Demontrațiile pașnice declanșate, în noiembrie, la Kiev, de răsucirea anti-europeană și pro-rusească a președintelui Ianukovici au rămas în urmă. Străzile și piețele capitalei Ucrainei au fost invadate de violență. Ciocnirile de noapte ale poliției și demonstranților se soldează cu morți și răniți. Negocierile Președinte-Opoziție nu duc nicăieri. Amestecul obișnuit în momentele de ruptură totală e complet: grupuri radicale, forțe speciale, arme de foc, provocatori, servicii secrete, infiltrări, propagandă, contra-propagandă și dezinformare. Violența sîngeroasă de la Kiev a pus capăt oricărei șanse de limpezire.
Kiev-ul a intrat într-o spirală accelerată care duce la haos și neîncredere oarbă. E prea tîrziu, acum, pentru reveniri și replieri prin negociere. Președintele Ianucovici a trecut pragul care desparte politica de supraviețuirea personală. Demonstranții au trecut și ei pragul care desparte indignarea de răfuială. Ucraina nu mai poate conta pe nimic împărtășit sau acceptabil pentru toată lumea. Fragmentarea constitutivă a acestui stat a devenit realitatea activă a unui stat în implozie.
Căderea Ucrainei e căderea unui stat în propria slăbiciune. Ucraina a fost dintotdeauna o falie, fără să fi devenit o construcție plauzibilă. Însă, lucruile s-au pus în mișcare și, dincolo de considerente istorice, caută un final politic. Ce va deveni Ucraina? Foarte probabil, exact ce a fost. Un stat destructurat și perfect controlabil de scenarii dictate de la Moscova.
Președintele Ianukovici e doar o prezenență trecătoare. Rolul lui s-a încheiat odată cu ezitarea în momentul deciziei pro-Europa sau pro-Rusia. Ce vedem acum e radierea lui Ianucovici, după ce Rusia a decis că poate trece la instalarea unei administrații de fermă orientare anti-occidentală. Evident, urmînd regulile conspirației moderne-postsovietice, Rusia nu va instala un guvern adus la Kiev cu tancurile, ci va măcina, mai întîi, tot ce e sistem politic și lider credibil în Ucraina. Haosul priește acestui tip de transformare prin dezintegrare și Ucraina va avea parte de haos la discreție în următoarele luni.
Intervenția Rusiei va continua pe rețeta deja aplicată și va accentua cu fiecare zi acuzațiile de implicare subterană a Occidentului. Combinația e veche și vine din manualul de propagandă sovietic. Regula e simplă: provoacă haos, denunță haosul și acuză pe altcineva. Acuzațiile lansate în special de parlamentari ruși au, însă, o semnificație ceva mai largă decît simpla valoare propagandistică. Ele pun, cu rea credință, o chestiune reală: ce a făcut Occidentul în timpul crizei ucraininene?