Ion Ștefăniță: „patrimoniul cultural este o prioritate, vom fi europeni cînd vom respecta legea”

În foarte scurt timp, spun specialiştii, oraşul Chişinău nu va mai putea respira istoric prin construcţiile ce-i dădeau atâta farmec odinioară. Cum se poate opri executarea lentă, dar sigură, a capitalei din punctul de vedere arhitectural. Ce se mai poate, sau se face, sau se va face pentru a schimba starea actuală de lucruri?
O discuţie la această temă cu directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor Ion Ştefăniţă.

Europa Liberă: Sunteţi omul cu numele căruia au fost legate foarte multe scandaluri din ultimii patru ani legate de demolări ale patrimoniului cultural aici, în Chişinău şi nu numai, adică Dvs. sunteţi cel care aţi scos în atenţia publică aceste intervenţii în patrimoniu. Flerul meu jurnalistic îmi spune că în ultima vreme putem vorbi totuşi şi de nişte exemple pozitive. Am asistat bunăoară nu demult la deschiderea unui restaurant în centrul istoric al Chişinăului, haideţi să nu-i spunem numele, dar am observat că s-a făcut o încercare de a se păstra valoarea iniţială a clădirii care s-a renovat în spiritul în care fusese aceasta construită cu sute de ani în urmă. Vreau să vă întreb dacă impresia mea este corectă ?

Ion Ştefăniţă: „În primul rând eu mă bucur pentru colega Dvs. din mass-media, îi putem probabil da numele, Natalia Morari, care împreună cu o colegă de-a ei au reuşit să realizeze acest proiect minunat prin crearea unui restaurant în centrul istoric al oraşului Chişinău.

Iată că acest centru istoric al oraşului cu adevărat are nevoie de astfel de proiecte. El are nevoie de restaurante, hotele, infrastructură turistică care de fapt lipseşte centrului istoric şi iată ele, prin ideea, business-planul pe care l-au realizat, au reuşit să realizeze o documentaţie de proiect pentru restaurarea şi conservarea unui imobil cu statut protejat din centrul istoric al oraşului Chişinău. Şi iată că în scurt timp, în doar câteva luni, s-a respectat şi legea, se realizează şi business-planul, vedem cât este de solicitat acest spaţiu şi, respectiv, a fost pus în valoare spiritul locului. ”

Europa Liberă: Şi Dvs. sunteţi mulţumit, nu?

Ion Ştefăniţă: „Eu sunt foarte mulţumit şi astfel de exemple trebuie să fie mediatizate pentru a-i motiva pe toţi cei care gestionează, administrează monumente de arhitectură în centrul istoric al oraşului Chişinău. Şi m-aş bucura foarte mult dacă toţi ar urma acest exemplu şi, imaginaţi-vă, am merge pe strada Şciusev cu o serie de monumente, cu terase pe partea pietonală – deci ceva ce am văzut în Lvov, ceva ce am văzut în Leipzig, în Narbonne, în Carcassone. Iată aceasta se numeşte lege implementată în practic.

Când cetăţeanul simplu înţelege că este un monument de arhitectură, că monumentul de arhitectură are nevoie de un proiect de restaurare şi de punere a lui în valoare, că acest proiect trebuie să fie coordonat, avizat, pentru că proiectul Nataliei Morari a fost coordonat, avizat, a fost elaborat în primul rând de un arhitect cu practică în domeniu, de arhitectul Dubilari. Şi iată că deja asistăm la punerea în valoare a acestui monument de arhitectură.”

Europa Liberă: Probabil nu este un exemplu singular. Aş vrea să aflu că mai există astfel de cazuri. Sau sunt rare?

Ion Ştefăniţă: „E printre puţinele monumente de arhitectură care au fost restaurate conform normelor de restaurare.”

Europa Liberă: Şi de obicei cum se întâmplă?

Ion Ştefăniţă: „De obicei sau agentul economic, sau persoana fizică ori juridică neglijează legea şi, respectiv, se intervine degradant în faţada clădirii, se mutilează, se şterge tot autenticul şi, respectiv, dispar toate valenţele arhitecturale originale.”

Europa Liberă: Dar de ce face agentul economic sat: din neştiinţă, din lipsă de informare, din lipsă de respect pentru istorie şi patrimoniu, sau că e mai ieftin?

Ion Ştefăniţă: „Cu adevărat aţi menţionat că prima parte a problemei este că nu conştientizează valoarea unui monument de arhitectură autentic şi doi – se merge pe materiale de construcţie ieftine. Folosirea termopanelor neadecvate pentru monumente, pe tencuieli de ciment, chiar şi pe faţade feţuite cu piatră albă, ceea ce este inadecvat. Şi clar lucru că se mutilează şi se intervine degradant în monumentele de arhitectură.”

Europa Liberă: Dle Ştefăniţă, dar toate acestea nu ar avea loc dacă cineva dacă cineva nu ar permite aceste lucruri sau dacă agentul economic nu ar găsi modalităţi prin care să evite legea. Ce se întâmplă mai des?

Ion Ştefăniţă: „Situaţia se prezintă în felul următor. Până în anul 2010 acest domeniu de fapt nu a fost monitorizat de nimeni. Toate intervenţiile se făceau cu toate actele permisive eliberate, dar cu nerespectarea normelor de conservare, restaurare. Se intervenea aşa cum se pricepea agentul economic. Respectiv, s-a pierdut acea autenticitate.

După 2010, când deja această instituţie pe care o reprezint a început să monitorizeze tot ce înseamnă monument protejat, tot ce înseamnă mecanism de eliberare a actelor permisive, începând cu 2011 agenţii economici au început să avizeze, să coordoneze aceste lucrări pe care doresc să le realizeze.”

Europa Liberă: Deci nu o mai poate face aşa cum îi dicta nivelul de cunoaştere?

Ion Ştefăniţă: „Da. Chiar şi la nivel de elaborare a documentaţiei până la executarea lucrurilor, ele sunt monitorizate de Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor. Aici eu aş spune că este un rezultat pozitiv înregistrat de agenţie. Numărul dosarelor care sunt examinate de Consiliul naţional al monumentelor istorice de la Ministerul Culturii a crescut de cinci-șase ori.

Aceasta ne demonstrează că începem să responsabilizăm cetăţenii, respectând legea, respectiv şi pe funcţionarii publici pe care îi obligăm să elibereze actele permisive cu respectarea legii. Nici o autorizaţie de desfiinţare, nici o autorizaţie de construcţie nu este eliberată până la momentul în care nu există un aviz al Ministerului Culturii, al Consiliului naţional al monumentelor culturii. ”

Europa Liberă: Dacă ar fi totuşi atât de frumos, nu ar fi aceste demolări. Înţeleg că şi în acest an am avut două. Aici care e problema?

Ion Ştefăniţă: „Demolările sunt efectuate de cei care ocolesc legea. Dacă e să mă refer la Mateevici 67, acea persoană fizică-juridică a neglijat legea şi a demolat pe furiş monumentul fiind favorizat de vegetaţia care este în jurul Vilei urbane, ştiind că nu este văzut de nimeni, manual, piatră cu piatră, a demontat această vilă. Am constatat această demolare practic la final, când deja a fost demolată această vilă urbană.

Sau se recurge şmechereşte, dar cu aportul unor funcţionari de rang înalt. Şi aici voi face trimitere la Vila Urbană Inglezi din strada Eminescu 52, care în ianuarie 2012 a fost privatizată, privatizată şi fracţionată. Ca să fie privatizat un monument, ei de fapt l-au fracţionat, pentru că patrimoniu cultural nu poate fi pasibil de privatizare. Ei l-au fracţionat în Eminescu 52/1 şi Eminescu 52/2, anexele conacului care era interesul anume pe terenul din curte. Şi iată că anul acesta am constatat şi demolarea acestor anexe care de fapt au fost iradiate din prisma legală, cum s-ar spune.”

Europa Liberă: Dar s-au adăugat două adrese. Asta nu se poate face fără instituţiile statului?

Ion Ştefăniţă: „Eu aştept mai multe explicaţii de la procurori. Acest dosar a fost ca subiect de discuţie în cadrul comisiei de anchetă a Parlamentului, este dosar deschis la Procuratura Generală şi eu vreau să vedem – cel care a demolat va fi tras la răspundere penală sau nu. Sau de ce s-a permis fracţionarea unui monument de arhitectură şi, iată, în 2013, demolarea lui. Dar aici este nevoie de profesionalism, onestitate şi o acţiune responsabile din partea organelor de drept.”

Europa Liberă: Ce lipseşte totuşi instituţiei pe care o conduceţi Dvs. ca să poată curma aceste lucruri încă din faşă – un primar mai receptiv la astfel de probleme, un ministru al culturii mai receptiv, un Parlament, o procuratură mai receptive?

Ion Ştefăniţă: „Aţi menţionat toţi actorii din mecanismul de protejare a patrimoniul cultural: primar, funcţionari publici de la nivel central, local, organele de drept – iată toţi aceşti actori când vor avea scopul comun conservarea şi punerea în valoare, protejarea patrimoniului cultural, acest scop se va realiza.

Dar, la momentul de faţă, în Republica Moldova acest mecanism, care timp de 20 de ani de independenţă nu a funcţionat, şi acum este un mecanism virusat de corupţie şi m-au ajutat în transmiterea acestui mesaj ambasadorii UE care au spus că nivelul de corupţie este foarte înalt, şi l-am constatat personal: în conferinţe de presă am spus clar că există scheme corupte care au permis demolarea patrimoniului.

Fac trimitere şi la cazul Sarmisegetuza 48/12 – este vorba despre prima instituţie de învăţământ din Basarabia, Şcoala de pomicultură şi vinificaţie care a fost, o parte, demolată cu aportul funcţionarilor înalţi din cadrul Ministerului Culturii, cu falsificarea actelor. Există virusul acesta al corupţiei care trebuie lichidat, iar pentru aceasta este nevoie de un antivirus foarte bun. Este nevoie de specialişti oneşti, profesionişti, cu viziune şi numai şa o să putem rezolva situaţia.”

Europa Liberă: Noi cu Dvs. o să fim în viaţă când o instanţă de judecată o să sancţioneze o persoană sau un funcţionar care a admis un lucru de acesta?

Ion Ştefăniţă: „Eu cred că da. Judecătorii vor primi salarii mai mari, deci nu vor recurge la luare de mită, respectiv vor judeca onest şi profesionist fiecare cauză penală care va ajunge la ei.”

Europa Liberă: Da, acum înţeleg că nici unul nu a fost încă sancţionat?

Ion Ştefăniţă: „Nu a fost sancţionat absolut nimeni. Dacă să analizăm pe cifre, 32 de sesizări, răspunsul Procuraturii în 16 - lipsă componenţei de infracţiune. Deci, de la prima verigă, procuratura, am avut acest răspuns. Din cele care au ajuns în judecată, există o excepţie, dar acolo nu s-a demolat, ci s-a intervenit cu o construcţie masivă în zona de protecţie a unui monument de arhitectură şi acolo ni s-a dat câştig de cauză.

Dar din cei care au demolat, încă nu există un precedent în care cel care a demolat să fi fost pedepsit. Iată când va fi, sper ca lucrul acesta să fie mediatizat şi să învăţăm din el, să fie ca un exemplu că cel care demolează, este pedepsit. Aşa cum fac balticii – trei ani privaţiune de libertate; aşa cum există pedeapsă penală în Polonia – cel care demolează monumentul de arhitectură privaţiune de libertate cinci ani. Nu a fost aplicată nici acolo această pedeapsă. Însă acolo la nivel de societate se conştientizează ce se poate şi ce nu se poate – el ştie că nu se poate interveni în faţadă pentru că există lege. Şi acea ţară progresează pentru că funcţionează legea.”

Europa Liberă: În acea ţară nici oamenii duminica nu au voie să cosească iarbă că deranjează vecinul. Şi se respectă. Noi totuşi trăim în alte realităţi. Nu aş vrea să rămânem la un tablou chiar atât de sumbru pentru că ştiu că există nişte rezultate la nivel de prevenţie, adică există monumente pe care aţi reuşit să le păstraţi tocmai pentru că aţi intervenit în momentul în care începeau aceste intervenţii neautorizate?

Ion Ştefăniţă: „Cu adevărat, agenţia a încercat să facă maxim posibil. Şi rezultate sunt. A început să funcţioneze doar o verigă sin acest mecanism,. Dar iată când toate verigile, toţi actorii vom avea acelaşi scop, vor fi rezultate mult mai mari.”

Europa Liberă: Anul trecut cam pe vremea aceasta ne spuneaţi într-un interviu că 80 de monumente de arhitectură au fost demolate, jumătate - în ultimii cinci ani. Ce avem la ora actuală?

Ion Ştefăniţă: „După mai multe mesaje despre monitorizarea centrului istoric, am avut susţinerea colegilor din mass-media şi societatea civilă şi am reuşit să schimbăm situaţia. Dacă anterior, după acel raport din 2010, constatasem că se demola câte un monument pe lună, s-a trecut la cifra de două monumente pe an. Deci, este un rezultat, dar nu m-am grăbit să-l anunţ ca să nu încurajăm anumite legalităţi prin birourile primăriei, când se eliberează actele permisive. Pentru că foarte multe cazuri din cele 80 s-au făcut cu aportul funcţionarilor publici care au eliberat actele permisive pe demolarea monumentelor. Deci, demolările au fost stopate.

Agenţia monitorizează cu atenţie procesul, începând cu eliberarea actelor permisive. Primăria publică acum registrul pe actele permisive eliberate pe fiecare adresă, respectiv specialiştii agenţiei verifică această listă şi dacă nu există avizul ministerului, lucrul acesta este sesizat.”

Europa Liberă: Şi în 2013 am rămas fără care monumente?

Ion Ştefăniţă: „Este vorba de un monument coordonat până la 2010 şi e vorba de monumentul din Şciusev 52. Documentaţia de proiect a fost coordonată cu Ministerul Culturii, bine că acea procedură de coordonare nu a respectat legea în vigoare şi avem obiecţiile noastre pe acest dosar. Ce ţine de al doilea – este monumentul de arhitectură de categorie naţională din strada Mateevici 67 –Vila Urbană în care a locuit primul secretar al PCUS în perioada 1950-1952, Leonid Ilici Brejnev – iată o demolare constată de Agenţie la data de 21 mai 2013.”

Europa Liberă: Şi sunt procese pe rol în aceste două cazuri?

Ion Ştefăniţă: „Pe primul caz am avut un dosar care s-a judecat până la CSJ, unde instanţa a dat câştig de cauză agentului economic. Ce ţine pe ţară, avem cazuri în care în general nu primim nici un răspuns. Iată complexul istorico-cultural Orheiul Vechi.

Am constatat foarte multe ilegalităţi în acest sit şi Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor a sesizat MAI, PG pe aceste cazuri. Vreau să vă spun că pe intervenţiile ilegale pe biserica „Naşterea Domnului” din Butuceni,unde preotul paroh şi-a edificat şi o saună în acest local, ceea ce nu e normal, în 1882 nu a fost nevoie de un aşa confort în acest locaş sfânt. Iată că începând cu 2010 s-a mers şi la acest fel de confort în cadrul unui sit istoric care este în centrul atenţiei.

Dosarul Orheiul Vechi este doar în lista adiţională pentru includerea în lista patrimoniului UNESCO. Nu v-a fi inclus atâta timp cât tot managementul pentru acest sit rămâne doar pe hârtie. Aceste ilegalităţi constatate rămân la nivel de sesizări care stau undeva pe rafturile organelor de drept. Sesizarea noastră din 6 septembrie 2012 aşa şi a rămas, la nivel de sesizare, nu a ajuns nici la instanţa de judecată. Sau cariera ilegală de extragere a calcarului care a fost constatată la 24 august 2013 în plin sit, la 300 de metri de biserica „Naşterea Domnului” - iată că nu este nici un răspuns la sesizarea noastră.

Sau construcţiile ilegale în extravilan pe teritoriul complexului istoric unde un agent economic a încercat să edifice o pensiune, în extravilan, acolo unde în general nu se permit construcţii capitale. Iată că în Republica Moldova, cu toate ştampilele şi semnăturile de sus până jos, i s-a permis abaterea de la legislaţia în vigoare. S-a sesizat Procuratura pe articolul 238, Cod Penal, cu depăşirea atribuţiilor de serviciu a unor funcţionari – de ce s-a coordonat? Iată că nu este nici un răspuns de la organele de drept – de ce nu se mişcă nimic? În acest stat nu se va mişca nimic atâta timp cât se va trece la inacţiune. Vom fi europeni când vom respecta legea.”

Europa Liberă: Se mai poate face ceva, pentru că ceea în ce deja s-a transformat bunăoară centrul istoric al Chişinăului, am impresia că nu se mai poate îndrepta?

Ion Ştefăniţă: „Eu am să rămân totuşi optimist. Lucrurile se pot schimba,. Dacă până în 2010 în general nu se discuta această noţiune – centrul istoric al oraşului Chişinău – şi această noţiune figura doar într-un registru nepublicat în Monitorul Oficial, aşa cum era nevoie să fie publicat încă din 1993. Şi iată că în scurt timp s-a reuşit şi publicarea registrului, şi monitorizarea lui, şi transmiterea mesajului către cetăţenii simpli, deci o schimbare este, încă nu totul este pierdut.

O treime s-a pierdut din centrul istoric, unde s-a demolat, s-a intervenit, dar ceea ce a rămas încă poate fi salvat. Această infrastructură turistică poate fi edificată aici în centrul istoric.

Este nevoie însă de o luare de atitudine. Voi face trimitere la acel raport al experţilor europeni care ne-au vizitat în iunie 2012. În acel raport de opt ori este menţionată nevoia de voinţă politică. Începând cu preşedintele Republicii Moldova, aşa cum am observat la colegii noştri din străinătate unde
patrimoniul cultural este o prioritate pe agenda unui preşedinte.

Mergem în Georgia, unde preşedintele în agenda sa are şi domeniul patrimoniu, vizitează anumite şantiere de restaurare. Mergem în Polonia, unde există fondul preşedintelui pentru conservarea, restaurarea monumentelor. Deci, este nevoie şi la noi, la nivel de preşedinte, prim-ministru, putere publică centrală să implementeze politici, iar patrimoniul cultural să fie o prioritate în politica statului ”