Linkuri accesibilitate

Moldova, dependenţa energetică de Rusia şi alternativa pieţei europene


Ambasadorul Carlos Pascual

Ambasadorul Carlos Pascual

Interviu cu trimisul special pentru afaceri internaţionale în domeniul energiei al Departamentului de stat american, Carlos Pascual:


„Nu este neapărat nevoie substituirea absolută a gazului rusesc, pur şi simplu este necesară concurenţă” - este soluţia simpla pe care o sugerează trimisul special pentru afaceri internaţionale în domeniul energiei al Departamentului de stat american, Carlos Pascual, pentru Moldova. Aflat într-o vizită la Chişinău, Carlos Pascual, crede că mărirea concurenţei reale ar putea fi replica „energetică” potrivită pentru Rusia care continuă să folosească energia drept mijloc de coerciţiune diplomatică.

Europa Liberă: Dle Pascual, pentru prima întrebare am să apelez la experienţa Dvs de ambasador în Ucraina, la începtul anilor 2000. Dependenţa energetică sau, mai exact, preţul la gazele naturale, a fost principalul argument prin care Federaţia Rusă a convins Ucraina să nu semneze un Acord de Asociere cu Uniunea Europeană. O altă ţară din Parteneriatul Estic, Armenia, a avut promisiunea unei reduceri cu o treime a preţului la gaze naturale şi, din câte ştim, Armenia a renunţat anul trecut la ideea de a parafa Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Ce se poate face în cazul Republicii Moldova, astfel încât dependenţa energetică de Federaţia Rusă să nu fie utilizată ca o unealtă politică?

Carlos Pascual: „Aţi scos în prim plan o problemă critică şi anume: cum să asigurăm un mediu de piaţă, în care energia să nu fie utilizată ca o unealtă politică pentru a influenţa deciziile interne ale unei ţări. De-a lungul anilor am învăţat că arma cea mai eficientă împotriva acestui tip de dependenţă politică este crearea unei pieţi în care există competiţie şi în care ţările au opţiuni alternative. Statele care nu au de unde alege, atunci când vine vorba de bunuri strategice, devin vulnerabile. Este foarte impotrant că în ultimii ani Europa a făcut paşi însemnaţi pentru a schimba baza regulatorie şi posibilitatea de a avea livrări competitive şi alternative de gaz. Mă refer la Pachetul energetic III, la fel, s-a asigurat că ţările din comunitate nu sunt furnizori de gaz şi în acelaşi timp posesor şi administrator de conducte. De asemenea, a investit foarte mulţi bani în infrastructură şi acum gazul se poate vinde din Vest spre Est sau din Nord spre Sud. Toate la un loc au creat un mediu mult mai prielnic pentru un comerţ competitiv pe piaţa Uniunii Europene. O asemenea situaţie permite ţărilor din Uniunea Europeană să renegocieze contractele cu Gazprom pentru a micşora preţul la gazele naturale. Provocarea pentru Republica Moldova reprezintă capacitatea de a se asocia şi integra pe piaţa Europeană, astfel încât să beneficieze de puterea care vine de pe urma asocierii cu o piaţă care are sute de mii de consumatori şi funcţionează în baza unor reguli transparente şi clare. În cazul în care Republica Moldova va opera cu aceeaşi termeni, va avea acces la conexiuni de pe această piaţă şi, în acelaşi timp, va reuşi să aibă o relaţie contractuală, de durată, cu Federaţia Rusă”.

Europa Liberă: Poate Republica Moldova să fie parte a acestei pieţe?

Carlos Pascual: „Absolut! În primul rând pentru că Republica Moldova are capacitatea de a se conecta la piaţa europeană prin intermediul României. Interconexiunile au început deja să fie construite, trebuie extinse doar în conductele care duc spre Republica Moldova. Însă chestiunea nu vizează doar România şi Republica Moldova. Lucrurile trebuie văzute din următoarea perspectivă: România este interconectată cu Ungaria, ţară care, la rândul ei, este unită cu piaţa energetică europeană. Deci, la un moment dat, va fi posibil pentru Republica Moldova, ipotetic vorbind, să importe sau să cumpere gaz din Norvegia. Poate, fizic, gazul norvegian nu va curge prin ţevile moldoveneşti, însă va ajunge în Germania, va fi tranzacţionat prin sistem, iar rezervele Germaniei vor fi livrate spre piaţa energetică moldovenească. Nu este neapărat nevoie substituirea absolută a gazului rusesc, pur şi simplu este necesară concurenţa. Sistemul concurenţial în baza căruia funcţionează piaţa energetică europeană nu va înlocui livrările de gaze din Federaţia Rusă. De fapt, în 2013, livrările ruseşti pe piaţa europeană au fost în creştere, deoarece comercianţii europeni, care au vrut să profite de preţurile majorate din Asia, au direcţionat gazul spre Asia, fapt care a dus la creşterea livrărilor de gaz rusesc. A fost alegerea lor. Deci, provocarea este crearea unei pieţe cu mai mulţi furnizori, dintre care să poţi alege. Alternativa realistă a Moldovei, pentru viitor, este să se integreze cît mai bine în piaţa internaţională (pentru a a-şi diversifica sursele de gaze) şi este un lucru pe care-l poate realiza”.

Europa Liberă: Dle Pascual, în ultimii ani am asistat la mai multe proiecte energetice – proiectul european Nabucco – care după aproape 11 ani a eşuat. Există proiecul concurent South Stream în care concernul rus Gazprom este, de fapt, furnizorul de gaze, dar şi posesorul şi administratorul conductelor. Are astăzi Uniunea Europeană o soluţie alternativă pentru reducerea din dependenţa energetică faţă de Rusia?
Carlos Pascual: „Uniunea Europeană şi-a îndreptat atenţia spre mai multe soluţii pentru a avea acces la sursele alternative de gaze. Aş vrea să mă refer mai pe îndelete la cazul proiectului Nabucco. Acest proiect a fost o opţiune din cele două coridoare sudice prin care să poată fi adus gaz din Azerbaidjan pe piaţa europeană. Coridorul care ar fi trecut prin Bulgaria spre Balcani, nu şi-a demonstrat competitivitatea. Mai potrivit s-a dovedit a fi coridorul care trece prin Turcia, Grecia, Albania şi oricum ajunge pe piaţa europeană. Decizia finală asupra acestui proiect a fost luată în decembrie, şi se aşteaptă că gazul va ajunge în Europa, prin această conductă, în 2018. Însă există şi alte soluţii care se discută în prezent. Astăzi, Europa are capacitatea să importe aproape 170 de miliarde metri cubi de gaz lichefiat şi îl poate transporta în diferite zone ale pieţei europene. Terminale noi sunt ridicate în Croaţia, Polonia construieşte un terminal care va fi gata la finele acestui an, la fel în ţările Baltice sau Finlanda. Toate aceste mecanisme vor permite importarea gazelor din diferite surse. Cine sunt astăzi furnizorii? Nu doar Federaţia Rusă, or în 2012, Norvegia a livrat mai mult gaz pe piaţa Uniunii Europene decât Gazprom. Alţi furnizori sunt Quatar, Trinidad-Tabago, Nigeria, Azerbaidjan, se aşteaptă ca în viitor şi Israelul şi alte ţări din zona mediteraniană să fie importanţi furnizori de gaze. Piaţa energetică se schimbă foarte rapid şi, cu siguranţă, spre anul 2015, şi Statele Unite vor livra gaze pe piaţa internaţională. Unii dintre contractanţii care vor cumpăra acel gaz sunt, de exemplu, compania britanică „British gas” or „Gas natural” din Spania, care au capacitatea să-l vândă oriunde există cerere. Deci, piaţa se schimbă rapid şi există numeroase opţiuni”.

Europa Liberă: Deci, ar trebui Federaţia Rusă să fie îngrijorată de faptul că Uniunea Europeană vrea să-şi diversifice sursele energetice şi să devină mai independentă din punct de vedere energetic?

Carlos Pascual: „Federaţia Rusă ar trebui să înţeleagă că diversificarea surselor energetice este cel mai înţelept lucru pe care îl poate face orice consumator din lume. Până şi Federaţia Rusă face acest lucru. De ce astăzi Rusia caută activ să construiască terminale de gaz lichefiat, care ar putea să exporte spre Asia? Construieşte conducte spre China? Pentru că în Asia cererea pentru gaz este în creştere. Această piaţă se schimbă. Furnizorii se orientează spre noi pieţe, consumatorii sunt în căutarea unor surse alternative de energie. De fapt, vom avea parte de o piaţă care va intersecta diverse continente, pentru că nu doar furnizorii se schimbă, ci mai ales pentru că lumea gazului natural nu depinde astăzi în exclusivitate de conducte şi instalaţii. Astăzi, avem surse de gaz lichefiat care aduce concurenţă pe piaţa energetică. Nu vreau să induc pe cineva în eroare, gazul lichefiat poate fi mai scump decât gazul venit prin conducte, însă importantă este competiţia care dezvoltă opţiuni şi limitează din intenţia furnizorilor de a-şi folosi puterea energetică pentru interese geopolitice. Asta ne dorim, ca lucrurile să funcţioneze în baza unor reguli clare de piaţă, în care geopolitica să fie lăsată la o parte, iar unele ţări să nu-şi poată folosi puterea energetică pentru a dicta politica altor ţări.”

Europa Liberă: La Chişinău aţi lansat Dialogul strategic între Republica Moldova şi SUA. De asemenea, a fost creat un grup de lucru comun în domeniul energetic. Ce v-aţi propus, de fapt, prin intermediul acestor iniţiative?

Carlos Pascual: „Încercăm să îndreptăm atenţia spre trei direcţii specifice. Prima: de a înţelege care sunt posibilităţile strategice de diverisificare a livrărilor de energie piaţa europeană şi cum se poate alătura Republica Moldova la acest proces. Doi: ne uităm la modalităţile practice prin care se pot crea condiţii de atragere a investitorilor aici, în Republica Moldova. Sectorul energetic necesită investiţii de foarte mari, prin urmare, e nevoie de jucători eficienţi, din mediul privat, prin intermediul cărora se pot acoperi costurile de menţinere. Deci, urmează să răspundem la întrebarea: care sunt condiţiile de atragere a acestor investitori? A treia direcţie spre care ne concentrăm este: cum pot participa Statele Unite, prin intermediul sectorului privat, la facilitatea obţinerii acestor investiţii. Suntem la început de cale, până acum am avut un schimb de opinii foarte productiv, pe dimensiuni strategice. Vom continua discuţiile într-o manieră practică şi pragmatică despre cum Republica Moldova îşi poate diversifica opţiunile de procurare a gazelor atât în beneficiul industriei locale, cât şi în beneficiul cetăţenilor.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG