Linkuri accesibilitate

Ion Preaşcă: „Cineva în ultimul moment bagă aceste decizii şi se votează fără ca unii deputaţi măcar să citească ce se votează.”


Plafonarea taxelor locale invalidată de Curtea Constituţională, inclusiv pentru greşeli tehnice, aşa-numita lege 2%” suspectată că ar fi rodul unor şiretlicuri, impozite mai mari pentru rablele în devenire şi impozite de politeţe pentru proprietarii maşinilor de lux… Ce explicaţii sunt la îndemână pentru aceste întâmplări? Greşeli provenite din iresponsabilitate, incompetenţă? Sau acţiuni premeditate provenite din cinism şi interese obscure? Ne vom pune aceste şi alte întrebări împreună cu jurnalistul Ion Preaşcă.

Europa Liberă: Dle Preaşcă, avem în ultimul timp o serie de cazuri, unele reflectate chiar de Dvs., în articole, care arată nişte lucruri îngrijorătoare: cu sau fără intenţie suspectă sunt adoptate proiecte de legi, amendamente, care – aşa cum se constată mai târziu - arată prost, au efecte proaste sau prezintă într-o lumină proastă guvernarea. Şi m-aş referi aici la trei exemple, cel puţin: plafonarea taxelor locale, declarată neconstituţională; aşa-numita „lege 2%”, criticată că ar fi fost aşa construită ca să fie un paravan pentru interese obscure, şi miluirea prin taxe reduse a celor cu maşini de lux, faţă de pedepsirea simplilor muritori care-şi aduc de peste hotar maşini „obişnuite”… Sigur că nimeni deocamdată nu poate da verdicte tranşante… Dar în baza specificului muncii jurnalistice, care este intuiţia Dvs.: în aceste cazuri este vorba de greşeli inocente sau de manipulare premeditată?

Ion Preaşcă

Ion Preaşcă

Ion Preaşcă: „În primul rând, mai există şi al patrulea caz, cel cu „Glorinal”, care la fel este în atenţia publicului. Nu cred în greşelile inocente. Pentru că anul trecut a fost cazul cu Legea cu privire la comerţul interior, care tot s-a votat aşa, de-a valma, şi s-au trezit peste trei săptămâni după anul nou când toate depozitele en-gros din Republica Moldova trebuiau să se închidă şi să rămână doar o singură companie care să poată vinde en-gros. Şi atunci tot era pe cale să iasă lumea la protest şi parlamentul a dat înapoi. În plus, au fost asemenea cazuri şi în trecut, există deci o experienţă, şi aşa-zisa „legea cazinourilor” dacă vă aduceţi aminte cu trei ani în urmă. Au mai fost şi altele şi nu cred că e o simplă greşeală, eroare… Cineva în ultimul moment bagă aceste decizii şi se votează toate aceste decizii, toate aceste modificări, fără ca unii deputaţi măcar să citească ce se votează.”

Europa Liberă: Impresionează mai ales în acest caz virtuozitatea tot mai pronunţată în modul în care se operează aceste modificări, lucruri, pentru că nu este la îndemâna oricărui simplu muritor să-şi dea seama din prima ce se întâmplă în realitate?

Ion Preaşcă: „Da, dar înşişi deputaţii mai au şi ei asistenţi, consultanţi, comisiile au şi ele consilieri, asistenţi, partidele au grupuri specializate, ar trebui de fapt să aibă specialişti în economie, finanţe, fiscalitate, mai ştiu eu. Fiindcă e cam rău chiar şi pentru imaginea partidului că, uite, a votat, iar acum trebuie să dea înapoi, să modifice legislaţia. Curtea Constituţională le-a dat acum peste nas şi nu e singurul caz când se întâmplă astfel. ”

Europa Liberă: Da, e adevărat că cu unele dau înapoi, că se iau nişte decizii cum ar veni reparatorii, dar nu în toate cazurile şi cu unele se merge mai departe. Haideţi să ne referim pe rând măcar la un exemplu, două. Povestea cu maşinile de lux, taxate mai uşor la importare, în comparaţie cu importul de maşini „obişnuite”, taxate mai mult… Aici cum vedeţi Dvs. lucrurile? Şeful comisiei buget şi finanţe, cea care au cuvânt hotărâtor de spus în astfel de chestiuni, se jură că a răspuns la nişte solicitări venite de la nişte organizaţii ale automobiliştilor care au reclamat diferenţa prea mare între cum se taxau maşinile ieftine şi cele scumpe…

Ion Preaşcă: „Nu cred, fiindcă dacă chiar vroiau să facă o delimitare mai clară, puteau să zicem de la 3500 de centimetri cubi capacitatea motorului să o majoreze mai semnificativ. Pentru că în România, de exemplu, taxele plătite pentru maşinile scumpe sunt de 3-4 ori mai mari, în Rusia – de vreo 5-6 ori. Chiar şi pentru acelaşi Rolls-Royce al lui Renat Usatâi, arătat zilele acestea pe toate site-urile, pe toate blogurile în România, trebuia să plătească de cinci ori mai mult, în Rusia – de şase ori. Pentru importul lui în Republica Moldova el a plătit mult mai ieftin şi asta în condiţiile anului trecut. Dacă îl aducea după Anul Nou, încă mai puţin ar fi plătit. Deci, eu cred că cel care îşi poate permite să plătească 500 de mii, sau chiar 300 de mii de dolari pentru o maşină, 10 mii de dolari pentru dânsul nu contează, adică el oricum îşi va aduce maşina aceea. Problema este în felul cum se face, decizia autorităţilor, a parlamentului îmi pare foarte eronată. Adică este pe sub masă, fără consultare… Cică, nişte automobilişti au cerut. Ar putea fi nişte automobilişti din cadrul Parlamentului, adică nişte deputaţi, nişte miniştri.”

Europa Liberă: Reiese că Republica Moldova, în comparaţie cu ţările pe care le-aţi enumerat, ar fi un fel de paradis pentru oamenii „greu” înstăriţi, să spunem aşa?

Ion Preaşcă: „Da, este. Pentru că noi nu avem nici o reglementare pentru maşinile cu emisie de CO2. Constat de fapt că noi nici standardele europene Euro-1 nu le-am implementat. Pe când în Ucraina sunt implementate deja standardele Euro-4, Rusia – Euro-5, iar Europa trece la Euro-6. Adică, noi suntem în urmă cu vreo 20 de ani şi la acest capitol. Am permis să se importe automobile mai vechi de 7 ani, şi plus nu sunt reglementate emisiile poluante ale acestor automobile.”

Europa Liberă: Mi-e şi frică de simpleţea răspunsului şi mi-e şi frică să întreb, în acest caz, dar cum s-ar putea explica, de exemplu, o situaţie clară în care câţiva oameni cu capacitate de cumpărare uriaşă sunt „miluiţi” prin taxe, li se oferă posibilitatea de a plăti mai puţin decât este posibil? Chiar să fie interesul atât de direct?

Ion Preaşcă: „Nu ştiu, dar în principiu chiar dacă ar fi un argument logic în asta, eu mă întreb de ce, când au majorat doi ani în urmă, nu s-au gândit că e nevoie de o majorare treptată. Anterior au mai fost şi alte cazuri, ca de exemplu guvernul aprobă anumite taxe, de exemplu accizul la motorină, şi de la guvern până la parlament taxa a crescut. Mă surprinde acest lucru. Cum poate cineva de la sine putere să modifice cifra? Deja au apărut acuzaţii la adresa domnului Ioniţă de la unele partide care se referă la taxa ecologică. E posibil că din noianul acesta de cifre care au suferit modificări în ultimele zile ale anului trecut să mai apară ceva. Pentru că au adoptat o decizie prin care inspecţia financiară poate face anchete, deja este organ de anchetă, nu doar de control pur şi simplu, care constată ceva, dar poate şi condamna.”

Europa Liberă: E cu totul altă abordare când are şi competenţele acestea… Trecând la plafonarea taxelor locale, Curtea Constituţională a invalidat controversatele prevederi inclusiv pentru o chestiune tehnică: „Parlamentul, contrar Constituţiei, a adoptat la 23 decembrie prevederile contestate în lipsa acceptului Guvernului… Oricine ar vedea în asta un aspect tehnic al problemei. Bine, Curtea a mai spus că a fost încălcat şi principiul autonomiei locale… Dar, totuşi, chiar să nu fi ştiut experimentaţii deputaţi că fără acceptul prealabil al Guvernului referitor la amendamentele care atrag majorarea sau reducerea veniturilor și cheltuielilor bugetare aceste amendamente pot fi contestate?

Ion Preaşcă: „Cred că o mare parte din deputaţi ştiu, dar de regulă la asemenea votări trebuie să fie şi reprezentantul guvernului acolo, sau reprezentantul Ministerului Finanţelor. Mă mir că el atunci nu a ieşit la tribună să semnaleze. Ţin minte cu 10 ani în urmă, dacă nu greşesc, era încă guvernarea comunistă şi era un ministru de finanţe care a ieşit la tribună şi le spunea comuniştilor: degeaba votaţi, pentru că nu sunt bani. Aceşti funcţionari nu-şi pot permite măcar să iasă să le spună deputaţilor că, uite, nu sunt bani, oameni buni. Pe urmă, odată a existat o situaţie când fără acceptul guvernului s-a decis majorarea salariilor la anumite categorii. Cică, preşedintele comisiei buget şi finanţe a găsit bani. Nu ştiu cum, dar aşa rezulta din discuţie. Nu a ieşit ministrul finanţelor, sau adjunctul lui ca să spună că, uite, s-au găsit bani, am modificat acolo un punct… Dar poate că şi alte ministere aveau nevoie de aceşti bani. Adică, aceste decizii sunt selective şi foarte arbitrare.”

Europa Liberă: Deseori este foarte greu să-ţi dai seama de anumite prevederi ticluite expres pentru interesul obscur al cuiva – nu-i uşor uneori să parcurgi zeci sau chiar sute de pagini cu numeroase cifre pentru a-ţi da seama unde este şiretlicul… Presa poate observa, dar nu întotdeauna … După cunoştinţa Dvs., există mecanisme la adoptarea legilor care să excludă situaţii în care un grup de deputaţi sau altul, teoretic plătiţi, ar promova prevederi în interesele cuiva?

Ion Preaşcă: „Experienţa demonstrează că chiar şi doi ani în urmă înşişi deputaţii din coaliţie susţineau că aici preşedintele comisiei, nu contează care comisie, a zis că proiectul acesta este bun şi am votat, că el nu poate şti toate detaliile. Asta vorbeşte despre calitatea acestor deputaţi: dacă el votează ceea ce-i spune preşedintele comisiei sau preşedintele fracţiunii, el este ca o maşină de vot. În plus, mai există un aspect. În cazul cu plafonarea taxei locale, comisia de profil nici măcar nu a dat aviz. Trebuia să existe măcar avizul acestei comisii, dar nu a existat. Deci, există aceste pârghii, adică trebuie să fie avizul guvernului, avizul comisiei, dar deputaţii noştri cred că sunt geniali şi ei spun că ei decid şi gata, nu mai trebuie avizul altor autorităţi. Că ei pricep în toate.”

Europa Liberă: … Şi iese până la urmă ceea ce vedem. Dle Preaşcă, vă mulţumim.
XS
SM
MD
LG