Linkuri accesibilitate

Domeniile în care reformele sînt foarte greu de promovat, fie că ele sunt mimate ori nu sunt abordate deloc, sau puse pe raft.”



Va fi oare anul electoral 2014 încă un prilej să se constate că reforma anunţată a sistemului de pensii este, de fapt, o „reformă veşnic amânată”? Şi de ce, în comparaţie cu alte reforme, inclusiv sociale, cea a pensiilor nu pare a fi îndeletnicirea cea mai ispititoare pentru actorii politici care-şi propun să-şi asigure, în curând, o recoltă cât mai mare a voturilor alegătorilor?
O convorbire la această temă cu politologul, expertul Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, Cornel Ciurea
.

Europa Liberă: Aşadar, aţi prezentat recent o analiză, sub auspiciile Institutului „Viitorul”, referitoare la reformele sociale în R. Moldova, cu focalizare pe reforma anunţată a sistemului de pensii. O analiză presărată cu concluzii care pentru mulţi ar putea fi oarecum surprinzătoare. Una dintre aceste concluzii este că reforma sistemului de pensii - proces lansat în noiembrie trecut de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei - nu prea are şanse să se realizeze în acest an electoral, adică să se reconfirme – cum spuneaţi – ca „reformă veşnic amânată”. În comparaţie cu altele, mult mai „zgomotoase”, ca să ne exprimăm aşa… De ce?

Cornel Ciurea: „Chiar dacă am abordat subiectul reformelor sociale, în mod special al sistemului de pensii, ca politolog sunt ferm convins că aceste reforme sunt promovate într-un context ce poate fi doar politic. Şi trebuie să ţinem cont de aceste constrângeri politice care determină pasul, viteza, dar şi conţinutul reformelor sociale. În cazul dat, evident, am regretat un pic faptul că reforma sistemului de pensii a fost lansat într-o perioadă preelectorală, care în mod inevitabil va complica acest demers, îl va face mult mai dificil şi riscă să transforme sau să menţină acest statut al reformei sistemului de pensii drept „reformă veşnic amânată”.

În acelaşi timp, nu mă declar sub nici o formă un adversar al Ministerului Muncii în acest sens. Aş vrea doar ca în acest an electoral, aceste discuţii să fie continuate, menţinute cel puţin, dar îmi exprim un anumit scepticism tocmai pentru că există o logică ascunsă politică care de multe ori blochează aceste demersuri inovatoare.”

Europa Liberă: iar logica alegătorului ar spune probabil că dacă se intenţiona cu adevărat o reformă, se pornea cu patru ani în urmă, atunci când era timp înainte pentru realizarea ei. Dle Ciurea, pe de altă parte, aţi remarcat că sistemul de pensii, sub presiunea factorul demografic, a raportului „un contribuabil – un pensionar” etc., poate să se prăbuşească şi necesită „schimbări rapide şi radicale” şi că amânarea acestora ar putea să coste foarte mult. Câtă amânare va mai fi încă suportabilă, dacă reforma nu „încape” în mandatul acestei guvernări?

Cornel Ciurea:
„La întrebarea Dvs. am răspuns într-un alt studiu pe care l-am lansat acu doi ani: foarte multe din reformele noastre, dacă nu toate, se produc sub imperiul amânării. Nu vă faceţi griji. Acest sistem de pensii despre care foarte multă lume spune că se prăbuşeşte, mai are vitalitate în el şi va putea supravieţui încă o anumită perioadă de timp. Pentru că practic tot ce facem în Republica Moldova, atât în perioada guvernărilor anterioare, cât şi a guvernării actuale, s-a produs sub zodia, să zic aşa, a tergiversării.

Cel mai elocvent exemplu este reglementarea conflictului transnistrean. De 20 de ani tot amânăm luarea unei soluţii vitale pentru statul nostru. Acelaşi lucru putem să-l spunem despre integrarea europeană. Chiar dacă foarte multă lume vorbeşte că în scurt timp, datorită acestor reforme, vom păşi ireversibil pe calea europeană, senzaţia de multe ori e că această ireversibilitate nu este decât un mit.

Acelaşi lucru îl putem spune şi despre celelalte reforme pe care le-am menţionat în studiul actual, cu excepţia poate fericită a sistemului şcolar, care se pare că încă avansează, chiar dacă nu ştim exact care vor fi rezultatele realizate.”

Europa Liberă: A propos, voiam o precizare: spuneaţi Dvs. că „reformele cele mai vizibile şi mediatizate, precum cele din domeniul educaţiei şi justiţiei, nu sunt neapărat şi cele mai importante, pentru că ele nu reuşesc să modifice în mod esenţial structurile ascunse şi informale care dau sens vieţii sociale”. Ce aţi avut de fapt în vedere, de ce nu ar fi cele mai importante cele din domeniul educaţiei şi justiţiei, în comparaţie, trebuie să înţelegem, cu cea a pensiilor?

Cornel Ciurea:
„E simplu şi complicat în acelaşi timp. Pentru că există o logică ascunsă, după cum am zis, a jocului politic. Este evident că reformele care sunt promovate, sunt promovate în special în domeniile în care este cel mai simplu să promovezi acest lucru. Mă
Statul abordează în primul rând subiectele cel mai uşor de implementat şi amână veşnic subiectele care sunt importante pentru schimbarea la faţă a R. Moldova. ”...
refer de exemplu la sistemul şcolar sau universitar.

Şi domeniile în care reformele este foarte greu de promovat, ele fie că sunt mimate, şi avem o senzaţie în acest sens în ceea ce se numeşte justiţie, ori nu sunt abordate deloc, sau puse pe raft.

Din acest punct de vedere, este evident că statul abordează în primul rând subiectele cel mai uşor de manipulat, de implementat, şi amână veşnic subiectele care sunt importante pentru schimbarea la faţă a Republicii Moldova. ”

Europa Liberă: Intenţiile, iată cel puţin anunţate, de reformă a sistemului de pensii, au aspecte atrăgătoare pentru mulţi, cum ar fi propunerea unificării modalităţii de calcul a cuantumului de pensii asigurate pentru toate categoriile de contribuabili, inclusiv deputaţii, de exemplu. Care însă partea mai puţin plăcută, dar necesară ca o intervenţie chirurgicală a acestei reforme? Vârsta de pensionare poate?

Cornel Ciurea: „Da. În studiu de fapt nu mi-am propus să dau soluţii, chiar dacă am arătat anumite contradicţii inerente procesului de plămădire, sau de plăsmuire a unui nou sistem de pensii. În primul rând există studii care promovează un nou sistem multi-pilon de pensii, cu fonduri private, fapt care trezeşte anumite îndoieli într-un sistem financiar care nu este deloc transparent şi nu neapărat va aduce beneficii. Din această cauză cred că avem nevoie de discuţii pentru a lămuri aceste lucruri.

Sigur că una din soluţii este ridicarea vârstei de pensionare, un fapt extrem de nepopular. De asta am vorbit de aceste reforme ca fiind nepopulare, ca fiind producătoare de şocuri şi care trebuiau să fie deghizate de către alt tip de reforme, cu priză la public, precum reformele europene. Deci, în linii mari, o reformă a sistemului de pensii trebuie să producă nişte costuri sociale destul de mari. Şi clasa politică trebuie să găsească paliative şi soluţii pentru ca aceste costuri, de exemplu ridicarea vârstei de pensionare, să nu afecteze scorul lor electoral.”

Europa Liberă: Ce fel de paliative, ce fel de aspecte atrăgătoare ale altor reforme ar fi utilizate ca să compenseze „pastila amară” cu vârsta de pensionare, sau alte lucruri mai puţin plăcute?

Cornel Ciurea:
„Mă împingeţi din nou într-o zonă mai mult sau mai puţin ocultă pe care am încercat să le reflect în acest studiu. Am vorbit despre o aşa-numită alchimie a reformelor prin care guvernarea noastră, promovând aceste reforme sociale necesare care mai curând sunt politic de austeritate, în acelaşi timp încearcă să atenueze şocul acestor reforme prin reforme europene, care „se vând” astăzi fără ca să ştim exact finalitatea acestor reforme.

Deci, atractivitatea, zic eu în acest studiu, a reformelor europene are menirea de a atenua şocurile care, eventual, se vor produce în urma reformelor sociale. Europa ca mit are rolul ca cumva să ne facă să avansăm, să mergem înainte, chiar dacă avem anumite pierderi pe parcurs. Mă refer la dezangajarea statului, reducerea cheltuielilor bugetare etc…”

Europa Liberă: Camuflajele au neajunsul de a se uza în timp, aşa că vom trăi şi vom vedea care va fi reacţia la aceste încercări de a camufla. Un sistem de pensii ar putea fi iubit de pensionari, dacă. Ce ar trebui, din punctul Dvs. de vedere să urmeze după acest „dacă”.?

Cornel Ciurea:
„Eu cred că un sistem de pensii iubit de pensionari în condiţiile noastre este sistem vechi
Problema acestui sistem de pensii astăzi este că nu mai este sustenabil şi pensiile sunt foarte mici...
bazat pe solidaritatea între generaţii, care nu reclamă din partea pensionarilor eforturi mari. Problema acestui sistem de pensii astăzi este că nu mai este sustenabil decât într-o anumită măsură şi pensiile sunt foarte mici.

Statul încearcă să găsească soluţii alternative mergând spre piaţă, apelând la mâna invizibilă. Aceste soluţii însă nu pot fi pe placul pensionarilor, cel puţin în prima fază, pentru că pensionarilor nu le place piaţa.”

Europa Liberă: Trebuie oare să înţelegem că oricine depinde vital de o pensie vede inevitabil cu ochi buni o abordare socialistă şi tratează cu „ură de clasă” orice abordare liberală sau neoliberală în materie de pensii?

Cornel Ciurea:
„Cam aşa stau lucrurile. Din această cauză în viitoarea campanie electorală de exemplu PCRM-ul va lovi în acest puncte sensibile, iar guvernarea actuală va încerca să atenueze impactul acestei lovituri prin succesele din alte domenii. În aceste condiţii o responsabilitate mare revine partidelor de stânga care se află la guvernare. E vorba de PD. PD trebuie să continue discuţia pe tema reformei sistemului de pensii şi să nu cedeze iniţiativa acestui subiect partidului din opoziţie, PCRM.”
XS
SM
MD
LG