Linkuri accesibilitate



Răspunsul nu e totuna cu ce se aude. Fondul sonor e dat de declarațiile repeate de „îngrijorare”, „neliniște” și „protest”, în care vicepreședintele Statelor Unite, cancelarul Germaniei, secretarul-general ONU, Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă al Uniunii Europene și președintele Comisiei Europene anunță prin rotație că sînt pe punctul de a lua măsuri împotriva administrației Ianukovici. Acest fundal e deja tradițional în situații de criză.

Diferența față de alte crize e că, de data asta, în spatele declarațiilor nu se întîmplă nimic substanțial. Sancțiunile rămîn doar o aluzie repetată. Comisiile Internaționale de Anchetă nu apar, iar perspectiva punerii sub acuzare în instanțe internaționale pare o idee deplasată. De unde diferența? Ei bine, diferența e Rusia. Din toată bravada justițiară pusă la lucru în Zimbabwe, fosta Iugoslavie sau alte state și foste state de pe la marginile lumii nu a rămas decît retorica.

În cazul Ucrainei, curajul de a acționa împotriva abuzului e totuna cu curajul de a acționa împotriva intereslor directe ale Rusiei. Consecința e atitudinea de tip Georgia 2008. Invazia rusă și ocupația militară a mai multor regiuni georgiene a fost întîmpinată, de mai toate instituțiile occidentale citate mai sus, cu un val de declarații spectaculoase, urmate de abandon. Nici o contramăsură concretă n-a atins sau pus pe gînduri administrația Putin. După șase ani, situația e neschimbată. Rusia controlează militar Georgia. Ucraina se îndreaptă spre un scenariu similar.

Presiunea rusă nu a fost blocată sau redusă de decizii concrete ale liderilor Occidentali. Statele Unite și Uniunea Europeană păstrează distanța, blocate de lipsa unei viziuni clare asupra Estului european. Zona dintre vestul Europei și Rusia nu are o definiție strategică limpede în gîndirea politică occidentală. Lipsa de definiție produce, în acest caz, o gesticulație prodemocratică fără efecte și o indiferență agravată de fiecare nouă presiune rusească. Planificarea externă a lumii occidentale a conchis recunoscătoare, după 1989, că Estul Europei e o zonă pacificată. Relațiile cu Estul au devenit relații economice și de drept. Investițiile și statul de drept au ocupat agenda, diminuînd, însă, viziunea politică asupra unei lumi care are nevoie, în primul rînd, de susținere și inițiativă politică. Ucraina riscă să devină ultimul efect al acestei somnolențe.
XS
SM
MD
LG