Am văzut, pe sticlă, găselniţa Inspectoratului Ecologic de Stat. Cîteva vedete recente şi cîţiva oameni de artă încearcă să responsabilizeze masele, îndemnîndu-le să-şi schimbe atitudinea faţă de mediul înconjurător.
Încercarea e lăudabilă, fireşte. Dar va aduce ea roade demne de băgat în seamă? Mă îndoiesc. Admit că vor exista nişte telespectatori impresionaţi de vedeta care îi sfătuieşte să nu mai scuipe şi să nu mai arunce chiştoace pe străzi. Dar într-o ţară ca Moldova nici vedetele eclatante nu vor putea dezrădăcina apucăturile endemice. Admit că vor exista nişte cetăţeni impresionaţi de îndemnul artistului de a separa gunoiul. Dar cei mai mulţi vor continua să arunce în acelaşi tomberon resturile de mîncare, plasticurile şi încălţămintea uzată.
Mi se pare deci că străzile şi trotuarele noastre vor rămîne la fel de murdare, că solul şi apele vor fi poluate în continuare fără nici o jenă.
Din păcate, noi nu avem nici „infrastructura” necesară unor asemenea schimbări. Să zicem, bunăoară, că eu, sensibilizat de îndemnul unui artist faimos şi valoros, vreau să separ gunoaiele. Însă în curtea mea e un singur tomberon. Da, eu mă duc deseori într-o curte alăturată care are un tomberon pentru plasticuri. Dar nu am unde să arunc sticla, cartonul şi cutiile de conserve. E nevoie, prin urmare, de tomberoane speciale. Nu avem nici uzine de prelucrare a deşeurilor de care e mare nevoie. Castele faraonice au apărut cu duiumul, pe cînd prelucrarea deşeurilor nu ne-a interesat deloc.
Însă nici responsabilizarea pe sticlă, nici instalaţiile necesare nu vor modfica nimic atîta timp cît nu există un sistem legal, bine pus la punct, de depistare şi de pedepsire a celor care murdăresc mediul înconjurător.
Nu poţi amenda locatarul atîta timp cît nu i-ai adus în curte toate tomberoanele, dar nici un tomberon nu ne va ajuta dacă nu sunt aplicate amenzi usturătoare şi inevitabile.
