Linkuri accesibilitate

Eșec în Ucraina - descreșterea (fără creștere) a diplomației UE


Catherine Ashton după reuniunea Consiliului Miniștrilor de Externe de la Bruxelles la 20 februarie pe tema situației din Ucraina

Catherine Ashton după reuniunea Consiliului Miniștrilor de Externe de la Bruxelles la 20 februarie pe tema situației din Ucraina

Capitalele au vrut în funcțiile importante de la Bruxelles persoane obediente și fără inițiativă, care să nu fie scăpate din mână.



La întrebarea cum de a fost posibil ca în cazul Ucrainei (ca și în altele) diplomația europeană să fie atât de ineficace, răspunsul e foarte simplu: ea a fost de la început dorită ineficace.

Când spunem „europeană" nu e vorba de diplomația națională a Germaniei, Angliei sau Franței, care poate fi - si este - pro-europeană în sens larg. Capitalele duc o politică relativ constantă, în funcție de interesele lor pe termen lung, însă păstrează în general un automatism pro-european. Nu, este vorba aici de politica UE presupusă a fi centralizată de la Bruxelles. E vorba de politica dusă în numele Europei de Jose Manuel Barroso și de șefa diplomației europene Catherine Ashton.

Aici criza ucraineană a pus în evidență ineficacitatea și dezastruoasa calitate a înalților funcționari presupuși a fi fațada diplomatică a Europei.

Discursul lor e gol - inițiativele: rare, timide și ineficace. Mandatul lor, al tuturor, expiră la sfârșitul anului. Barroso e preocupat de multă vreme doar de a-și găsi un post echivalent. Cât despre Ashton, numită pompos „șefa diplomației UE", influența ei era menită a fi nulă din start. Așa au vrut capitalele, să aibă acolo o figură supusă și incompetentă.

Nu e niciun secret că atunci cand, in urmă cu ceva mai bine de patru ani, a fost decisă compoziția actualei Comisii Europene, capitalele s-au pus tacit de acord să numească in funcțiile cele mai importante persoane obediente și fără inițiativă, care să nu fie scăpate din mână.

Nevorbitoare nici măcar de franceză, neluând niciodată vreo inițiativă, ani de zile, până anul trecut, când a reușit, prin presiuni exercitate in culise de membri ai propriului ei cabinet să obțină două mici succese simbolice de fațadă, in Egipt și Kosovo, Ashton a convenit perfect țărilor membre, care nu voiau ca cineva la Bruxelles să vorbească în numele Europei fără să consulte marile capitale.

La fel, Barroso a fost lăsat să gesticuleze câtă vreme nu lua inițiative proprii in numele Comisiei. Așa s-a făcut că funcționarii de la Bruxelles s-au obișnuit cu mitul unei „soft power" europene, al unei mașinării ce funcționează de la sine. Confruntați,intr-o situație de maximă urgență, cu tăvălugul lui Putin, ce nu ține seama de convenții și politețuri, o situație in care ar fi nevoie de acumulare de capital simbolic si autoritate subtilă, funcționarii cenușii de la Bruxelles se regăsesc pronunțând fraze goale, atunci când nu păstrează o tăcere totală.

Precum in parabola cu stropitorul stropit, calculul meschin-domestic al capitalelor se întoarce acum impotriva lor și atunci când ar trebui in sfârșit să funcționeze mult lăudata diplomație europeană se dovedește nu doar că împăratul e gol, dar că nimeni nici nu se gândise vreodată să-i furnizeze un croitor.
XS
SM
MD
LG