Linkuri accesibilitate

O carte în care Vechiul şi Noul Testamente îşi dau mâna…



„Şi povestea în sine? Oare spunând-o i-am trădat din nou pe toţi? Sau, dimpotrivă, i-aş fi trădat dacă nu aş fi povestit?”, cu aceste cuvinte se încheie romanul Pantera din subterană, de Amos Oz, Humanitas, 2013, după ce că alte cuvinte – „PROFI E UN TRĂDĂTOR JOSNIC” – declanşează naraţiunea. Cele trei propoziţii interogative din final nu pot contrabalansa una singură – nici nu afirmativă, ci de-a dreptul invectivă! – din debutul romanului.

Suntem în vara lui ’47 într-un cartier de la marginea Ierusalimului, la acea oră încă sub administraţie britanică. Trei puşti – Ben Hur, Cita Reznik şi Profi (naratorul) – se joacă de-a… organizaţia clandestină IoM („Independenţă ori Moarte”), împrăştiind cuie îndoite pe drumul ce duce spre tabăra inamică, scriind lozinci cu vopsea neagră pe ziduri: „Albion, perfide – Israel azi te desfide”, adunând „cabluri electrice, siguranţe, baterii şi becuri” ca să construiască „o rachetă îndreptată exact spre faţada Palatului Buckingham” etc., etc. Toate bune şi frumoase, până iese la iveală „legătura secretă [a lui Profi] cu sergentul Dunlop”, şi care constă în – dar să-l ascultăm pe acesta din urmă – „ca eu însumi să învăţ din gura ta ebraica, şi să te răsplătesc, în schimb, cu lecţii de engleză”. Şi deşi are conştiinţa curată – „Nu i-am destăinuit nici un secret lui Stephen Dunlop. Nici măcar numele meu nu i l-am spus” –, „misiunea de cercetare” (despre care şi-a informat comilitonii) se întoarce împotriva lui: „trădătorul a primit de la inamic napolitane, sirop cu sifon, o chiflă cu salam, lecţii de engleză şi o Biblie care include şi Noul Testament, o carte îndreptată împotriva poporului nostru”. Când Profi dezminte, punct cu punct, acuzaţiile ce i se aduc, vine lovitura de graţie: „Trădătorul a citit cinci enciclopedii şi nu a înţeles ce a făcut (…) Păcatul tău e că-l iubeşti pe inamic. Să-l iubeşti pe duşman, asta înseamnă cu adevărat trădare”. Când, de fapt, tot ce-şi doreşte puştiul e „să ne înţelegem în sfârşit unii pe alţii, să lăsăm puţin de la noi, să ne împăcăm şi să iertăm”.

O carte în care Vechiul şi Noul Testamente îşi dau mâna…
10 martie ’14

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG