Linkuri accesibilitate

Valentina Ursu în dialog cu Bettina Schorgenhofer și cu Michael Zikeli (Concordia Moldova).



Corupția rămâne a fi cea mai mare amenințare la supremația legii, iar dacă nu veți lupta cu ea, veți rămâne în capcana sărăciei. Este ideea sugerată de demnitarii europeni, în cadrul evenimentului de lansare a planului de acțiuni pentru susținerea reformelor democratice în Moldova.

Cine și cum ajută țara să scape de sărăcie? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Puneți mințile la contribuție pentru a revigora economia, luați măsuri, în vederea reducerii economiei subterane și a jafului legal – aceasta le sugerează guvernanților sătenii de la Pistruieni, raionul Telenești.


-„Să spunem că e rău, că nu ai ce mânca… material nu suntem îndestulați, nu sunt așa bani mulți.”

-„Mai chinuită lume ca la țară… și nimeni nu ne crede. Înainte de alegeri, vine un greder și oleacă îndreaptă drumul numai, ca și cum își face o tânără buzele, mă iertați de cuvânt, și pe urmă nu se mai întoarce nimeni la țăran. Dar lumea e foarte chinuită. Lumea nu are cu ce trăi, nu are ce mânca. Nu că nu are ce, el se chinuie, săracul, are o pasăre, într-adevăr, socoate: „Ei, iaca, el are carne, are…”. Dar el atâta se chinuie, uitați-vă, cum femeia această stă și îngheață, ce îi iese ei? Dar benzina au scumpit-o. Aceasta înseamnă că s-au întors cu fața la țăran? Lumea de atâta nu are încredere în parlamentari, ei stau acolo și se sfădesc, de ar fi un singur partid, acela, într-adevăr, ar face treabă. Dar, dacă sunt mai multe, sunt ca niște câini, printre gard se ceartă.”

Europa Liberă: Dacă sunt atâtea probleme, lumea devine mai indiferentă, nu îi mai pasă de nimic?

-„Iată de asta lumea pierde încrederea și devine indiferentă.”

Europa Liberă: În politicieni nu mai are lumea acum încredere?

-„Clar că nu mai are încredere. Își caută cuibarul lor acolo și cu aceasta s-a terminat. Și voi chinuiți-vă, că v-am dat pământ. Noi lucrăm cu un salariu foarte mic. Lumea moare de pe picioare. Care mai are ceva în buzunar, încă se mai adresează la medic, dar care nu are nimic, nu se adresează nici la o farmacie. Pentru că, într-adevăr, nu are cu ce.”

Europa Liberă: Dumneavoastră în cine aveți încredere?

-„În Dumnezeu, să mă ierte, eu sunt o babă, de azi pe mâine. Pensia mi-e mititică, de leacuri nu-mi ajunge și nu am cu ce-mi cumpăra ochelari. Iaca, nu văd, și pe netale te văd ca prin sită. Mă duc la bolniță.”

-„Dacă ar fi bine aici la noi, nu ar fugi lumea din țară. Acum ai noștri se duc și au grijă de străini acolo. Rămân bătrâni. Chiar tatăl meu e aproape singur. Eu sunt în sat, dar, mă rog, fiecare avem pământ și suntem ocupați. Dar țăranii noștri au rămas singuri, câte unul, unde și unde. Eu îmi închipui că, peste trei-cinci ani, va rămâne câte un om, unde și unde în sat, că toți pleacă.”

Europa Liberă: Autoritățile locale, cineva pleacă urechea la problemele oamenilor?

-„Prea puțin. Toți ne promit: „Am să vă fac așa, am să vă fac așa”. Numai ne promit și mai mult nimic. Nu mai avem încredere absolut. Nimeni nu a făcut nimic pentru sat. Uitați-vă, să mergeți așa, să vedeți ce drumuri avem noi în sat. Noi fără cizme nu putem merge. Ei ce, acesta e trai la țară?”

-„Promit marea cu sarea, dar, la urmă, nu fac nimic.”

Europa Liberă: Și de ce îi credeți, dacă știți că nu fac nimic?

-„Dar eu nu îi cred.”

-„Nimic nu se face la noi în sat. Nu știi în ziua de azi pe cine să votezi. Nu e încredere pentru că toți abișesc, dar nimeni nu face.”

„Credem că totuși va face ceva bine, până la urmă, dacă poporul acesta s-a desholba, a vedea lumina zilei. Ce s-ar întâmpla, dacă s-ar face alegeri și nu ar ieși nimeni la alegeri? Înseamnă că ei nu costă nici doi bani și își vor lega șnaroacele, și vor pleca mai departe.”

-„Acum suntem disperați.”

-„Să mai tragă atenția și la noi, țăranii, nu numai sus.”

Europa Liberă: Dar cum sunt țăranii? Necăjiți?

-„Cam necăjiți sunt, pământurile acestea toate să le mai lucreze, câte ceva nu ajunge. Ne gândim că se va schimba ceva, cu țăranul să mai țină. Ei trag numai la dânșii.”

-„Să aibă lumea de lucru, să lucreze tot tineretul. Să aibă pe loc de lucru. Se duc în țări străine, rămân copiii pe drumuri. Toți suntem vai de capul nostru. Muncim la sapă și ce avem noi?”

-„Lumină, gaz se ia la nivelul european, dar salariul e la nivel european? Asta e mizer salariul la noi.”

-„Să se facă fabricile înapoi, cum au fost, să aibă lumea de lucru.”

-„Să mai dea ajutoarele la oameni, nu să le țină lor în buzunare. Numai pentru dânșii în buzunare țin.”
-„Noi nu suntem încă mulțumiți pentru că nu ni se dau ajutoarele ca lumea.”

-„La orișice te-ai duce, e corupție. Numai amăgeli peste tot locul.”

-„Totul e corupt. Totul.”

Europa Liberă: Dar nu e vinovat cetățeanul, că plătește?

-„Dar altfel nu faci nimic.”

Europa Liberă: De ce cetățeanul nu merge în instanța de judecată?

-„Unde? Dacă îți trebuie să faci o hârtie, așa, îți trebuie cinci luni să umbli pe drumuri.”

-„Oriunde te-ai duce, prin spitale, totuna, până nu dai bani, nu faci.”

-„Poliția zice că nu ajută la nimic: „Ce? Asta e o hârtie.”

-„Te duci să treci un aparat, până nu dai bani, nu treci aparatul acela.”

Europa Liberă: Dar polița de asigurare medicală stabilește care e pachetul gratuit și care e contra plată.

-„Cam totul e cu bani.”

-„Ceea ce e cu poliță, ei spun că „nu avem așa medicamente, trebuie să le cumpărați.”

-„Șade omul în rând, la cabinet, cu poliță și i se spune: „Așteaptă, așteaptă”. Vine cel cu bani și i se spune: „Treci înainte!”.

-„Așa și este. De unde să fie dreptate?”

Europa Liberă: Dreptatea cum o înțelegeți?

-„Dreptatea eu o înțeleg că e la fundul mării.”

-„Să se uite cu ochii și la lumea aceasta de la țară. Vă spun drept că e foarte greu. E greutate mare aici și nu știu ce înseamnă, bani nu sunt. Pământul e scump…”

Europa Liberă: De lucrat?

-„Da cum! Și nimic mai nu luăm de pe dânsul. Și iaca e viața noastră, foarte grea.”

Europa Liberă: Și cum vă descurcați?

-„Iaca așa ne descurcăm, rupem dintr-o parte, dăm dincoace. Trebuie să trăiești. Cu ce să trăiești? Să mănânci și să te întreții?”

Europa Liberă: E sărăcie?

-„Nu e chiar mare, dar este.”

- „Corupție și toate celea se fac numai datorită sărăciei noastre.”

***

Valentina Ursu

Valentina Ursu

CONCORDIA Moldova activează de aproape zece ani în Republica Moldova. Datorită ONG-ului, copii, tineri, bătrâni și familiile acestora au o șansă la viață, la educație, la o creștere și o dezvoltare armonioasă, la o alinare de singurătate și la siguranță socială. 2500 de beneficiari primesc zilnic un prânz cald, ajutor acasă și afecțiune. Cea mai mare parte din donații vine din Austria, Liechtenstein, Elveția și Germania. Despre nevoia de a-I ajuta pe cei neputincioși vorbim la microfonul Europei Libere cu directoarea, Bettina Schorgenhofer, și cu președintele acestei organizații, Michael Zikeli.

Michael Zikeli: „În Moldova sunt trei aspecte cărora neapărat trebuie să le acordăm atenţie. În primul şi în primul rând, este vorba despre combaterea corupţiei. În al doilea rând, Moldova are nevoie de locuri de muncă cu salarii din care oamenii să poată să trăiască. Şi a treia este, neapărat, eliminarea sărăciei.”

Europa Liberă: Locuri de muncă pot fi create doar în condiţia când există un mediu favorabil pentru atragerea investiţiilor. Deocamdată, investiţiile nu sunt atât de prezente cum şi-ar dori statul şi cetăţenii acestei ţări.

Michael Zikeli:
„Într-un prim pas, guvernul are datoria să creeze condiţii bune pentru investiţii şi eu văd că investiţiile vin. Dacă guvernul reuşeşte să creeze condiţii bune, vor exista locuri de muncă cu salarii bune.”

Europa Liberă: Aţi trecut pragul familiilor sărace. În câte sate aţi reuşit să ajungeţi şi de ce această compasiune pentru pătura săracă din Republica Moldova?

Bettina Schorgenhofer: „CONCORDIA Moldova este prezentă aici, cu diferite oferte, în aproximativ 60 de sate. Avem 240 de copii orfani, ai căror părinţii sunt plecaţi din țară sau copii cu părinţi care, în prezent, nu sunt în stare să se ocupe de ei. Ne ocupăm și de bătrânii singuratici.”

Europa Liberă: În multe comunităţi, aţi deschis cantine sociale.

Bettina Schorgenhofer:
„Da, avem 29 de cantine sociale, în zece centre raionale.”

Europa Liberă: Câţi bătrâni vin să ia prânzul?

Bettina Schorgenhofer:
„Zilnic noi avem 2500 de bătrâni care vin la cantine sau noi mergem la ei acasă. Dacă bătrânii nu sunt în stare să vină, atunci angajaţii noştri merg la ei, îi ajută cu mâncare, cu alt ajutor, cu lemne, sau Pampers pentru bătrânii care sunt la pat şi cu lucruri diferite.”

Europa Liberă: Este explicabil faptul că unii îşi permit să mănânce icre roşii, icre negre şi alţii înting mămăliga în ulei şi este deliciul pe care îl au uneori, în zilele cele mai bune? Printre aceștia sunt și persoane care au lucrat în colhoz, sunt şi foști profesori, sunt şi foşti doctori, foşti funcţionari de stat care au ajuns să nu aibă ce pune pe masă, cu excepţia, poate, a unei bucăţi de pâine.

Michael Zikeli:
„Mie îmi trece pofta să mănânc icre, când văd cum trăiesc mulţi oameni în Republica Moldova, mai ales, dacă ne uităm la bătrâni. Aici este vorba despre oameni care au muncit 45 de ani în colhoz, o viaţă întreagă, şi-au ruinat sănătatea acolo, iar acum nu le ajung bani să supravieţuiască. Când văd situaţia aceasta zilnică, mie, cel puţin, îmi trece pofta de icre.”

Europa Liberă: Ce politici sociale ar trebui promovate în stat, ca să se depăşească acest nivel al pauperizării?

Michael Zikeli: „Statul poate numai să investească banii pe care îi primeşte din impozite. Dar, ca să curgă banul impozitului, este nevoie de investiţii şi de locuri de muncă. Investiţiile şi locurile de muncă sunt singurul garant că reuşim să trecem peste sărăcie.”

Europa Liberă: Vă deranjează acest contrast, foarte mare uneori, în mediul rural, acolo unde casa omului este gata să se prăbuşească, pentru că nu are cu ce să fie reparată şi un castel, o vilă, aici, în inima Chişinăului? Pe de altă parte, omul munceşte cu sapa şi hârleţul, iar aici sunt atâtea maşini de lux, aproape nevăzute în metropolele occidentale?

Michael Zikeli:
„Este un contrast foarte mare. Acest contrast existent este şi un indicator foarte clar al unei mari indiferenţe... O societate, care este sănătoasă, de la sine trebuie să treacă şi peste această indiferenţă... Eu, într-adevăr, văd că sunt vile de lux şi maşini de lux, şi o bogăţie imensă care este de multe ori de speriat, iar, de cealaltă parte, oamenii nu au ce mânca... Contrastul acesta există. La mijloc sunt şi alţi oameni. Eu mă gândesc numai la cei 400 de angajaţi ai CONCORDIEI Moldova, băştinaşi moldoveni, cu inimă foarte mare, care zilnic se duc în casele bătrânilor ca să-i ajute să supravieţuiască. Deci există contrastul, dar există şi bunăvoinţa, şi potenţialul, în ţara aceasta, să se schimbe ceva.”

Europa Liberă: Câţi bani credeţi că i-ar trebui unui cetăţean să se simtă fericit?

Michael Zikeli:
„Cu o pensie de o mie de lei, decizia este: mâncare sau medicamente, sau lemne?.. Toate trei nu se poate, aceasta este... Exact cu această situaţie ne confruntăm. Dacă cineva cumpără mâncare, noi dăm lemne. Cu 1000 de lei nu se poate trăi în Moldova. Noi credem că, la ora actuală, un cetăţean ar avea nevoie de aproximativ 7000 de lei, ca să trăiască o viaţă modestă şi bună.”

Europa Liberă: În mediul rural, aţi întâlnit cazuri peste cazuri. Unii îşi vând hectarul de pământ, altul îşi vinde bovina sau porcina ca să poată să cumpere medicamente pentru cel care se află în suferinţă. Aceasta v-a sensibilizat cel mai mult?

Bettina Schorgenhofer:
„Da. Avem zilnic cazuri când copiii sunt bolnavi sau nu le ajunge mâncare, sau copiii nu pot merge la şcoală, fiindcă nu au haine sau nu au încălţăminte, sau altceva.
Această este sărăcie existenţială şi acolo noi trebuie să găsim soluţii.
Într-adevăr, această este sărăcie existenţială şi acolo noi trebuie să găsim soluţii, ajutor cu haine, cu încălţăminte, cu un cal pentru munca în familie. Este ceva de care e nevoie în sate unde sunt aceste cazuri. Eu cred că copiii în această ţară au viitor, dar au nevoie de educaţie, de şcoli bune. Aceasta este şi baza pentru o economie bună, o societate bună.”

Europa Liberă: Cel sărac îl înţelege pe cel sărac. Cel bogat mai greu îl înţelege pe cel care este necăjit?

Michael Zikeli:
„Eu sunt convins că nimeni dintre noi, absolut nimeni, oricât de bogat ar fi, nu poate să fie fericit pentru el însuşi... Nivelul de fericire în societate dă dovadă unde stăm: eu nu pot şi nu vreau să fiu fericit singur. Am înţelegere foarte-foarte mare pentru cei săraci şi zilnic întind mâna celor săraci, până la umăr.”

Europa Liberă: Îmi amintesc de acea sumă de 60 de mii de euro, care a fost colectată, în cadrul concertului de caritate din capitala Austriei, la care a participat şi premierul Iurie Leancă. Banii au fost colectaţi pentru copiii orfani şi cei din familii sărace. Surprinzător e că, la acel bal de caritate, a fost prezent chiar preşedintele Austriei, e un gest care vorbeşte mult despre felul cum înţelege lumea din Occident caritatea, filantropia. Cum v-a reuşit? De ce cei din Occident sunt mai receptivi la durerile celor din jur decât cei care sunt aici și dacă se consideră bogaţi, mai mult lumea îi caracterizează ca pe nişte egoişti.

Michael Zikeli: „În Viena sau în Austria, în ţările din Occident, există un interes foarte-foarte mare faţă de Republica Moldova. Noi am invitat oamenii la un concert de binefacere pentru Moldova. Au venit, într-o singură zi, peste 300 de oameni şi au pus 60 de mii de euro pe masă şi aceasta într-o singură zi. A fost şi prim-ministrul Republicii Moldova, domnul Leancă, foarte plăcut şi foarte interesat. Şi eu aici văd semnale foarte bune. În Austria există un interes imens faţă de Republica Moldova, dar şi o solidaritate cu moldovenii…”

Bettina Schorgenhofer: „Eu pot să spun pentru Austria, Germania sau Elveţia, Liechtenstein, acolo nivelul de gândire, de solidaritate e mai înalt decât aici… Aceasta vine şi din istorie, că, după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost clar că Austria, Germania au avut nevoie de ajutor şi au avut Planul Marshall. Și cu acest plan, cu ajutor din afară şi cu gândirea de solidaritate că o țară ajută pe cealaltă, vecini ajută pe vecini, s-a creat atmosfera de a se susţine una pe alta şi nu din egoism: eu sunt mai bun decât alţii, eu am mai mult decât alţii. Eu sunt
Eu cred că această gândire de solidaritate este ceva frumos, ceva necesar pentru societate... Şi eu cred că persoanele bogate nu sunt fericite, fiindcă nu este aşa de plăcut să trăieşti într-o ţară unde diferenţa între bogat şi sărac este aşa de mare.
născută într-un sat şi pentru noi acasă această atitudine de susținere a fost firească. Tatăl meu a lucrat ca muncitor, a fost ceva normal că tatăl meu a reparat fiecare bicicletă din sat. Aceasta a fost normal. Şi noi am făcut mai multă mâncare, noi am avut un vecin cu un copil handicapat şi acel copil a mâncat cu noi. Aceasta a fost ceva firesc, noi nu ne-am imaginat că se putea altfel. Fiecare a făcut aceasta. Şi eu cred că această gândire de solidaritate este ceva frumos, ceva necesar pentru societate... Şi eu cred că persoanele bogate nu sunt fericite, fiindcă nu este aşa de plăcut să trăieşti într-o ţară unde diferenţa între bogat şi sărac este aşa de mare... Eu cred că este mult mai frumos să fii într-o ţară unde standardele sunt aproximativ la acelaşi nivel...”

Europa Liberă: Domnule Zikeli, poţi fi bogat într-o ţară săracă? Sau om sărac într-o ţară bogată?

Michael Zikeli:
„Oamenii bogaţi într-o ţară săracă ca Moldova, dacă stau şi îşi apără bogăţia lor, ori sunt foarte degradaţi, ori cândva trebuie să fie nefericiţi… Eu altfel nu pot să-mi închipui. Eu, când văd sărăcia în care trăiesc oamenii, mă trec toate frigurile.”

Europa Liberă: Corupţia este cea care lasă lumea să trăiască în sărăcie. Despre fenomenul corupţiei se vorbeşte pretutindeni, nu numai în Republica Moldova. Dar acolo unde buchea şi spiritul legii funcţionează, cei care încalcă legea, care, de exemplu, devin bogaţi, peste noapte, şi nu-şi arată averea, ajung în temniţă.

Michael Zikeli:
„Avem exemple foarte-foarte bune şi foarte clare, absolut recente. Preşedintele Clubul de fotbal, Bayern München, nu a plătit impozite 25 de milioane de euro şi a fost condamnat la trei ani şi jumătate de puşcărie. Acum urmează a doua instanţă. Poate pedeapsa va fi mai mare, poate mai mică, dar, probabil, intră în puşcărie. Noi avem, la ora actuală, în Austria, foşti miniştri corupţi, dar ei sunt în faţa judecătorului. Aceasta este diferenţa dintre ţările din Occident şi Moldova. În ţările din Occident, în Germania, Austria etc., există corupţie, dar legea nu face compromisuri... Judecătorii judecă pe toţi la fel și nu contează dacă a fost ministru. Dacă a fost corupt – intră în puşcărie. Pasul acesta trebuie să-l facă şi Republica Moldova.”

Europa Liberă: Pentru că sunteţi prezenţi mai mult în Moldova profundă, în mediul rural, unde sărăcia este mai vizibilă, omul trăieşte cu politica externă a statului sau trăieşte strict cu problemele cu care se confruntă el? E mare nevoie de a avea bucata de pâine pe masă şi la bucata de pâine încă ceva, de a-şi trimite copilul la şcoală, de a beneficia de servicii de calitate în educaţie, sănătate?

Michael Zikeli: „Politica externă a statului în Uniunea Europeană sau Uniunea Euroasiatică sunt temele elitei, temele universităților, temele orașelor, ale Chișinăului, Bălțului, dar nu ale satelor. Oamenii de la țară se necăjesc și au multe de făcut să își aranjeze cumva viața zilnică.”

Europa Liberă: Și omul de la sat își va da votul pentru ce, pentru cine?

Michael Zikeli:
„Aceasta mă îngrijorează, că oamenii de la țară vor da votul pentru cel care îi sugerează că este de partea lui. Oamenii au necazuri foarte mari.”

Europa Liberă: Și credeți că pentru un litru de ulei sau pentru un kilogram de făină un om mai e gata să își dea votul?

Michael Zikeli:
„Oamenii nu vor să se lase cumpărați, dar ei au necazuri. Și dacă un litru de ulei îi pune în situația să își hrănească familia o săptămână, este ceva legitim să facă totul ca să își hrănească familia. Probabil că unii dintre oameni și-ar da și votul pentru a-și hrăni familia.”

Europa Liberă: Europenizarea statului și satului ar putea scăpa Moldova de sărăcie?

Michael Zikeli:
„Europa este un model care a demonstrat că lupta cu sărăcia se poate câștiga. Să nu trăim cu iluzii: și în Europa, la ora actuală, este
Cred că modelul european este unul posibil, sunt și altele, dar este unul posibil care, într-adevăr, are potențial și capacitatea să pună oamenii în situația să trăiască mai bine decât cum trăiesc acum.
sărăcie, dar este, pur și simplu, la alt nivel decât este în Moldova... În Moldova este o sărăcie existențială, se duce lupta pentru a supraviețui, lupta pentru a nu îngheța… În Germania, în Elveția, în Suedia oamenii sunt departe de a lupta cu riscul de a îngheța sau a muri de foame. Și cred că modelul european este unul posibil, sunt și altele, dar este unul posibil care, într-adevăr, are potențial și capacitatea să pună oamenii în situația să trăiască mai bine decât cum trăiesc acum.”

Europa Liberă: Acolo, la dumneavoastră în țară, mai există gospodării care să aibă veceul în curte, care să nu aibă acces la apa potabilă, care să meargă pe drumuri înfundate de noroi, așa cum sunt în satele Moldovei?

Michael Zikeli: „Cele spuse de dumneavoastră acum nu există. Și, dacă ar fi undeva, ar fi un scandal, mass-media ar fi prezentă și ar face o dramă. Deci toată lumea are apă curgătoare, apă curată, canalizare.”

Bettina Schorgenhofer: „Dar, exact, a fost aceeași lipsă de comodități când mama mea a fost copil, mama mea acum are 72 de ani. Eu știu unde a trăit, exact așa a fost.”

Europa Liberă: Deci ar trebui să mai treacă 70 de ani ca să ajungă Moldova la nivelul Austriei, Germaniei, Elveției?

Bettina Schorgenhofer:
„Nu. Eu cred că poate fi mai repede aici. Aici lucrurile se pot schimba mai repede. Țara e mai mică, experiența din alte țări este deja, inclusiv în Uniunea Europeană și lucrurile se vor schimba mai repede.”

Michael Zikeli: „CONCORDIA poate fi un model pentru toată Moldova. Noi ne ocupăm de sărăcie. Noi vedem sărăcie, noi vedem că cineva, în mijlocul iernii, nu are lemne. Eu acum pot să stau la masă să plâng cât de săraci sunt oamenii sau pot să încarc lemne în căruță să le duc, să aibă lemne… Și aceasta este diferența. Nu este suficient să plângem, trebuie să și facem ceva... Și cred că în Moldova este potențial foarte mare. Moldova trebuie să își aducă aminte de acest potențial. Și trebuie să acționeze.”

Europa Liberă: Dar moldovenii mai mult oftează?

Michael Zikeli:
„Într-un prim moment este o.k. să oftăm, dar după aceasta vine al doilea pas – să facem ceva. Nu este suficient să fim împotriva la ceva, trebuie să fim pentru ceva…”

Europa Liberă: Pentru bunăstare, pentru prosperitate…

Michael Zikeli: „…corectitudine…”

Bettina Schorgenhofer: „…solidaritate….”

Michael Zikeli: „Și să și facem ceva. Noi, dacă rămânem la nivelul de program și la nivelul de declarație, aceasta nu e suficient. Eu, dacă declar că noi avem cantine sociale, aceasta nu ajunge. Noi, în aceste cantine sociale, trebuie să și dăm mâncare, că, altfel, numai să avem cantine nu e interesant. În Moldova este un potențial imens, dar trebuie să și facem.”

Europa Liberă: De ce dumneavoastră sunteți pescarul cu undița în mână și puteți prinde pește și de ce altul doar așteaptă peștele?

Michael Zikeli:
„În Moldova avem foarte mulți copii care încă nu sunt în stare să lucreze cu undița. Pe de altă parte, avem foarte mulți vârstnici, oameni care au peste 80 de ani și nu mai sunt în stare să
Eu nu știu dacă mie îmi stă bine să mă duc seara să mănânc un pește întreg, când știu exact că trei copii nu au mâncat nimic în seara aceea.
lucreze cu undița, ei au prins pește la timpul lor, ei au împărțit acest pește. Și eu mă simt în stare să stau cu undița să prind acest pește. Dar eu sunt în stare și să împart acest pește. Aceasta este plăcerea, aceasta este satisfacția. Și eu nici nu aș vedea altă cale sau alt drum. Eu nu știu dacă mie îmi stă bine să mă duc seara să mănânc un pește întreg, când știu exact că trei copii nu au mâncat nimic în seara aceea. Pentru mine este ceva de necrezut și nu pot să o fac.”

Europa Liberă: Credeți într-o Moldovă prosperă?

Michael Zikeli:
„Da, foarte convins. Dacă nu aș crede într-o Moldovă prosperă, nu aș investi cu multă dragoste ani de viață aici și banii mulți ai donatorilor.”

Europa Liberă: Câți bani ați investit aici?

Michael Zikeli:
„Noi investim, într-un an, cel puțin, 50 de milioane de lei în combaterea sărăciei. Noi investim banii donatorilor, ca să combatem sărăcia.
Moldova este săracă, trebuie să facem ceva, lucrurile să se schimbe... Noi facem.
Dar investesc cu mare bucurie și cu multă dragoste timpul din viața mea personală. În următorii cinci ani, Bettina și cu mine vom fi în Moldova, să ne facem datoria față de cetățenii din țara aceasta. Nu ajunge să spunem: iată că Moldova este săracă, trebuie să facem ceva, lucrurile să se schimbe... Noi facem.”

Europa Liberă: Ați accepta să aveți o căsuță aici?

Michael Zikeli:
„Trăim într-un spațiu închiriat și nouă ne ajunge aceasta. Noi suntem, de patru ori pe an, în Austria, la consiliul de conducere, la ședințe sau la discuții cu donatori. Dar noi trăim în Moldova 50 de săptămâni pe an.”

Bettina Schorgenhofer: „Noi avem 240 de copii. Aceasta e deja o relație foarte-foarte familială.”

Michael Zikeli:
„În foarte multe discuții, eu îl văd pe prim-ministrul Leancă ca o persoană care se bucură de încredere mare. Are și potențialul să schimbe ceva în țara aceasta. Eu cu domnul prim-ministru am avut multe întrevederi și multe discuții și eu simt cât de mare interes are dumnealui în combaterea sărăciei.”

Europa Liberă: Cu Doamne ajută în tot ce faceți! Și, în numele celor pe care ați reușit să îi ajutați, să le alinați durerile, vă mulțumesc că ați acceptat această discuție interesantă la microfonul Europei Libere.

Michael Zikeli: „Vă mulțumesc frumos.”

Bettina Schorgenhofer: „Mulțumesc mult.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG