treacă nevăzute, ele numaidecât au repercusiuni.”
XS
SM
MD
LG