Linkuri accesibilitate

Incursiunea Rusiei în Crimeea readuce în prim plan conflictul de pe malurile Nistrului.



Mărturisesc din capul locului că sîmbătă am ignorat televiziunile care difuzau Mărţişorul, care ne ofereau cîntece şi dansuri, şi am optat pentru televiziunile pe fază, care vorbeau despre incursiunea Rusiei în Crimeea. Mă bucur sincer că au existat colegi de breaslă care au avut puterea să se detaseze de spectacolul seducător al Mărţişorului.

Ceea ce am văzut pare a fi o ordinară anexare a unui teritoriu străin. Invocînd nelegitimitatea noii puteri de la Kiev şi grija pentru ruşi şi rusofoni, Federaţia Rusă „face ordine” pe teritoriul statului vecin. Lucrurile sunt complicate şi grave, iar Republica Moldova e chiar ţara care are de ce să fie îngrijorată. Dacă situaţia va degenera, Crimeea poate lejer deveni o altă regiune transnistreană, o regiune controlată de militari ruşi. Deocamdată, s-a auzit declaraţia prudentă a preşedintelui Timofti, dar e limpede că clasa politică de la Chişinău are de înfruntat o mare problemă.

Incursiunea Rusiei în Crimeea readuce în prim plan conflictul de pe malurile Nistrului. Lucrurile sunt grave fiindcă, în cazul unui război, regiunea transnistreană ar putea fi folosită de Rusia pentru un atac. Şi-apoi ambiţiile Rusiei par a fi mult mai mari. Nici nu e de mirare că mulţi analişti se întreabă ce urmează după anexarea peninsulei Crimeea?

Revenind la oile noastre, să constatăm că problema transnistreană a intrat aici demult într-un con de umbră. Există un soi de saţietate şi de plictiseală în raport cu regiunea transnistreană, care caracterizează atît o parte a politicienilor autohtoni, cît şi o mare parte a cetăţenilor. Există chiar, în ciuda nesfîrşitelor tratative, un fel de fatalism sau defetism, există ideea că suntem prea mici ca să reuşim, că problema transnistreană e eternă, căci Rusia nu se va retrage niciodată din partea stîngă a Nistrului.

Fireşte, Federaţia Rusă e imensă şi imense sînt ambiţiile ei. Fireşte, Moldova nu poate şi nici nu trebuie să recupereze prin luptă armată teritoriul din stînga Nistrului. Ceea ce a trebuit să facă timp de două decenii Moldova e integrarea europeană. Toţi anii aceştia lungi a trebuit să implementăm reforme, să stîrpim corupţia, evaziunea fiscală, hoţia, să facem viaţa oamenilor simpli mai frumoasă. Ne-am trezit în ceasul al doisprezecelea şi ne bucurăm că vom merge în UE fără vize. Asta nu e rău. Cum însă în UE nu suntem încă, iar situaţia din spaţiul ex-sovietic se complică, bucuria se mai poate schimba în scîrbă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG