Linkuri accesibilitate

Un jurnal săptămînal consemnat de Monica Babuc



Născută la 29 martie 1964 în satul Bardar, raionul Ialoveni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie, Universitatea de Stat „M. Lomonosov", Moscova. A activat la Universitatea de Stat din Moldova – lector la catedra de Istorie Politică, după care a muncit în Aparatul Parlamentului RM, consultant în Comisia pentru Cultură, Știință, Învățământ și mijloace de Informare în Masă. Șef serviciu personal, Filiala Chișinău, Banca de Economii a Moldovei, consilier al vicepreședintelui Parlamentului R. Moldova, șef cabinet prim-vicepreședinte al Parlamentului R. Moldova, consilier al Președintelui Parlamentului, șef Serviciu Informare al Parlamentului. Prin Decretul Preşedintelui R. Moldova nr. 656-VII din 31 mai 2013 a fost numită în funcţia de ministru al Culturii. Căsătorită, un copil.

Luni

Mărțișorul continuă, dar, în cele două fire, alb-roșu, din păcate, se împletește și unul negru. Am mers la Palatul Național să ne luăm adio de la cel care a fost marele compozitor, marele om de cultură și muzician, Valentin Dînga. Am văzut foarte multă lume îndurerată, fețe cunoscute: Ștefan Petrache, Nicolae Botgros, Andrei Sava, Anatol Chiriac, alte personalități care au venit să îi aducă un ultim omagiu acestui mare om... Un ilustru om de cultură, un modest, cum rar se întâlnesc, un om lipsit totalmente de vanitate căruia, din păcate, în viață, nu i s-a dat ceea ce a meritat... Dumnezeu să te odihnească în pace, domnule Dînga…

Marți

Mergem la Bălți. Ne-am înțeles să îi facem o vizită marelui nostru actor de teatru și film, marii personalități a culturii, Mihai Volontir. Mergem cu înfrigurare pentru că îl știm destul de supărat pe oamenii care nu îi acordă suficient respect… Probabil, și merităm supărarea celor care ne-au dus slava departe de hotarele țării.

Venim în teatru, facem un tur al acestui minunat locaș de cultură, în care numele lui Mihai Volontir, alături de soția sa, Eufrosinia Dobândă-Volontir, cu care au trăit peste 50 de ani împreună, a făcut glorie nu numai acestui mic oraș Bălți, dar și întregii noastre țări, Republica Moldova.

După care îl întâlnim și pe maestru, cu obrazul curat, cărunt, dar foarte frumos, cu această alură a sa de mare domnitor. Am mers împreună în sală, unde își are biroul cu soția sa și am stat îndelung de vorbă, depănând amintiri despre cum s-au întâlnit, cum s-au îndrăgostit, cum au început să lucreze, în 1957, în Teatrul din Bălți… Și am mâncat cele mai gustoase plăcinte, cu măr și cu brânză, făcute de mâna doamnei, Eufrosinia Dobândă.

Să ne trăiți, maestre, la aniversarea dumneavoastră de 80 de ani! Am pregătit un șirag întreg de evenimente dedicate aniversării dumneavoastră și sperăm că se vor încununa cu această serată de creație pe care v-o dedicăm, la 28 martie.

Miercuri

La Minister, am avut fixate o sumedenie de întrevederi cu oameni care vin și vin să își discute problemele, dar, mai ales, mi-a făcut plăcere să văd o serie de specialiști din domeniu și de la primărie, cu care am discutat despre recentele descoperiri arheologice din Chișinău. Au venit colegii mei, Vlad Vornic, Ion Ștefăniță, Sergiu Ciocanu, profesorul Gheorghe Postică, colegii noștri de la primărie, ca să vorbim despre acest minunat eveniment, găselnițele acestea extraordinare, niște fragmente, așa cum s-a constatat, ale primului apeduct din Chișinău, fondat încă de primarul Carol Schmidt, și am vorbit despre cum putem contribui, toți împreună, la conservarea acestor minunate vestigii și la introducerea lor în circuitul turistic al centrului istoric al Chișinăului.

În această seară, la Filarmonica Națională, urmează întâlnirea cu trupa Acustic Drive, condusă de Sanya Kroitor, o întâlnire cu foștii noștri compatrioți, Emil și Sanya Kroitor, tată și fiu, care locuiesc, de mai mult de 20 de ani, la Tel Aviv și ne-au prilejuit o întâlnire absolut excepțională cu muzica, evreiască, cu muzica noastră populară pentru că Milea Kroitor a făcut foarte multe aranjamente și a cântat, alături de mari muzicieni de la noi.

Sanya Kroitor a spus: „Întâlnirea cu dumneavoastră – это большой сентимент!”. A fost impresionantă această folosire a unui termen internațional pentru că, probabil, tocmai arăta cât de impresionanți erau acești doi oameni să își revadă colegii, prietenii, rudele. Și i-am văzut în sală și pe Gheorghe Mustea, și pe Valentin Goga, și pe Anatol Vițu… Am fost emoționată, până la lacrimi, să văd că frăția între oamenii care fac adevărate lucruri și muzică se perpetuează mereu...”

Joi

Nu pot să cred, dar Mărțișorul continuă. Maratonul acesta de bucurie și sentimente, împletite cu conștientizarea că ne întâlnim cu adevărate valori în muzică, îmi face oboseală să nu fie percepută, iar bucuria – imensă în continuare.
Are loc spectacolul extraordinarului coregraf Radu Poclitaru, compatriotul nostru care locuiește la Kiev acum și conduce Kiev Modern-Balet, care vine să își prezinte versiunea sa a celebrului Lac al Lebedelor de Piotr Ilici Ceaikovski, după care urmează concertul Holograf-ului, cu Dan Bitman, atât de iubit la noi, ca și pretutindeni.

Ce să vă spun? A fost o simbioză care se poate asemăna cu un coctail Molotov pentru că am mers la Radu Poclitaru și am văzut cum lebedele negre evoluează pe scenă cu pistoale automat și împușcă lebedele albe care, din păcate, ajung să fie și penite. Sunt niște aluzii foarte clare la multe situații care se produc acum, în special, în patria acestor artiști și e o viziune extrem de originală a unui coregraf la care mă gândeam cu tristețe: „De ce oare nu montează la noi? Și de ce oare nu lucrează la Teatrul de Operă și Balet?”. Mulțumesc, Radu Poclitaru, că ai acceptat această vizită. Mulțumesc foarte mult că ai venit personal. Și te mai așteptăm cu performanțe.

După aceasta, am fugit repede la Palatul Național, ca „să nu îmi ia nimeni niciodată dragostea”. Lumea a cântat în picioare și a aplaudat acești artiști minunați care nu au vârstă și ale căror piese, una după alta, au fost șlagăre. Ce fericire totuși că avem acest Mărțișor…

Vineri

Colegii noștri de la Minister ne-au făcut surpriza să venim în sala de protocol și să ne întâmpine cu o cupă de șampanie și un trandafir. Chiar dacă se vorbește, la fiecare colț, acum că sărbătoarea de 8 martie este inventată de comuniști, de fostele social-democrate, Clara Zetkin și Rosa Luxemburg, Dumnezeu să le odihnească în pace, le pomenesc cu un cuvânt bun. Pentru că, orice s-ar spune, eu nu cred că există vreo femeie care să nu simtă, în această zi, o rază de lumină, dacă i se dăruiește o floare, sau dacă i se spune un cuvânt frumos, sau măcar să se bucure pentru faptul că se scoală motivată din pat și se gândește: „Dom’le, mâine mă duc la serviciu și trebuie să arăt mai bine decât altă dată”.

Mulțumesc, dragi colegi. Mulțumesc, tuturor bărbaților, soților noștri, taților noștri, prietenilor care sunt alături de noi. Desigur, este preferabil să ne faceți mai des semne de atenție, dar e bine și așa. Mulțumim.

Azi am avut și o conferință de presă consacrată aniversării de 80 de ani ai lui Mihai Volontir. Și m-am bucurat să văd prezența masivă a presei. Aceasta înseamnă că evenimentele cu adevărat importante din viața culturală a țării stârnesc interes la presă și implicit la cetățeni.

Aș spera să am o zi frumoasă de 8 martie, dacă nu aș ști că trebuie să zbor la Roma.

Felicitări tuturor femeilor, mamei mele, în primul rând, fiicei mele Nicoleta, prietenelor mele, frumoase și bune, Anișoara, Veruța și Viorica și tuturor femeilor din Republica Moldova, pe care le admir și le consider cele mai frumoase și cele mai inteligente…

O felicitare separată scumpei mele soacre, mama Ana, care mi-a dăruit un soț pentru care îi sunt recunoscătoare. La mulți ani, mama Ana! Vreau să fiți mulți ani alături de mine…

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG