Linkuri accesibilitate

Ficţiunea şi reflecţia nu-l pot seduce pe moldoveanul preocupat de facerea banilor, de cîntece, dansuri şi gătit...



Îmi amintesc şi acum, după mai mulţi ani, de liceana convinsă că nimic notabil nu s-a mai scris după Stănescu, Sorescu, Grigore Vieru, Druţă şi Busuioc. Asta învăţase ea în liceu: literatura de calitate a fost scrisă de înaintaşi, în secolul al XIX-lea, în perioada interbelică, în anii '60-70, apoi vine declinul literaturii, vine epoca autorilor minori, ridicoli, superficiali. E de la sine înţeles că acea liceană habar nu avea de literatura optzecistă şi nouăzecistă, de scriitorii tineri sau încă tineri.

Şi nu e vorba doar de felul în care e predată literatura într-un oarecare liceu. Aici, în RM, literatura a ajuns în staţia terminus. Nu numai că nimeni nu mai are nevoie de ea (ficţiunea şi reflecţia nu-l pot seduce pe moldoveanul preocupat de facerea banilor, de cîntece, dansuri şi gătit), dar şi dramul de literatură promovată e apanajul aşa-zişilor clasici şi condeieri vîrstnici.

Aşadar, dezvoltarea firească a literaturii s-a oprit în ţara castelelor faraonice şi a pensionarilor flămînzi. Ideea care cîştigă vertiginos teren este aceea că literatura valoroasă s-a scris în alte epoci, că autorii de azi sunt a cincea roată la căruţă, că ei niciodată nu vor putea repeta grandoarea precursorilor şi, prin urmare, nu merită nici o iotă de atenţie.

Da, scriitori noi vor mai apărea, vor mai exista tineri care vor scrie romane, poezie, teatru şi eseu. Dar anonimatul îi va învălui cu desăvîrşire. Textele lor nu vor fi niciodată băgate în cărţile de şcoală. Guvernanţii şi edilii nu le vor da medalii şi ordine. Masele nu le vor cumpăra cărţile, chiar dacă vor lua Premiul Pulitzer pe alte meridiane. Orice ar face, nu vor mai avea charisma vechilor idoli. Despre literatură se va vorbi, tot mai puţin, ca despre un fenomen consumat ale cărui ultime glorii sînt şeptezeciştii. Tinerii de azi vor ajunge nonagenari cu plete dalbe, rămînînd la fel de necunoscuţi. Aici, în RM, după Stănescu, Sorescu, Grigore Vieru, Druţă şi Busuioc, după scriitorii-tribuni incisivi şi omniprezenţi, literatura a murit.

Zic asta cu un soi de regret, dar nici speriat foarte tare nu sunt. Asta e situaţia, iar cei care mai au de gînd să scrie ar trebui să se debaraseze de himere, de iluzii ridicole. De acum încolo, şansele literaturii din RM, dacă ele mai există, trebuie căutate dincolo de frontierele ţării. Acolo mai pot fi găsiţi nişte oameni interesaţi de literatura de azi din Moldova.
XS
SM
MD
LG