Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Ana Moraru.



Ana Moraru s-a născut la 15 februarie 1979, în satul Drăsliceni, Criuleni. În perioada 1994-1996 studiază la liceul teoretic Vasile Alecsandri din Chișinău, iar între anii 1996-2000 este studentă la facultatea de litere a Universității de stat din Moldova, specialitatea limba română-limba franceză. Timp de doi ani lucrează în calitate de profesoară de limba franceză la Liceul Internat Republican cu Profil Sportiv. Din 2002 până în 2004 este angajată la Muzeul Național de Artă. În 2004-2005 face studii postuniversitare la Institutul de Perfecționare în Domeniul Agroalimentar, specialitatea management în businessul agroalimentar. Scrie pentru ziarele „Accente Libere” și „Gazeta Liberă”. Din 2005 este redactor-prezentator la postul de radio Vocea Basarabiei.

Luni

De dimineaţă aflu că unul dintre dascălii mei urmează să suporte o intervenţie chirurgicală foarte complicată. Este un om care a avut încredere în mine, m-a susţinut necondiţionat, de la el am avut de învăţat foarte multe. Când a aflat că mă căsătoresc mi-a spus: „Ana, înainte de cununie trebuie neapărat să te spovedeşti. Și să mergi la biserica Sfânta Teodora de la Sihla, în partea dreaptă este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Să te rogi la ea. Te va ajuta”. I-am urmat sfatul atunci. Astăzi, în drum spre serviciu intru în aceeași biserică să aprind o lumânare de sănătatea lui. Urmăresc cu frică cum lumânarea abia pâlpâie, rămân îngrozită că ar putea să se stingă dar, într-un final, flacăra prinde la puteri şi arde frumos. Ies din biserică mai liniştită. Îi sînt recunoscătoare destinului pentru că mi-a scos în cale oameni cu demnitate, care mă motivează să perseverez, să tind să fiu mai bună.

La birou citesc știrile. Alteța Sa Regală Prințul Paul al României și Alteța Sa Regală Prințesa Lia a României au venit la Chișinău cu daruri de Crăciun pentru copiii de la un Centru de Plasament. Anul trecut, o parte din acești copii au fost botezați de cuplul Regal.

Seara intru într-un magazin de lângă casă. De vreo trei ani facem aici cumpărăturile. E unul dintre puținele din Chișinău unde se transmite doar muzica artiștilor din Republica Moldova. Mă întreb, oare cât timp mă va mai surprinde acest lucru?

Înainte de culcare, îi citesc Gabrielei povestea despre Pinocchio. Este cartea pe care a așteptat-o de la Moș Crăciun, iar Moșul vine neapărat la copiii cuminți.

Marți

E Crăciunul pe stil vechi. Soțul meu îmi spune că, deși înțelege că pe 25 decembrie ar trebui să sărbătorim Nașterea Domnului, amintirile din copilărie îl fac să simtă cel mai bine astăzi spiritul acestui eveniment. Până la urmă, cred că contează nu când sărbătorim, dar cum. Crăciunul și credința în Dumnezeu trebuie să ne unească, nicidecum să ne dezbine.

Tata a mers la gara de tren s-o întâmpine pe mama care venea de la București. A stat două săptămâni acolo cu nepoțelul Matei. De la gară, vin la noi. Mama rămâne impresionată de faptul că Gabriela a mai crescut în câteva zile, ne povestește cât de simpatic și deștept este Matei și ce năzbâtii mai face la numai un an și jumătate.

Postul public de televiziune transmite în direct Liturghia oficiată de Mitropolitul Vladimir în catedrala mitropolitană Naşterea Domnului. Anul acesta, la slujbă sunt prezenți mult mai puțini demnitari de stat decât în anii precedenți.

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, le sugerează ambasadorilor acreditaţi la Chişinău să aibă un limbaj diplomatic, după ce, la începutul acestui an, ambasadorul Rusiei Farit Muhametşin a declarat că autonomia găgăuză şi raionul Taraclia sunt exemple demne de urmat pentru celelalte unităţi teritorial-administrative din Republica Moldova şi că vor beneficia de atenţia sporită a Rusiei.

Seara vin la noi câțiva prieteni buni. Stăm la masă, povestim, râdem, retrăim momente petrecute împreună. Din cauza ritmului alert de viață, reușim tot mai rar să avem asemenea momente. Gabriela ne colindă, iar mesagerii Moșului încă mai vin la ea.

Miercuri

După atâtea sărbători cu mese copioase, la micul dejun pregătesc terci de ovăz și ceai de ghimbir cu lămâie și miere.

Vorbim pe skype cu cumnatul din Rusia. Lucrează acolo de vreo 12 ani. Îi este frică să vină acasă pentru că s-ar putea să nu mai poată să se întoarcă înapoi. În aceeaşi situaţie sunt mii de conaţionali de-ai noştri. Îi înţeleg temerile, el e singurul care aduce bani în familie. Deși este un electrician calificat, nu este sigur că își va putea întreține familia dacă revine acasă.

La radio oamenii solicită muzică bună. Mă bucur că avem asemenea public. În cei aproape nouă ani de când lucrez la Vocea Basarabiei m-am convins că ascultătorii noștri au demnitate, își cunosc trecutul și știu ce viitor merită.

Seara ieşim cu Gabriela în centrul Chişinăului. Bradul şi decorul de iarnă din Piaţa Marii Adunări Naţionale o încântă. Se plimbă cu poneii, cu săniuţa, cu trenuţul, facem poze cu Moş Crăciun. Cel puţin, pentru moment,îmi dispare senzaţia de vinovăţie că petrec prea puţin timp cu ea.

Joi

Vlad mă trezește cu un buchet de flori. Astăzi se împlinesc cinci ani de când ne-am cunoscut. Cafeaua și micul dejun sunt pregătite. Gabriela cântă Mulți Ani Trăiască. A primit și ea flori. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat.

La Bruxelles se discută propunerea Comisie Europene de abolire a vizelor pentru cetățenii Republicii Moldova. Acest lucru ar putea să se întâmple până în luna mai, curent. O publicație germană scrie că miniștrii de interne ai landurilor germane sunt alarmați de posibilitatea migrației săracilor sau chiar de abuzuri din partea delicvenților. Am impresia că se cam exagerează la acest capitol. Sunt convinsă că majoritatea cetățenilor noștri care au dorit să plece, demult au părăsit Republica Moldova.

Seara, mama ne povestește tot ce a făcut Gabriela pe parcursul zilei. Găbița ne spune și ea ce a impresionat-o. A răcit puțin și, din acest motiv, de câteva zile nu o ducem la grădiniță. De ar fi toți părinții responsabili. Unii dintre ei își duc copiii la grădiniță bolnavi, fără ca să se gândească la faptul că pun în pericol sănătatea propriilor copii, dar și a micilor lor colegi de grupă.

Vineri

Dimineața servim cafea. Facem planuri pentru zilele de odihnă. Vom merge în vizită la niște prieteni. Nu i-am văzut de mult timp și sigur se vor supăra dacă nu reușim să ajungem nici acum la ei. Am impresia că orașul îi îndepărtează pe oameni.

Înregistrez cu Vlad Pohilă o emisiune despre cărți. Este unul dintre interlocutorii mei preferați pentru că limba română și cărțile sunt cele mai importante preocupări ale sale.

Îmi place tare mult seara de vineri. Am o stare de bine, de liniște. În sfârșit, sâmbătă și duminică vom putea să fim în familie.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG