Linkuri accesibilitate

Cel mai mare semn de întrebare pe care îl ridică acum reforma este cum se va proceda cu alegerea Procurorului General.


Un nou grup de lucru, creat de această dată de preşedintele parlamentului Igor Corman şi cu o largă participare parlamentară, va chibzui asupra reformei procuraturii, după ce acelaşi lucru l-a făcut până acum un alt grup constituit de ministrul justiţiei şi procurorul general. Când începe şi când se încheie însă reforma?


La o primă şedinţă a noului grup format cu precădere din parlamentari, inclusiv doi comunişti, dar şi jurişti şi reprezentanţi ai societăţii civile, şeful grupului, deputatul democrat Adrian Candu, a lansat previziuni extrem de optimiste despre termenul in care ar trebui sa se incadreze reforma:

„Ne propunem ca maxim într-o lună să dezbatem conceptul, să avem un plan de acţiuni pentru implementarea lui, să adoptăm noua lege a procuraturii, să iniţiem dacă va fi cazul şi amendarea constituţiei, în aşa fel încât în sesiunea de primăvară-vară deja să avem poate chiar unele elemente de reformă finalizată.”

Termenul limita avansat de vicespicherul democrat este însă pus la îndoială, mai ales de cei care nu înţeleg nevoia creării unui alt grup de lucru cu aceiaşi foaie de parcurs ce fusese încredinţată în urmă cu câteva luni grupului condus de juristul Vladislav Gribincea. Acest grup fusese creat de ministrul justiţiei şi procurorul general şi propusese atât concepţia, cât şi legea de bază a reformei.

O explicaţie ar fi că reforma procuraturii este mult prea importantă ca să conecteze Parlamentul doar pe ultima sută de metri, când va fi nevoie de vot. În plus, astfel se poate coopta la discuţii şi opoziţia parlamentară, de care va fi nevoie cel puţin pentru realizarea unui pas din reformă, dar extrem important – modificarea constituţiei pentru schimbarea modalităţii de alegere a Procurorului General. Sergiu Ostaf, preşedintele Consiliului Naţional de Participare de pe lângă Guvern, care se regăseşte şi el în componenţa grupului nou creat, mai are un motiv din care crede necesară o nouă rundă de discuţii pe marginea reformei:

„În activitatea grupului precedent a dominat opinia legalistă, în sensul în care a fost maximalizată viziunea juridică, şi mai puţin vocea societăţii civile şi asta nu conferă deocamdată suficientă legitimitate procesului care a avut loc până acum. Cu toate aspectele bune, pentru că proiectele sunt în general foarte bune.”

Într-adevăr, propunerile pe care le au deja pe masă parlamentarii au întrunit deocamdată doar referinţe pozitive. Se propune îngustarea competenţelor procurorilor, cu preponderenţă la cauze penale; lichidarea unor procuraturi specializate sau teritoriale care nu-şi justifică existenţă, acordarea unei mai mari independenţe procesuale procurorilor şi excluderea gradelor speciale, similare celor militare, procurorii urmând să obţină în schimb salarii foarte apropiate de cele ale magistraţilor.

Există, însă, şi o mare nemulţumire, mai ales la nivelul reprezentanţilor societăţii civile, iar Sergiu Ostaf ne-a explicat în ce constă ea:

„Lipseşte dimensiunea transparenţei în activitatea procuraturii. E nevoie să avem informaţii despre numărul de dosare, petiţii etc. la intrarea în procuratură. Există o statistică, dar ea nu este dezagregată, de exemplu numărul de doare care sunt pe poliţă este uriaş şi niciodată nu se ştie statutul acestor dosare. Este o zonă gri, o boxă neagră care nu trebuie să existe. Pe urmă, trebuie să existe în cadrul procuraturii un sistem de asigurare a integrităţii parcursului dosarelor, respectării confidenţialităţii etc. Să se poată vedea dacă dosarul se mişcă sau nu. Şi în final, procuratura dacă închide un dosar, noi trebuie să cunoaştem. Procuraturile cu probleme de imagine din regiunea est-europeană, cum ar fi România, Georgia, au început să publice sumarul rechizitoriilor, adică învinuirilor. Şi atunci societatea poate compara ce a intrat în sistem şi ce a ieşit, dar ce nu a ajuns în instanţă.”

Cel mai mare semn de întrebare pe care îl ridică acum reforma este cum se va proceda cu alegerea Procurorului General. Pentru a promova varianta propusă de experţi, adică numirea şefului pe procurori de către şeful statului în loc de speaker cum e în prezent, Parlamentul ar trebui să modifice Constituţia, pentru ce ar avea nevoie şi de sprijinul opoziţiei. Dacă însă se va decide să rămână în vigoare formula actuală, Procurorul General, considera mai multi experti, nu va fi scos de sub influenţa politică, in consecinta se va rata un obiectiv primordial al reformei.
XS
SM
MD
LG