Linkuri accesibilitate

„Nu mai stau să aştept niciun ministru, că aceştia au ale lor planuri. Mă duc să-mi câştig un ban”


Jurnalul săptmânal cu Petru Bulat.



Născut la 24 martie 1950, în satul Sireți, raionul Strășeni. A absolvit Facultatea de Limbi Străine la USM. Fost angajat al MAI, al Serviciului Vamal. Fost profesor. Pensionar.

Luni

Понедельник – день тяжелый” – zic ruşii. Şi e cam aşa şi pentru mine. La ţară nicicând lucrul nu se termină. Am revenit la regimul de odihnă normală, după spital şi noaptea nedormită, întâlnirea cu absolvenţii, mi-am recuperat-o.

Încerc să mă las de fumat şi gândul la ţigară mă cam sâcâie, la fel ca şi altul: de ce Mihai Ghimpu mă evită? Omul acesta a fost dat în gât de ai săi, reformatorii. Şi acum umblă supărat pe toată lumea.

Îmi fac lucrările de rutină de acasă şi sunt bucuros că m-am împăcat cu nevasta.

M-am programat la ministrul Sănătăţii să mai vorbesc, o dată, cu şefa Centrului Medical din Sireţi. Mi-am început protezarea dinţilor, că nu am cu ce mânca. Am aşteptat şefa degeaba. Medicul, doamna Balaur, mi-a zis că nu e nicio schimbare. Ministrul mă primise, mi-a promis rezolvarea problemei, adică să fiu luat la evidenţă în sat. Şi mi-a promis că va veni cu o inspecţie la Centrul Medical din Sireţi. Am făcut schimb de numere de telefon şi eu am ieşit.

M-am îndreptat pe jos spre cel mai apropiat bar. La bar mâncare – ioc. În schimb, am dat peste o domnişoară amabilă care conducea programul muzical. Mi-a satisfăcut toate dorinţele muzicale.

Am plecat acasă bine relaxat şi cum să nu-i laşi fetei un mic bacşiş pentru amabilitatea pe care mi-a arătat-o?

Marţi

Am program la Chişinău. Trebuie să duc la bun sfârşit mai multe. Şi sunt programat la Teatrul „Satiricus”. Se vede că domnul Sandu Grecu a uitat să anunţe sosirea mea. Şi femeia de la intrare mă ţine pe loc. M-a sunat secretara ministrului Sănătăţii şi a încercat să afle ce am discutat eu cu domnul ministru şi de ce şi-a plănuit plecarea la Străşeni. Am trimis-o la ministru să afle.

La teatru e forfotă mare: volantă cu actorii, volantă cu maeştrii în reconstrucţia teatrului. Mă rog, actorii au plecat deja în turneu la Tighina. Iar eu aştept. Până la urmă, ajung în anticamera teatrului şi sunt rezolvat cu venirea teatrului în satul Sireţi.

La Consulatul României, am clarificat ce mă interesa, dar audienţă la domnul Lazurca – ioc. Mă gândesc să plec la Iaşi sau la Bucureşti cu problemele personale.

Prin creier îmi roiesc diferite gânduri. Cum să-l pun la punct pe ziaristul român care i-a numit pe moldoveni şi moldovence cu nişte cuvinte urâte? Moldovenii bărbaţi nu sunt în stare să înveţe, fetele sunt prea petrecăreţe şi, după primul semestru, rămân gravide. Uite ce a spus un român despre alt român…

Am ajuns şi la hoţul care ne-a folosit bonurile patrimoniale pentru a privatiza magazinul „Busuioc”. Iar bani nu ne-a dat nimic.

Miercuri

M-am sculat la orele şase. Am mai lâncezit în pat puţin. Nu că aşa aş fi vrut, dar aşa îmi cere nevasta, că o deranjează, dacă mă scol.

Am de reparat maşina de spălat şi pompa de apă. Caut prin instrumente şi văd că nu le am pe toate. Fac ce pot.

Soţia mă sâcâie să-i găsesc tăvile pentru a usca feliile de colac tăiate de mine. Cumnata a fost la o înmormântare în sat şi a adus de acolo trei colaci de pomană. De unde să-i găsesc eu tigăile şi toate tăvile pe care le are nu mă duce capul.

A sunat vecina să vină la noi. Gata cu lucrul de reparaţie! Le-am adus băutură, masa a fost întinsă şi a început şezătoarea. Nu m-am dat în lături nici eu. A mers un litru şi jumătate de vin alb şi mi-au cerut să le aduc de la noi și alt vinişor. Adusesem rachiu din prune. Dar vecina a refuzat să servească băutura tare. Le-am adus un vin roşu „Moldova”. Vecina iar a refuzat, motivând că i se ridică tensiunea. M-am înfuriat şi le-am arătat cărarea spre beci. Omul cu tensiune mărită nu bea. Nevasta a adus un vin roz din vasul care am zis că-l lăsăm pe la Paște. I-am îndesat câteva vorbe pipărate, căci aceasta numai puteam face şi am ieşit.

M-am dus la primărie şi am pus la punct nişte detalii cu invitarea Teatrului „Satiricus”. Toată dificultatea e în bani. Ca să vină teatrul se cer, cel puţin, şapte mii de lei. Un sătean cu firmă particulară, care îmi promisese două mii de lei, a refuzat să-mi mai dea. Am plătit un taxi din sat şi m-am dus la primăria din Roşcani, sat învecinat.

Ţăţaiele sunt calde toate – şi vecina, şi soţia, şi cumnata. Seara am mers la nepot. Iar soţia, după ce şi-a petrecut vecina, a venit şi ea. Am vorbit ce aveam de spus şi am revenit acasă.

Joi

Doamne, cum să ne apărăm demnitatea, când doi oameni de prim rang în Republica Moldova merg pe varianta „Capul plecat sabia nu-l taie”?.. Cum să rabzi insultele şi cuvintele necenzurate aduse tinerelor noastre ce au învăţat în România, tinerilor că sunt proşti? Eh! de mi-l capăt eu în mână, va stima Basarabia toată viaţa! Şi dacă va profesa jurnalismul în continuare, nu-şi va mai permite să ne insulte public de le televizor.

Discuţiile despre referendum şi Gagauz-Yeri nu prea mă interesează. Căcăuţii, după cum îi numesc turcii, adică trădătorii, ne-au demonstrat, o dată în plus, că e autonomie creată de ruşi, pentru a avea o bombă cu efect întârziat, pe teritoriul nostru.

Am venit la Chişinău şi am hotărât problema cu banii pentru cheltuieli curente. Mi-am cumpărat ce trebuia să cumpăr la Piaţa Centrală şi am revenit în sat, la repetiţiile de la cor. Acasă am mâncat şi am adormit buştean.

Vineri

Nu pot dormi şi pace. Aud şi trenul mergând, şi avioanele zburând. Am ieşit tiptiluş până afară. Am făcut puţină gimnastică. M-am întristat că mi s-a rupt acoperişul deasupra butoiului unde făceam samagon. Dar nu-i nimic, îl repar eu. Mi-am făcut ordine în cap şi în geantă.

Aştept ministrul Sănătăţii, pe domnul Usatîi. Mi-a promis că vine în sat la noi după masă. Nu a venit. Nici nu m-a sunat. Nu mai stau să aştept niciun ministru, că aceştia au ale lor planuri. Mă duc să-mi câştig un ban.
XS
SM
MD
LG