De ce un buchet întreg de legi, de-abia votate de majoritatea parlamentară a coaliţiei pro-europene, ajung să fie invalidate de Curtea Constituţională, uneori pentru motive care nu puteau să nu fie luate în consideraţie? Şi ce ar trebui să se facă deputaţii ca legile să înceteze să mai fie un fel de bumerang imediat ce ajung la „arbitrul suprem”?
Europa Liberă: Înainte de a începe discuţia la tema pe care ne-am propus-o anterior, vroiam să vă întreb totuşi ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă la Kiev şi dacă situaţia de acolo se poate cumva repercuta şi asupra republicii Moldova, mai ales că Dvs. aţi avut şi o bogată experienţă diplomatică?
Nicolae Osmochescu: „Ceea ce se întâmplă la Kiev este un lucru foarte neplăcut şi complicat. Confruntările dintre opoziţie şi cei de la guvernare continuă deja din luna noiembrie, după cum cunoaştem. Cunoaştem şi motivele: refuzul Ucrainei să semneze Acordul de Asociere cu UE care a fost parafat trei ani în urmă.
Problema constă în aceea că, din câte înţeleg eu, cei care se află la guvernare şi în primul rând preşedintele Ucrainei nu vor să cedeze nici o iotă şi să meargă la un compromis. La un compromis esenţial, nu unul cosmetic, cu opoziţia.”
Europa Liberă: Credeţi că tensiunile se pot escalada, se pot generaliza la scara întregii ţări?
Nicolae Osmochescu: „Dacă nu se va merge la compromis în mod obligatoriu şi obiectiv ele se vor escalada, înţelegând situaţia şi aspiraţiile care există în Ucraina. Este cert faptul că două-treimi din populaţia Ucrainei şi chiar două-treimi din unităţile administrativ-teritoriale sunt clar orientate spre Europa, şi numai o treime, în înţelegerea mea, se orientează spre Est, spre Uniunea Asiatică să spunem aşa, sau Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Asta este ceea ce nu se înţelege de către cei care sunt la guvernare şi sunt orientaţi în mare măsură spre a două variantă. Şi au susţinere din partea Rusiei.
Acum de acuzat că de vină e Occidentul, sau că de vină este Rusia nu are nici un rost. Este ceea ce este: trei ani s-a lucrat într-o direcţie, a fost parafat Acordul de Asociere, ca la urmă să se spună că gata, nu semnăm.”
Europa Liberă: Vă mulţumim, dle Osmochescu. Acum revenim la tema pe care ne-am propus-o pentru astăzi. Aşadar, invalidare în serie a unor acte normative de către Curtea Constituţională, aproape în exclusivitate în urma sesizărilor deputaţilor liberali. Dvs. cum vedeţi această situaţie care deja a ajuns pentru mulţi ţinta unor ironii? [este vorba despre deciziile Curţii Constituţionale: (14.02.2014) Micșorarea cotei accizelor pentru unele mijloace de transport – neconstituțională; (13.02.2014) Scutirea unui agent economic de plățile la bugetul public național – neconstituțională; (14.02.2014) Redirecționarea a 2% din impozitul pe venit – neconstituțională; (14.02.2014) Constituționalitatea legilor poate fi verificată, atât după, cât și înainte de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova; nota red.]
Nicolae Osmochescu: „Eu cunosc foarte bine ceea ce se întâmplă la Curtea Constituţională şi în Curtea Constituţională. Au fost o serie de invalidări ale actelor normative adoptate anterior, dar lucrul se explică în felul următor: Curtea Constituţională din oficiu, sau la sesizare nu are dreptul să examineze şi să declare constituţionale sau neconstituţionale actele normative care nu au intrat în vigoare.
A fost o perioadă când alianţa de guvernare adopta acte normative, legi, hotărâri de guvern sau alte acte normative, folosindu-se ca în toate ţările de majoritatea pe care o avea, o majoritate destul de şubredă, dar existentă. Pentru că la moment actul normativ era în favoarea alianţei.
Acum, când în sânul Alianţei şi în primul rând Partidul Liberal s-a dezbinat în două - Partidul Liberal şi partidul Liberal reformator – nu le mai convine această situaţie, şi Partidul Liberal clasic, să spunem aşa, care a rămas pe poziţiile precedente, atacă la Curtea Constituţională.
Curtea Constituţională, în virtutea atribuţiilor pe care le are ea, nu are altă ieşire decât să le declare neconstituţionale pe cele vădit neconstituţionale şi care încalcă Constituţia. Sau în unele cazuri, precum a fost recent, să refuze examinarea sesizării, dat fiind faptul că ea nu reprezintă obiectul sesizării de către Curtea Constituţională.”
Europa Liberă: Din ce spuneţi, ar rezulta că avem această serie de decizii doar pentru că se găseşte cine să le conteste.
Nicolae Osmochescu: „Corect. Aşa este.”
Europa Liberă: Totuşi, cum vă explicaţi Dvs. faptul că plutoane întregi de deputaţi nu realizează că adoptă Legi din capul locului în contradicţie cu Constituţia, iar un grup mic de deputaţi conduşi de un jurist nimereşte de fiecare dată în ţintă?
Nicolae Osmochescu: „Eu am încercat să explic. Anterior, liberalii erau de acord, pentru că le convenea acea lege, aveau şi ei unele avantaje din acea lege, într-o măsură îi proteja. Acum nu mai este chestia asta, iar majoritatea a votat, cu bună ştiinţă, fără bună ştiinţă, dar a votat chiar dacă ştia că dacă cineva va ataca, probabil va fi declarată neconstituţional. Dar ei au majoritate, au votat, înseamnă că nu vor sesiza Curtea Constituţională. Şi ce dacă vor sesiza ceilalţi? Lor doar nu le ajung voturi.”
Europa Liberă: Sigur că nu întotdeauna poţi garanta, într-o colectivitate de numeroşi legiuitori că orice act adoptat va fi conform Constituţiei, dar totuşi un minimum mecanism care să excludă greşeala ar trebui să existe. Cine ar urma să asigure acest mecanism, despre ce mecanism e vorba şi de ce nu funcţionează?
Nicolae Osmochescu: „Acest mecanism există, el trebuie să fie strict respectat în primul rând de Parlament şi să fie respectat procesul şi mecanismul de elaborare a actului normativ. Deci, la toate fazele, începând de la iniţiativa legislativă, trebuie de văzut dacă iniţiativa legislativă este corectă, este nevoie de aşa lege sau nu este nevoie?
Mai departe urmează ca proiectul de lege să fie aprobat de guvern. Guvernul e a doua fază, el examinează şi îşi expune părerea asupra proiectului de lege. Deci, în cazul de faţă a doua fază tot este un filtru, un filtru foarte serios. Atât guvernul, cât şi ministerele au direcţii juridice care trebuie să dea avize la fiecare proiect.”
Europa Liberă: Dar în Parlament? Pentru că în situaţiile acestea concrete, guvernul se pare să fi trimis o lege bună în Parlament…
Nicolae Osmochescu: „Trec la Parlament. Aici, în afară de altele, există comisie de specialitate funcţia şi competenţa principală a căreia este anume examinarea atentă a proiectelor de lege care a venit la Parlament, verificarea fiecărei poziţii din lege, a fiecărui articol din lege, dacă corespunde sau nu corespunde în primul rând Constituţiei republicii Moldova, în aşa formulare cum este propus, corespunde sau nu corespunde intereselor momentane şi de durată pentru toată societatea, pentru economie, pentru politică etc. Numai după asta comisiile fac avizele respective.
Dar orice proiect de lege, mecanismul de implementare este legat cu anumite cheltuieli, prin urmare acest proiect de lege trebuie să fie avizat şi de Comisiile buget şi finanţe, Comisia economică. Şi până la urmă vin avize de la trei comisii de bază.
Unu: trebuie să spună da, este pregătit proiectul de lege şi îl propunem spre examinare; sau, doi: îl întoarcem la reexaminare. Şi după asta mai este o fază foarte importantă: legea trebuie să treacă lecturile respective. Fiecare lege constituţională, organică trebuie să treacă două lecturi, trei lecturi, sau o lectură în cazul legilor ordinare. Ceea ce după cum aţi observat la noi nu se face în Parlament. Se aprobă într-o singură zi în două lecturi. Unde s-a văzut aşa ceva? Numai în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Cine, în general, ar trebui să răspundă pentru consecinţe în acest caz, dacă în general poate există aşa ceva în acest caz? De exemplu, aşa-numita „Lege 2%”, invalidată din cauza adoptării cu proceduri viciate, o lege care ar fi putut aduce probabil mult bine, acum se amână pentru un termen indefinit? Iar deputaţii vor spune doar „of, scuzaţi”. Cine ar trebui să suporte consecinţele greşelii, cu voie sau fără voie, în mod premeditat sau mai puţin premeditat?
Nicolae Osmochescu: „În acest caz nimeni nu poate să suporte consecinţele, dat fiind faptul că asta este opinia deputatului, exprimată în timpul exercitării mandatului, pentru care el nu poate fi tras la răspundere. E vorba despre răspundere morală doar, dar răspundere juridică pentru aşa ceva nu există.”
Europa Liberă: Faptul că potrivit ultimei hotărâri a Curţii, Constituționalitatea legilor poate fi verificată, atât după, cât și înainte de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova ar putea remedia cumva situaţia? În sensul că ar economisi cel puţin timp şi nervi?
Nicolae Osmochescu: „Aici există două lucruri pe care trebuie să le explic. Sunt două forme de control al constituţionalităţii: control anterior, adică înainte de momentul când legea a intrat în vigoare, şi controlul posterior.
La noi Constituţia şi legea Curţii Constituţionale prevede doar controlul ulterior. Hotărârea Curţii e doar hotărâre a Curţii, dar trebuie modificată Legea Curţii Constituţionale, trebuie de modificat Legea prin care se prevede Codul jurisdicţiei constituţionale.
În cazul de faţă Curtea a spus că ar fi bine să poată controla constituţionalitatea actelor până la intrarea lor în vigoare, dar pentru asta trebuie de modificat actele legislative de care se conduce Curtea Constituţională.”
