Linkuri accesibilitate

Coama leului pe pernă


Karel Čapek
Karel Čapek

Un volum cât un raft de bibliotecă, raftul întâi!



Karel Čapek, Jaroslav Hašek, Václav Havel, Bohumil Hrabal, Milan Kundera – numele de primă mână prin care literatura cehă s-a făcut cunoscută sunt (deja!) tot atâtea argumente pentru a deschide această primă antologie de proză cehă contemporană din spaţiul românesc, Coama leului pe pernă, Arc, 2013, şi a nu o mai lăsa din mâini!

Ceva mai mult de o jumătate de veac este diferenţa de vârstă dintre Roman Raz (n. 1935), decanul autorilor antologaţi, şi benjaminul Vratislav Manak (n. 1988); şi tot o jumătate de secol (XX, cea de-a doua!) intră în cele 240 de pagini ale cărţii. De remarcat totodată că o bună parte a prozatorilor în vârstă fie a trecut prin arest, fie a fost împinsă spre marginea societăţii, difuzându-şi opera scrisă prin samizdat – ceea ce înseamnă că „rezistenţa prin cultură” a fost una pe bune în ţara care a dat lumii Charta ’77. Plus que ça, s-a rezistat… cu stil! Chiar dacă unii poartă robe de muncitori necalificaţi, fiindcă au refuzat înregimentarea, scrisul lor este mereu la patru ace – nici mai mult, nici mai puţin, urmaşii lui Hašek au stofă, şi acelaşi nedezminţit „scepticism cehesc”. Care scepticism îl face pe Jachym Topol să răsucească „altfel” spirala istoriei: „Da, pe atunci, în 1989, în anul acela memorabil, în anul aşa-numitelor revoluţii din Est, am aterizat din Orwell în Huxley”; iar pe eroina lui Jiri Hajicek, din Buletine de vot melancolice din copacii autumnali ai democraţiei, să-şi exercite în felul ei dreptul constituţional: „Tana (…) îşi băgă mâinile sub fustă (...) în mâna dreaptă ţinea nişte chiloţei albi, exact deasupra tăieturii din cutia cu buletine de vot:
– Ascultă-mă un pic, doar tu singur ai spus că trebuie să arunc ceva în urnă şi eu nu am altceva pe mine.” Oricâte farse şi-ar face personajele, în cele din urmă tot istoria le trage tuturor clapa, ca-n Micul Manchester, de Marketa Hejkalova, unde după ce „Cortina de Fier a încetat să mai divizeze Europa şi paradisul s-a mutat puţin mai departe, din Iugoslavia în Cehoslovacia”, o telegramă venită acum din Serbia pune punctele pe i: „Din păcate, trebuie să vă spun că fiu meu Dragan…”
Un volum cât un raft de bibliotecă, raftul întâi!
24 februarie ’14

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG