Linkuri accesibilitate

„Noi, localnicii născuți și crescuți aici, am fost transformați în oameni fără adăpost”.



Totul a început cu țiglele alunecând de pe acoperiș în toiul nopții. În câtva zile casa familiei lui Dmitri Abzhan se răsturna într-o mișcare lentă pornită de pământul de sub ea. Pricina a fost alunecarea de teren provocată de depozitarea ilegală de gunoaie cu camioanele pe o pantă de deasupra casei, în cadrul pregătirilor pentru Jocurile Olimpice de la Soci.

Un tribunal a decis că Abzhan are dreptul la compensații, dar verdictul n-a fost aplicat niciodată, lăsându-l pe Dmitri și pe ceilalți membri ai familiei să lupte pe cont propriu într-o casă care-și pierde treptat forma și le dă uneori amețeli. Abzhan, de 27 de ani, glumește că trăiesc „ca în spațiul cosmic” și spune că apelurile la adresa autorităților încă nu au primit răspuns.

„Nu s-a făcut nimic. Nu știm ce să facem, nu știm cui să ne mai adresăm. Copiii cresc. Ar trebui să avem un viitor, dar realitatea este că noi, localnicii născuți și crescuți aici, am fost transformați în oameni fără adăpost”.

Bine ați venit de partea greșită a baricadei în orașul olimpic Soci! Pregătirile au costat suma record de 51 de miliarde de dolari. Dar dincolo de stadioanele noi și schi-lifturi, în ultimii ani schimbarea la față a orașului a dat peste cap viețile a sute de localnici, uneori la propriu.


Prăpastia dintre câștigătorii și perdanții de la Soci este mai vizibilă decât oriunde pe drumul care leagă litoralul de
Construcțiile olimpice la Krasnaya Poliana

Construcțiile olimpice la Krasnaya Poliana

stațiunea montană unde au loc multe din competițiile olimpice. Conexiunea rutieră și feroviară lungă de 50 de kilometri a costat peste opt miliarde de dolari, făcându-i pe ziariștii de la ediția rusească a revistei „Esquire” să scrie că la așa preț șoseaua ar fi putut fi pavată cu genți Louis Vuitton, caviar sau foie gras.

La doi kilometri de drum, satul Ahștîr a fost acoperit în praf gros alb încă de la începutul pregătirilor pentru Olimpiadă. Fântânile au secat. Nu este gaz. Localnicii nu-și pot vinde fructele pentru că sunt învelite în praf de ciment. Mai rău este că drumul spre Krasnaya Polyana a întrerupt accesul sătenilor spre rețeaua de transport în comun din Adler, zona sudică a orașului Soci. Autoritățile n-au construit un drum de acces pe autostradă, așa cum localnicii spun că promiseseră.

Este un motiv de mare îngrijorare pentru localnici ca Viktor Kolenin, un pensionar de 65 de ani, invalid din cauza participării la înlăturarea urmărilor avariei nucleare de la Cernobîl, din 1986. El se teme că va ajunge la spital din pricina prafului care i s-a depus în plămâni.

Alt localnic, Elena Runovici, de 53 de ani, spune că a trebuit să renunțe la slujbă ca să facă zilnic drumul spre școală și de la școală cu fiica ei mică, printre șantierele de construcții și peste două autostrăzi. Kolenin, Runovici și alți săteni s-au adunat recent la o fântână din Ahștîr și și-au spus păsul corespondentului Europei Libere.

Runovici: „Trebuie să te întrebi: de ce unii primesc totul, iar pentru localnici nu rămâne nimic?”

Kolenin: „Acesta a fost cel mai curat sat din regiunea Adler a zonei Soci. L-au transformat într-o groapă de gunoi. Oficialitățile știu foarte bine asta, dar nu scot un cuvânt, nu mișcă un deget!”

Pe strada Baku, unde locuiește Abzhan, mulți dau și ei vina pe autorități. Vecina Polina Kalaizhan, de 85 de ani, trăiește într-o casă înclinată periculos, alunecând pe pantă. Trăiește cu nouă rude, inclusiv soțul de 89 de ani. Și lor li s-au promis compensații, dar nu au venit.

„I-am scris lui Putin, i-am scris lui Medvedev, am scris la Krasnodar, am scris peste tot. Au răspuns: e treaba autorităților locale. Dar autorităților locale nu le pasă. Spun că nu ne pot ajuta.”

În altă parte a orașului construcțiile au provocat pene de curent frecvente, de multe ori mult mai lungi decât fuseseră anunțate. Un blogger, Olga Agalakova, a scris că luna are la Soci o nouă importanță.

„Nu este numai luna!”, a scris Olga. „Este principala noastră sursă de lumină la Izmailovsk și Semionovsk! De două luni întrerup curentul în fiecare zi timp de cel puțin 12 ore. Uneori timp de două zile!”.

Unii au speranță că după Jocurile Olimpice va reveni curentul. Dar cei ca Abzhan, care au suferit pagube materiale, se tem că vor fi uitați.

„Să fim serioși: noi nu am venit aici în vizită de câteva zile – ne-am născut aici. Și nu numai noi. Moșii și strămoșii noștri s-au născut și au crescut aici. Și ne trezim fără case, fără să putem face nimic. Nu este vina noastră. Într-un fel suntem bucuroși că Jocurile Olimpice se vor ține aici, ca și de faptul că s-au construit niște drumuri și altele. Dar de ce e nevoie să insulte localnicii? Dacă iei ceva, trebuie să dai ceva îndărăt. Nu distrugi totul, lași localnicii fără casă, ții Olimpiada și te duci, uitând totul”.
XS
SM
MD
LG