Linkuri accesibilitate

Mihai Petrache: „Important este să se știe că dacă vii într-o funcţie, nu devii moştenitor al acesteia”


Academia de Științe la Chișinău

Academia de Științe la Chișinău

Interviul dimineții cu unul din semnatarii Apelului care contestă legalitatea unui al treilea mandat pentru actualul preşedinte al Academiei de Ştiinţe, Gheorghe Duca.



Un grup de jurişti, experţi în drept constituţional şi fruntaşi ai vieţii publice au adresat un apel şefului statului, speakerului şi premierului să intervină, conform prerogativelor de care dispun, pentru a face lumină în normele legale prevăzute pentru alegerea preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Semnatarii apelului consideră că actualul preşedinte al Academiei – Gheorghe Duca - este favorizat nelegitim - urmare a interpretării vicioase a normei juridice - să candideze pentru încă un mandat. Poziţia grupului de semnatari şi argumentele pe care se bazează vor fi prezentate azi de juristul şi expertul în drept constituţional Mihai Petrache.

Europa Liberă: Aşadar, un grup de reputaţi jurişti şi personalităţi proeminente ale vieţii publice au cerut şefului statului, speakerului şi premierului să asigure procedura de interpretare a normelor ce vizează alegerea preşedintelui Academiei. Apelul este făcut în contextul în care un aviz al comisiei juridice parlamentare l-ar îndreptăţi pe academicianul Gheorghe Duca să candideze pentru a treia oară în alegerile preşedintelui. Cum şi de s-a ajuns la această situaţie, inadmisibilă cum consideră semnatarii demersului?

Mihai Petrache: „Nimic nou sub soare, în opinia mea. De regulă, aşa se întâmplă la noi: dacă cineva devine brigadier, deja trebuie să lucreze tot satul, sau toată comunitate pentru a-i asigura comoditatea de a exercita această funcţie „mare” de brigadier şi toţi trebuie să se închine în faţa lui şi să-i asigure o stabilitate la infinit, sau o inalienabilitate ş.a.m.d.

Simplu de tot: când a fost adoptată legea cu privire la Academia de Ştiinţe, a fost stabilită această normă-principiu privind limitarea exercitării mandatului de preşedinte al Academiei cel mult două termene şi a fost stabilită obligativitatea rotaţiei la această funcţie, adică după fiecare două mandate, avându-se în vedere exercitarea a două mandate consecutive.

În 2004, când s-a adoptat Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, s-a păstrat aceeaşi normă, ea este fixată în articolele 82, 84, dar în articolul 164, care este inclus în dispoziţii finale şi tranzitorii, s-a strecurat această normă care stabileşte că după expirarea mandatului preşedintelui, vice-preşedintelui, secretarului Academiei etc., consecutivitatea exercitării mandatelor va fi efectuată conform articolului 82. Adică, până la expirarea mandatelor, ceea ce a fost nu se mai ia în calcul şi se începe din nou.

Suntem convinşi că o asemenea normă, cum am numit-o tranzitorie şi cazuistică, nu are dreptul la existenţă în lege, deoarece anihilează o normă fundamentală care are menirea de a asigura progresul, eficienţa şi tot ce vreţi în exercitarea acestei funcţii de preşedinte al Academiei, precum asta se referă la orice altă funcţie importantă într-o autoritate publică, într-o instituţie.”

Europa Liberă: Comisia juridică parlamentară are parcă o altă părere, nu?

Mihai Petrache:
„Comisia a dat un aviz consultativ, aşa cum este scris şi în text - cu caracter de recomandare, în care a dat o explicaţie. Dacă e să privim formal-juridic, s-ar părea că are dreptate. Pentru că aşa e scris: după consecutivitatea mandatelor, va fi efectuată conform prevederilor articolului 82. Formal, s-ar părea că da, aşa e scris. Dar mă întreb care este forţa unei norme de tranziţie în raport cu o normă - principiu fundamental pe care Parlamentul a menţinut-o şi în legea nouă pentru ca asta este important - ca fiecare să ştie că dacă vii într-o funcţie, nu devii moştenitor al acestei funcţii. Este şi o expresie: pentru aceea şi este ştiuca, ca racul să nu doarmă. Sau invers.”

Europa Liberă: Când susţineţi că „limitarea deţinerii acestei funcţii de preşedinte al Academiei la cel puţin două mandate este o normă imperativă și constantă”, ce ar trebui să se înţeleagă prin această definiţie, să spunem aşa?

Mihai Petrache:
„Trebuie să se înţeleagă că această normă nu poate fi condiţionată de oricare alţi factori: că eu sunt cumătru cu Petrică, că Petrică e cumătru cu mine, că se modifică leghea total sau parţial, că mai nu ştiu ce trăsături, ce geniu sunt eu în acest domeniu. E scris asta şi gata, nu se mai discută.”

Europa Liberă: De ce în general se consideră necesară această limitare la un anumit număr de mandate, inclusiv pentru o instituţie ca Academia?

Mihai Petrache:
„Nu am născocit-o noi. Lumea, mult
Dacă un om începe să creadă că el este de nestrămutat, de neînlocuit într-o funcţie, şi rămâne acolo mult timp, asta inevitabil conduce la stagnare, la lipsă de progres, la înrădăcinarea unor relaţii nesănătoase...
mai devreme de cât noi, s-a confruntat cu asemenea probleme. Dacă un om începe să creadă că el este de nestrămutat, de neînlocuit într-o funcţie, şi rămâne acolo mult timp, asta inevitabil conduce la stagnare, la lipsă de progres, la înrădăcinarea unor relaţii nesănătoase. Volens-nolens, omul nu poate rezista, ispitele sunt foarte mari. Şi, desigur, că asta tot timpul va condiţiona regresul, nu progresul.”

Europa Liberă: De ce totuşi este importantă această funcţie, de preşedinte al AŞM? Altfel spus, în ce măsură performanţa aşteptată în mod obişnuit de la o instituţie ca Academia depinde de persoana instalată în fotoliul de şef al acesteia?

Mihai Petrache:
„Este şi o altă zicală: peştele de la cap se strică. Dar vroiam să spun că sunt foarte multe ţări care nu au asemenea instituţii cum ar fi academia de ştiinţe, dar au performanţe în diferite domenii ale ştiinţei la care noi nici nu visăm. La noi, tradiţional, s-au constituit aceste instituţii publice cum e Academia, care este un for al celor mai performanţi - sau, mă rog, aşa ar trebui să fie - reprezentanţi ai diferitor domenii ale ştiinţei.

Dar odată cu adoptarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, au fost preluate toate atribuţiile de cercetări ştiinţifice din universităţi, adică aşa-numitele centre ştiinţifice universitare au fost distruse şi toată activitatea ştiinţifică a fost transferată sun egida Academiei de Ştiinţei. În opinia mea, deocamdată nu avem nici o descoperire sau performanţă ştiinţifică care să ne permită să spunem: da, am cheltuit în 10 ani 2,8 miliarde lei, dar iată eficienţa…”

Europa Liberă: Revenim şi la acest subiect „al confiscării de către academie a cercetării ştiinţifice”, cum spun semnatarii. Dar apelul cu pricina are note critice aproape pamfletare cu referire la lipsa unor rezultate ale Academiei în ultimul deceniu, cel puţin pe potriva unei finanţări generoase. De ce semnatarii nu s-au limitat doar la aspectele juridice ale campaniei electorale de la această instituţie? S-a considerat că rezultatele falimentare ştiinţifice, cum se spune, ţin în primul rând de preşedinte şi nu de copul academic în întregime?

Mihai Petrache:
„Acolo mai este o constatare: că nu avem aceste rezultate, în primul rând. În al doilea rând, au fost făcute publice informaţii privind alte aspecte ale activităţii Academiei: este vorba de calitatea gestionării patrimoniului şi resurselor financiare. Ba au fost publicate informaţii despre faptul că au fost admise încălcări legate cu transmiterea unor terenuri de sute de ha. unei universităţi, este vorba despre acelaşi fenomen al cumătrismului, pentru că această universitate este dirijată de soţia preşedintelui Academiei.”

Europa Liberă: Cine, dle Petrache, trebuie să constate aceste fapte reprobabile în principiu?

Mihai Petrache:
„Noi am scris că noi doar constatăm. Iar calificarea juridică ţine de organele abilitate. Până în acest moment, din câte eu ştiu, nu a avut loc nici o autosesizare a vreunei instituţii abilitate în acest domeniu. Asta tot este o întrebare: de ce?”

Europa Liberă: Da după apelul Dvs. au urmat reacţii?

Mihai Petrache:
„Dacă această adresare va fi tratată la modul adecvat, va trebui să fie date indicaţiile respective, să se documenteze serviciile subordonate Parlamentului sau Guvernului, să informeze primele persoane şi apoi să se ia o decizie. Dar noi am solicitat un singur lucru: ca ei să constate şi să iniţieze procedura de interpretare a trei norme, a co-raportului dintre ele, şi să excludă această posibilitate de speculare pur subiectivă în asemenea domeniu important cum ar fi alegerea şefului Academiei de Ştiinţe.”

Europa Liberă: Cum se poziţionează în această privinţă membrii Academiei, dacă aţi avut posibilitatea să cunoaşteţi acest lucru?

Mihai Petrache:
„Nu. Eu am comunicat, sincer vorbind, cu doar unul din candidaţi cu care ne cunoaştem demult tare, este vorba despre academicianul Leonid Culiuc. În rest, am auzit, am citit, ştiam că există asemenea probleme la Academie şi am reacţionat considerând că aşa este corect.”

Europa Liberă: Cineva, nu neapărat rău intenţionat, v-ar întreba dacă semnatarii nu sunt cumva suporterii interesaţi ai vreunui alt candidat, decât dl Duca?

Mihai Petrache:
„Nu cred. Dacă vreţi să mă credeţi, eu nu i-am ştiut pe toţi semnatarii, i-am văzut ieri, când a fost publicată lista semnatarilor. Dacă aţi observat, semnătura mea este prima. În rest, sunt semnatari de diferite preferinţe, orientări, etc. din diferite domenii şi mi se pare că nu sunt oamenii care pot fi măguliţi cu ceva.”

Europa Liberă: Vorbind despre „monopolizarea”, cum se sugerează, a cercetării ştiinţifice de către Academie, în detrimentul universităţilor, a existat până acum vreo reacţie din partea mediului universitar, vreo reacţie de revoltă?

Mihai Petrache:
„Eu vreau să vă spun că am fost cred că singurul deputat care în 2004 am votat împotriva acestui Cod şi am discutat şi atunci, inclusiv cu actualul preşedinte al Academiei, şi în Parlament mi-am expus părerea că este imposibil de a concentra, de a monopoliza activitatea ştiinţifică sub egida unei instituţii. Fiindcă nu este corect.

Eu cunosc foarte bine centrele ştiinţifice în toată lumea; când vorbim de Princeton, de Harvard, ştim că acolo se concentrează potenţialul creativ, ştiinţific, acolo sunt laboratoarele, acolo sunt şcolile de pregătire a unor viitori savanţi. Noi vrem să-i facem pe toţi într-un birou la Academia de Ştiinţe; nu este corect lucrul acesta. Pe urmă, noi eliminăm concurenţa între centrele ştiinţifice atunci când le băgăm pe toate într-un singur birou.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG