Linkuri accesibilitate

„Să investești remitențe în Moldova - poate este un pic de adrenalină, poate este nebunie, dar eu cred că merită”


La sfârşit de săptămână cu Europa Liberă: despre banii câştigaţi de moldoveni peste hotare, dragostea de ţară şi eficienţa investiţiilor.


În anul trecut, transferurile băneşti ale moldovenilor aflați la muncă în străinătate au constituit un miliard şi jumătate de dolari SUA. Potrivit BNM, mai bine de o treime din transferuri s-a făcut în ruble ruseşti, o treime – în valută europeană, şi mai puţin de 30% – în dolari. În opinia economiştilor, transferurile efectuate de migranţii moldoveni formează un sfert din produsul intern brut.

La acest sfârșit de săptămână, căutăm răspuns la întrebarea dacă banul câștigat în străinătate e folosit rațional în Moldova.

Circa 300 de afaceri create în mediul rural și 1500 de angajați în câmpul muncii – acestea sunt rezultatele programului PARE 1+1, lansat în urmă cu 3 ani de către guvern. Premierul Iurie Leancă are cuvinte de laudă despre acest program, al cărui scop este de a-i întoarce acasă pe migranții moldoveni și de a-i încuraja să își creeze afaceri. Șeful guvernului sugerează că e timpul să fie atrase acasă nu doar remitențele financiare, ci și cele intelectuale.

După o ședere mai lungă în Portugalia, Valentina Ceban-Mihailov a revenit acasă cu soțul și au investit banii câștigați în străinătate într-un atelier de producere a articolelor din lână.

Europa Liberă: Ce v-a motivat să reveniți în Moldova?

Valentina Ceban-MIhailov

Valentina Ceban-MIhailov

Valentina Ceban-Mihailov: „Cel mai mult spiritul de patriotism pe care îl avem noi, toți moldovenii, asta este, casa părintească. Ne-am gândit că suntem tineri, avem forțe și putem face ceva la noi acasă. Și, cu siguranță, se poate. Este foarte greu, cu multe impedimente, dar, atâta timp cât suntem informați și un pic finanțați, cred că se pornește motorașul. Evident, birocrația este mare și avem cu ce lupta, dar încercăm să mergem înainte.”

Europa Liberă: Odată revenită în Republica Moldova, nu vă mai paște gândul să lăsați iarăși țara, ca să mergeți peste hotare?

Valentina Ceban-Mihailov: „Ba da, sunt așa gânduri, în unele momente mai grele. Dar încercăm să nu cedăm. Totuși acasă suntem noi, suntem personalități deja, avem un eu și un nume oarecare. Evident că, peste hotare, posibil, este mai ușor financiar, dar, credeți-mă, ca să te realizezi ca om și ca personalitate, este un pic mai greu. Trebuie să muncim dublu, ca să arătăm cine suntem și ce putem.”

Europa Liberă: Acum cu ce vă ocupați?

Valentina Ceban-Mihailov: „Avem o afacere călduță, cu produse din lână de oaie, pe bază de tricot, am lansat afacerea 3 ani în urmă, încă suntem în perioada de investiție, sperăm să ia foc și să mergem înainte.”

Europa Liberă: E adevărat că remitențele salvează comunitățile?

Valentina Ceban-Mihailov: „În mare măsură da, dar nu putem generaliza. Este o proporție de cincizeci la cincizeci. Evident că, ele salvează, dacă mai contribuim și noi și încercăm să le investim acolo unde trebuie, să acoperim acele găuri care trebuie, că uneori noi nu știm a cheltui corect. Și aceasta tot este o problemă.”

Europa Liberă: Un investitor autohton din Moldova se descurcă așa cum se descurcă, de exemplu, în țările Uniunii Europene reprezentanții clasei de mijloc care încearcă să facă investiții?

Valentina Ceban-Mihailov: „Cineva odată spunea că să investești remitențe în Republica Moldova este o nebunie. Poate este un pic de adrenalină, poate este nebunie, dar eu cred că merită. Și aș îndemna studenții noștri, când fac carte, să se gândească ce domenii aleg și unde merg să învețe și să o facă calitativ. Eu m-am confruntat cu problema lipsei de cadre calitative. Al treilea an suntem în căutare de brațe de muncă, încercăm, îi instruim, îi învățăm pe angajați, apoi oamenii se duc, că nu își pot asigura…”

Europa Liberă: Salariul este mic?

Valentina Ceban-Mihailov: „Salariul nu este unul care se oferă în Europa.”

Europa Liberă: Ce salariu oferiți unui angajat?

Valentina Ceban-Mihailov: „Între 4 și 5 mii de lei pentru o cusătoreasă, dar e loc și de mai bine. Însă pentru aceasta avem nevoie de suportul ministerelor și guvernanților noștri.”

Europa Liberă: Atitudinea structurilor statale e cea pe care o așteptați? Vă încurajează, vă motivează, vă susțin, vă dau undița ca să prindeți peștele?

Valentina Ceban-Mihailov: „Am fost foarte plăcut impresionată și uimită de atitudinea pozitivă a echipei ODIMM. În ce sens uimită? Auzeam zvonuri că toată lumea întoarce spatele și e greu, și mai nu știu ce. Acum îi îndemn pe toți să vină, nu este simplu, dar se poate. Cât privește celelalte structuri de stat, aș avea rugămintea să se facă diferența dintre un comerciant și un producător. Totuși, lucrul nostru depus este dublu sau triplu. Una e să vinzi la un colț de stradă lucruri cumpărate știm noi cum, la kilogram, și alta e să produci și să încerci să vinzi. Aceasta e marea problemă, că nu pot face diferența. Și suntem tratați în unele cazuri foarte oribil.”

Europa Liberă: PARE 1+1 e un proiect care insuflă speranță. Îi sfătuiți și pe alți gastarbeiteri să revină acasă și să aplice pentru a câștiga?

Valentina Ceban-Mihailov: „Eu cred că PARE 1+1 va avea succes și mai mare. Din câte am înțeles, pe viitor se planifică să se investească și în dezvoltarea afacerilor, nu doar în inițiere. Și este un program de succes. Pe noi ne-a ajutat foarte mult. Și pe mulți pe care îi cunosc îi invit acasă să vină, chiar să se apuce să facă investiții, că merită.”

Europa Liberă: Și investiția se cifrează la ce sumă?

Valentina Ceban-Mihailov: „La 600 mii de lei, dintre care 200 mii sunt finanțați de PARE 1+1.”

Europa Liberă: Recuperați această investiție?

Valentina Ceban-Mihailov: „Sigur că o recuperăm. O recuperăm, mai avem, cel mult, doi ani de lucru pentru aceasta. Problema e că afacerea noastră este de sezon. Și aceasta face un pic să tărăgănăm recuperarea investiției. Dar sperăm să facem acum ceva nou, inovativ, un magazin interesant.”

Europa Liberă: Deci nu vă pare rău că ați revenit în Moldova, după câți ani de ședere în Portugalia?

Valentina Ceban-Mihailov: „Eu nu prea am stat mult, doar 3 ani, soțul a stat 10 ani. Lui ar trebui să îi pară rău, dar nu îi pare rău deloc. Și acum, când încerc să-i zic că poate plecăm, nu vrea nici în ruptul capului. E o pasiune, e copilul nostru afacerea pe care o avem acum.”

***

Și antreprenorul Valeriu Rața se numără printre beneficiarii proiectului PARE 1+1, în cadrul căruia statul oferă un leu pentru fiecare leu investit în afaceri, din banii cetățenilor moldoveni care lucrează în străinătate.

Valeriu Rața

Valeriu Rața

Valeriu Rața: „Nevoile m-au făcut să plec. Am vrut să câștig mai mult, ca să pot să îmi deschid o afacere. La noi în Moldova, cu 5-6 mii de lei salariu nu poți să aduni capital.”

Europa Liberă: Și ați mers unde?

Valeriu Rața: „În Europa am fost în foarte multe țări: Franța, Italia, Anglia, Scoția, Cehia, Polonia.”

Europa Liberă: Peste tot ați lucrat la negru?

Valeriu Rața: „Da, numai la negru, din 2009 până în 2011. Am fost plecat 3 ani de zile.”

Europa Liberă: Și ați reușit să adunați bani suficienți ca să reveniți să inițiați o afacere în Moldova?

Valeriu Rața: „De adunat am adunat, dar nu suficienți. Am mai profitat de niște granturi mici, pentru început. După aceea, datorită lor, s-au acumulat și altele mai mari. Și acum dezvoltăm o afacere, creștem iepuri pentru carne, anume pentru carne.”

Europa Liberă: Câți bani ați investit în afacere?

Valeriu Rața: „Peste 500 mii de lei.”

Europa Liberă: Credeți că 500 mii de lei e o sumă mare?

Valeriu Rața: „Pentru acei care nu îi au, e o sumă mare. Dar pentru o afacere nu e o sumă mare. Ca să ai o afacere care să își aducă profit, investițiile trebuie să fie măcar de 5-6 ori mai mari. Banul face ban, cu cât mai mult investești, cu atât mai mult poți să câștigi.”

Europa Liberă: Există acest mediu de afaceri prietenos, ca investiția să fie cu folos?

Valeriu Rața: „Dacă știi să îți asumi riscurile, afacerea îți poate aduce profit. Atâta timp cât nu știi unde te pornești, nu te porni.”

Europa Liberă: Dar ați bătut la multe uși, ca birocrații să vă vină în întâmpinare?

Valeriu Rața: „Încă nu am ajuns și sper nici să nu ajung să fiu nevoit să bat la uși, încă nu am bătut. Am un mediu favorabil pentru a-mi dezvolta afacerea. Sper să fie la fel în continuare.”

Europa Liberă: Ce profit vreți să obțineți?

Valeriu Rața: „Măcar 1 mie euro venit să am pe lună, măcar. Dar, fiind acasă, lângă cei dragi, în țara ta, să ai 1 mie de euro, fără alte cheltuieli, cred că e destul de bine pentru început.”

Europa Liberă: E un business de familie?

Valeriu Rața: „E de familie.”

Europa Liberă: Ați fost dezaprobat dumneavoastră că ați avut acest statut de gastarbeiter, acum îi dezaprobați pe cei care lasă Republica Moldova și pleacă în străinătate pentru a-și câștiga bucata de pâine?

Valeriu Rața: „Niciodată nu am fost pentru a pleca definitiv lumea peste hotare. Sunt pentru aceea ca să pleci, să îți câștigi bucata spre care tinzi, te reîntorci și îți faci interesele. Pentru că țara noastră e o țară frumoasă, o țară unde sunt multe oportunități, mult mai multe decât în țările puternic dezvoltate. Numai acel care vrea – reușește. Nu sunt pentru a pleca definitiv.”

Europa Liberă: Cei care spun că nu mai au de gând să revină în Moldova trebuie blamați?

Valeriu Rața: „Nu trebuie. Cel care vrea o viață mai ușoară, ridică mâinile în sus și pleacă…”

Europa Liberă: Și chiar acolo viața e mai ușoară?

Valeriu Rața: „Nu e mai ușoară. Fiind aici, ți se pare că acolo e mai ușoară. Plecând acolo, peste un timp îți dai seama că, dacă rămâneai acasă, poate ajungeai mult mai departe. Bine, sunt oameni de succes și peste hotare.”

Europa Liberă: Dar există o diferență între felul cum se comportă un om de afaceri în Moldova și unul în Uniunea Europeană?

Valeriu Rața: „Da. Diferența e ca între cer și pământ.”

Europa Liberă: În ce constă această diferență?

Valeriu Rața: „În țările din Europa omul face o investiție, calculând restituirea investiției după al cincilea an. Adică își face un program de lungă durată. La noi moldoveanul vrea acum să investească o sumă foarte mare, nici nu reușește să își deschidă afacerea că vrea deja să își întoarcă banii.”

Europa Liberă: Dar între felul cum se îmbracă, cum se comportă în stradă, cum se gândește să își ia cea mai de lux mașină? În mentalitate este o diferență?

Valeriu Rața: „Acolo lumea este foarte simplă. Indiferent că are milioane în cont sau zero, e același om pentru fiecare. La noi nu a reușit să își ia mașină de nu știu câte mii de euro că deja e mai sus și decât ministrul. Aceasta deteriorează imaginea țării, imaginea noastră.”

Europa Liberă: Cum vă explicați faptul că unii care au sume foarte mari de bani preferă să își procure automobil de lux, să își facă castel cu 3-4 nivele și nu neapărat să investească?

Valeriu Rața: „Banul cinstit, ca să îl câștigi, este nevoie de muncă încontinuu. Cine nu lucrează – nici să nu mănânce. Ca să câștigi bani, trebuie să muncești, indiferent că o faci cu mintea, cu mâinile, cu picioarele… Trebuie să muncești. Nu se câștigă atât de ușor banii cinstiți. Nu se câștigă ușor… Uneori pâinea are gust amar, ca să o câștigi, trebuie să muncești.”

Europa Liberă: Ca să fiți convingător pentru cei care lucrează în străinătate, ce îndemn aveți ca să revină în Moldova, ce sfat le dați?

Valeriu Rața: „În primul rând, trebuie să regăsească în ei dragostea față de țară. Dacă aceasta nu există, atunci să își creeze viitorul acolo unde au plecat. Dar nu e omenește să îți lași părinții, să îți lași prietenii, neamul pentru o viață mult mai ușoară... Dacă am pleca fiecare, cine atunci ne dezvoltă țara, cine ne-o creează?! Rămân cei care au bani foarte mulți și cei care au foarte puțini sau nu au deloc, bogații și săracii. Cei care pot să schimbe ceva, oamenii deștepți, oamenii care au capacitate, specialiști foarte buni, pleacă acolo unde e ușor din start, fără să încerce sau să lupte pentru a-și crea viitorul aici. Dar țara o fac eu, dumneavoastră, colegul și ceilalți. Adică împreună trebuie să o creăm. Singur nu faci nimic…”

Europa Liberă: Remitențele salvează comunitățile?

Valeriu Rața: „Da, salvează, atâta timp cât vin. Dar când nu mai vin, ce se întâmplă? Nu poți să trăiești numai pe remitențe, nu poți… Remitențele sunt un surplus de bani, dar trebuie folosite eficient. Decât să îți cumperi ceva material, fă o investiție, cât de mică, dar fă-o, îți va crea venituri suplimentare… Banul aduce ban.”

***

Statisticile arată că circa 200 mii de persoane au intrat și muncesc în Italia cu pașapoarte moldovenești. Iar un număr semnificativ de moldoveni au ajuns și se află în Italia, ca cetățeni ai altor state, în primul rând, ai României și Bulgariei. Viorica Iosip, originară din Văsieni, raionul Ialoveni, este una dintre moldovencele aflate la muncă în Italia. Am întrebat-o ce înseamnă pentru ea străinătatea.

Viorica Iosip

Viorica Iosip

Viorica Iosip: „E greu să fii departe de familia ta, de cei dragi. E foarte dureros să fii departe de mama și de tatăl tău, atunci când au nevoie de tine, mai mult ca oricând. Dar aceasta e situația în Moldova, așa vrea statul nostru, să-și țină departe de țară băștinașii care ar putea munci și crea mult la ei în țară, pentru prosperitate și dezvoltare, în sânul familiei, în sânul Patriei, dar nu pe meleaguri străine. A munci nu e o rușine, orice muncă e slăvită. E o mare rușine pentru Moldova că nu se poate folosi de atâtea brațe de muncă și, în fond, de tot crierul țării, căci sunt plecați în exterior mai mult de 50% din populație. Mă macină mult dorul de casă, dar nu sunt plecată ca să nu mă mai întorc.”

Europa Liberă: Vă amintiți cum ați luat drumul pribegiei?

Viorica Iosip: „Eu am lucrat medic pediatru, la început, apoi medic-șef, aveam cât de cât un salariu. Prima dată am plecat în Israel, timp de un an. Am lăsat șefia, am scris cerere pentru un singur an. Și, într-adevăr, un an am stat. După aceea, m-am întors, iarăși am luat în primire spitalul de la Văsieni. Adică lăsasem pediatria, dar am luat șefia și jumătate de salariu de medic laborant. Când m-am întors în țară, am zis că nu mai plec. Dar trebuia să fac nunta la al doilea copil și la al treilea, le-am făcut și iar am împrumutat bani, împrumutasem vreo 10 mii. Am fost nevoită să vin în Italia, mă aflu aici de 1 an și 4 luni. Mi-e foarte greu. Datoria practic am dat-o, luna aceasta am restituit toți banii. Anul acesta eu ies la pensie, trebuie să mă duc să dau actele pentru pensie, dar ce pensie voi avea? Știți foarte bine, vreo 60-70 de euro, dacă îi voi avea și pe aceștia. Aș putea să mă întorc în medicină. Dar sunt supraobosită, nu mai vreau să fac lucrul acesta. E foarte greu să fii medic.”

Europa Liberă: Dumneavoastră pe moment v-ați împăcat cu acest statut de migrant?

Viorica Iosip: „Nu, nicidecum. Chiar acum am fost la o zi de naștere la colega mea de clasă și prietenă care m-a ajutat să ajung aici, care e aici de 13 anii. Nu mai are mamă, doar tatăl ei e în viața. I-am spus că trebuie să se întoarcă la noi în țară, acolo trebuie să fim, la noi, lângă familie, lângă copii, lângă părinți… A emigra nu e o soluție.”

Europa Liberă: De ce ziceți că nu vă împăcați cu statutul acesta de migrant?

Viorica Iosip

Viorica Iosip

Viorica Iosip: „Eu socot că noi trebuie să fim la noi în țară, la noi să fie create condiții pentru a munci. Nu mi-e greu să muncesc, sunt medic. Îngrijesc o doamnă, e foarte lucidă. Cunosc și munca de gospodină, scriu proză, scriu poezii. Dar nu pot să mă împac cu plecarea mea din țară. Eu trebuie să fiu acolo unde sunt copiii mei. Și nici copiii mei nu vor să plece din țară.”

Europa Liberă: Credeți că s-a atenuat sărăcia datorită remitențelor venite de peste hotare? În Republica Moldova e mai puțină sărăcie azi decât acum 20 de ani?

Viorica Iosip: „Într-o anumită măsură ,e mai puțină sărăcie datorită oamenilor care lucrează peste hotare. Acei care au avut bani și au avut puțină putere, aceia au și putut să depună un efort și să iasă din țară, ca să facă ceva, să își atingă un scop. Și tot aceia trimit bani acasă la rude, la părinți, ca să trăiască mai bine. Și țara este susținută cu banii aceștia. Dar cei săraci lipiți pământului nu au putere să iasă din țară, nu au pe nimeni. La ei situația nu s-a ameliorat, poate chiar s-a agravat și mai mult pentru că nu are grijă nimeni de ei. Indemnizațiile sunt foarte mici. Mă uit la părinții mei, au muncit o viață sunt pedagogi emeriți și pensia lor abia acuma, anul acesta, s-a ridicat la 1000 de lei, tot eu trebuie să mă strădui să îi ajut. Când am fost în țară, am văzut că atât de mult tânjesc pentru că sunt plecată. Tatăl meu a venit cu lacrimi în ochi și a spus: „Noi cu mămica am strâns câți bani am putut și ți-i dăm pe toți, dar întoarce-te acasă la familie”… Sau când mama mă întreabă cum se simte stăpâna mea și îi zic că uneori mai bine, alteori mai rău – doamna de care am grijă are 87 de ani, a împlinit acum, iar mama mea are 83 – mama îmi spune: „Acolo, în Italia, nu se găsește nicio badantă să o trimiți acasă să aibă grijă de mine?!”... Când auzi toate vorbele acestea, te lovesc nu în creieri, dar în creierașul mic. Aceasta nu mă face să întineresc aici, dar să îmbătrânesc. Mai bine aș sta acasă, să lucrez mai mult, dar să fiu alături de toți ai mei. Am un singur frate și el e cu probleme, și nu are cui să i le spună…”

Europa Liberă: Migrantul moldovean trăiește mai mult cu trecutul, cu ceea ce a reușit el să facă până acum în străinătate sau totuși se gândește la viitorul Moldovei? Și dacă da, cum vedeți viitorul Republicii Moldova?

Viorica Iosip: „Nu, emigrantul nu trăiește cu trecutul, nici cu viitorul, el trăiește cu prezentul. Adică toți emigranții acum au devenit niște mașini de făcut bani. Unii, care sunt bine pregătiți de acasă, nu pot uita că au acasă familie, mamă, tată, copii. Acele persoane, care au venit aici, și au acasă o ață care abia se mai ține, ori un soț care puțin bea, ori soția, ori părinți cu care nu au legături strânse, aici se transformă în mașini de făcut bani: fac bani, îi trimit la Moldova, cumpără casă etc., se deprind cu situația de aici și nu mai vor să se întoarcă acasă, chiar dacă pierd soții sau soțiile, se destramă familiile… Eu viitorul Moldovei nu îl văd în emigrarea populației peste hotare.”

Europa Liberă: Viitorul european al Moldovei se vede?

Viorica Iosip şi părinţii săi

Viorica Iosip şi părinţii săi

Viorica Iosip: „Da, sunt pentru.”

Europa Liberă: Ce ar avea de câștigat Moldova, dacă se va apropia mai mult de Uniunea Europeană?

Viorica Iosip: „În primul rând, e o altă gândire. Acum nu mă gândesc la mine. Noi, ca părinți, am trăit, am văzut și bine, și rău. Eu mă gândesc acum numai la copii și la nepoți. Pentru ei aș vrea să fim în Uniunea Europeană, totuși e o altă mentalitate. De pildă, nepoata mea, de la 17 ani e plecată. Dacă s-ar întoarce în Moldova, nu s-ar uita nimeni la ea că a făcut studii și nu numai o facultate, ci două. Dacă am fi în Uniunea Europeană și s-ar da voie și migrației, liber ar putea să se angajeze la serviciu, cu aceleași studii și cunoștințe și aici, și acolo. Dar așa, nu are de ales, trebuie să rămână acolo, fiindcă deja e obișnuită. Iar condițiile de la noi diferă foarte mult.”

Europa Liberă: Care sunt diferențele?

Viorica Iosip: „Când mă uit că merg pe stradă unele doamne îmbrăcate frumos, dar nu în haine pentru a merge zi de zi la lucru… Aici lumea e îmbrăcată mai sport. Nu se urcă în mașini pentru a pleca la lucru, dar își iau bicicleta. Deși au bani, merg la serviciu la marginea orașului cu bicicleta și se întorc tot cu bicicleta. Pe când la noi nu. La noi acum sunt mai multe mașini decât pietoni… Toate aceste realități vin de la fosta Uniune Sovietică și păcat că nu de aici, din UE. Ar fi bine omul să fie bogat nu numai îmbrăcat, dar bogat sufletește... Aceasta prețuiesc aici la ei. Mă doare mult când aud că mai bine era cu Rusia.”

Europa Liberă: Aceasta o spun moldovenii care își câștigă bucata de pâine în Uniunea Europeană?

Viorica Iosip: „Da. Nu pot înțelege.”

Europa Liberă: Guvernarea de acasă asupra căror probleme ar trebui să își concentreze mai mult activitatea?

Viorica Iosip: „Asupra emigrării moldovenilor în alte țări, să îi țină acasă, să le facă locuri de muncă. În privința la aceasta, chiar și Papa Francisc, acum a fost ziua emigranților – la noi patriarhul niciodată nu ar ridica întrebarea aceasta – a spus că trebuie să se dea o mână de ajutor emigranților și lumea să se gândească la toți emigranții, pentru că unii dintre ei nu au documente, nu au case de locuit, au dureri, sunt bolnavi, nu au ce mânca… La noi cineva se preocupă, nu de emigrantul care vine din altă țară, dar de populația nevoită să părăsească Moldova ca să își ridice o casă, să facă o nuntă sau să deschidă o afacere?! Dacă ar exista mai mult efort pentru a se rezolva aceste probleme, poate, într-adevăr, cetățenii nu ar părăsi țara, nu zic de cei care au plecat că deja au o altă mentalitate. Dar ar munci acolo, în Moldova, și ar putea să facă la ei în țară ceea ce fac aici…”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG