Linkuri accesibilitate

Punct și de la capăt cu Vasile Botnaru și invitații săi: Daniela Terți-Barbăroșie și Doru Petruți - o discuție de semnificația fericirii la moldoveni.




Pentru anul care s-a consumat au fost căutate tot felul de adjective și metafore care să îl dimensioneze cât mai exact cu putință și să îl judece la justa-i valoare. Astăzi mi-am propus să completăm acest puzzle cu o dimensiune oarecum extravagantă pentru tipicul dezbaterilor de la Europa Liberă, fiind vorba despre măsurarea retroactivă a sentimentului de fericire. În studioul de la Chișinău al Europei Libere, se află experta în psihologie Daniela Terzi-Barbăroșie și sociologul Doru Petruți.

Europa Liberă: Când am intrat în bilanţuri, mă gândeam că ar fi absolut necesar să facem şi un asemenea bilanţ, pe care mi-l propun astăzi: în 2013, oamenii au devenit mai fericiţi sau nu, mai împliniţi? Aş vrea, mai întâi, să îmi spuneţi dacă fericirea este o categorie socială, măsurabilă. Şi dacă se ocupă instituţii ale statului, societatea, de măsurarea fericirii sau aceasta este o categorie strictamente particulară, ţine de viaţa privată a omului și nimeni nu are nicio treabă cu ea. Domnule Doru Petruţi, dumneavoastră, sociologii, cum clasificaţi această stare a omului?

Doru Petruţi: „Întâmplarea face că, acum 30 de minute, am văzut rezultatele pe întrebarea cu câţi moldoveni se consideră fericiţi. Şi avem vreo 15% care se consideră foarte fericiţi şi încă 45% destul de fericiţi.”

Europa Liberă: Dar o măsuraţi dumneavoastră că vreţi aşa sau aceasta este o categorie ce intră în statistici? În general, pe cineva interesează în Parlament, guvern, pe la Preşedinţie dacă poporul e fericit?

Doru Petruţi: „Cred că, îi preocupă, dar nu în concept atât de filosofic, ci unul, mai degrabă, cotit spre aria sociologiei, dacă vreţi. E vorba de bunăstare.”

Europa Liberă: Să nu pună mâna pe furci?

Doru Petruţi: „Mâna, cred că, a fost pusă pe furcă, de mai multe ori. Mai ales, în 2013, când, eu cred că l-aş sumariza, din punctul acesta de vedere, ca anul în care s-a ţinut cel mai mult cont de părerea populaţiei. Oricât de paradoxal sună lucrul acesta, în momentul „mai 2013” politicienii, mă gândesc, cu un ochi şi pe datele din sondaj, văzând procentul extraordinar, pe care îl putea atinge PCRM-ul, au cedat şi au ţinut cont de părerea populaţiei şi au ajuns la o înţelegere care, fără îndoială, am văzut, în noiembrie 2013, i-a făcut pe cetăţeni ceva mai fericiţi şi mai liniştiţi.”

Europa Liberă: Revenim imediat la parametrii fericirii şi la cauzele motivaţiei. Vreau să o întreb şi pe doamna Daniela Terzi-Barbăroşie Vasile Botnaru

Vasile Botnaru

dacă statul, societatea se preocupă de starea de fericire? De ce? Pentru că, iată, venise vorba deunăzi despre Vancouver, care a fost capitală olimpică, şi este un mediu conceput prietenos pentru om, este în beneficiul omului.

Spre deosebire de Soci, unde, aşa am auzit, sportivii vor fi duşi prin coridoare înconjurate de sârmă ghimpată, ca să nu contacteze cu populaţia extrem de supărată din cauza Olimpiadei, le-a făcut necazuri, pe parcursul şantierelor, şi, pe parcursul Olimpiadei, vor continua aceste necazuri. Iată, două locuri în care sunt diametral opuse concepţiile de atitudine faţă de oameni şi, respectiv, măsurarea fericirii. Deci, din punctul de vedere al dumneavoastră, doamnă Daniela, e preocuparea statului sau e preocupare privată şi nimeni nu se bagă în ea?


Daniela Terzi-Barbăroşie: „Eu rămân la convingerea că fericirea, din păcate, la noi nu este o preocupare a statului şi nici măcar a celor care ar trebui să înlocuiască statul, atunci când acesta nu-şi face meseria. Mă refer acum la sectorul asociativ.

Deocamdată, din observaţiile mele, mai mult empirice – pentru că nu mă pot fundamenta pe nişte studii calitative în ceea ce priveşte fericirea la moldoveni – din studiile mele empirice şi din ceea ce observ eu la persoanele cu care lucrez, în practica privată, constat că fericirea este o preocupare a tuturor, indiscutabil, doar că fiecare o ambalează în propoziţii şi cuvinte diferite, atunci când vor să explice această preocupare a lor.

Şi da, în cazul unora, fericirea are mai mult o conotaţie spre speranţă. În cazul altora, fericirea are mai mult o orientare către îngrijorare, către anxietate şi dramă. Şi aceasta pentru că, prin tradiţie, nu am fost învăţaţi
Probabil, că nu există în tradiţia noastră sociopolitică o dimensiune umană a agendei politice....
să ne trăim fericirea, să luăm contact cu starea noastră emoţională şi să avem o propensiune aproape naturală către fericire, aşa cum ar trebui să o aibă toţi oamenii. De ce nu face statul lucrul acesta? Nu ştiu să vă spun.

Pentru că, probabil, nu există în tradiţia noastră sociopolitică o dimensiune umană a agendei politice. De ce fac unele state? Este tocmai pentru că oamenii se interesează mai mult de bunăstarea psihologică a cetăţenilor. Pentru că acei decidenţi politici au văzut că, atunci când persoanele atestă o anumită bunăstare emoţionale, psihologică şi relaţii frumoase în familie, şi statul, în mare, are de câştigat. Pentru că randamentul profesional creşte, pentru că relaţiile sunt de colaborare şi nu agresive, pentru că atmosfera în societate este mai prietenoasă. Şi, probabil, acei decidenţi, din punctul meu de vedere, decid în favoarea bunăstării per ansamblu al statului, pornind de la fiecare în parte, de la un omuleţ de 1 zi şi terminând cu o bătrânică de 90 de ani.”

Europa Liberă: Henry Ford, se zice, se aduce exemplul acesta, că primul a ajuns la concluzia că angajaţii trebuie să fie sătui, binedispuşi, să le cânte muzica şi atunci productivitatea muncii creşte. Din raţiunile acestea măcar, de ce nu face statul, prin instituţiile pe care le are la dispoziţie, tocmai această minimă educaţie, pornind de la ceea ce spuneţi dumneavoastră, măcar în ce zone să caute oamenii această fericire. Dacă laşi la discreţia oamenilor, ei spun că fericirea este să ai banane, alţii spun, la o anumită vârstă, că să fii sănătos deja e o fericire.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Şi au dreptate întrucât pentru fiecare dintre noi dimensiunea fericirii este profund individuală. Chiar şi copiii crescuți în aceeaşi familie sau oamenii care formează un cuplu de peste 30 de ani oricum îşi definesc fericirea într-un mod extrem de particularizat, ca să zic aşa.”

Europa Liberă: Şi atunci intrăm în zona aceasta sau nu? Biserica vrea să intre.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Eu cred că toate instituţiile, în fond, deţin o oarecare responsabilitate. Şi ar fi necorect acum să exonerăm de această responsabilitate privind bunăstarea oamenilor şi mai concret fericirea. Dar, până la urmă, fericirea este o alegere. Şi, dacă suntem în zona alegerilor, atunci, bineînţeles, este o responsabilitate a fiecăruia dintre noi...”

Doru Petruţi: „Starea percepută de fericire ţine foarte mult în fiecare societate de modelul educaţional pe care l-ai urmat. Cum spuneaţi şi dumneavoastră, în Republica Moldova, a fi fericit, ştacheta fericirii, dintr-un anumit punct de vedere, e foarte coborâtă.

În sensul că, dacă ne ştim rudele şi propria persoană sănătoase, probabilitatea de a obţine un răspuns că persoana e fericită e destul de ridicată. Francezul, legat de starea de sănătate, nu o cotează ca un predictor atât de important al stării de fericire, pentru că starea lui de sănătate depinde de un sistem medical foarte bine pus la punct şi el ştie că lucrurile pe partea aceea sunt asigurate.

Fericirea, în alte societăţi mai avansate, ţine cont de o anumită bunăstare şi de un anumit model al întregii societăţi. Dar, mai degrabă, fericirea e gândită dintr-o perspectivă colectivistă şi nu neapărat una ce pune accent pe „câţi bani iau în fiecare lună şi dacă am bani să plătesc întreţinerea şi gazul.”

Europa Liberă: Să revenim la sondajul, pe care l-aţi pomenit, în startul emisiunii. În 2013, s-au întâmplat mutaţii, aşa cum înţeleg moldovenii fericirea. Sau, dacă vreţi să extindem aria sinonimică, să spunem oameni împliniţi, mulţumiţi. De ce sunt ei fericiţi, mulţumiţi, împliniţi?

Doru Petruţi: „Republica Moldova are un tablou, zic eu, foarte frumos pentru 2013, din perspectiva întrebării, pe care aţi adresat-o. E anul care a început cu un divorţ şi se încheie cu un anunţ de nuntă, până la urmă. Da, chiar dacă divorţul acela a fost un divorţ politic şi de răsunet, a lăsat urme pe, cel puţin, cinci luni de zile. Şi iată că, pe final de an, totuşi suntem captaţi tot de un eveniment care ţine şi de aria politică şi terminăm pe o notă oarecum pozitivă.”

Europa Liberă: Dar, invocând sondajul, ce anume îi face pe moldoveni fericiţi?

Doru Petruţi: „Cred că, în primul rând, starea de sănătate. Acesta este un predictor foarte important al fericirii şi asigurarea unui minim necesar de trai. Dar, evaluările sunt foarte mult afectate în permanenţă de teama că poate fi şi mai rău de atât. Este o chestiune de mentalitate care, din păcate, afectează nu numai aria aceasta, ci şi aria ce ţine de muncă, de creşterea copiilor. Eşti învăţat să te mulţumeşti cu puţin, să-ţi propui puţin şi atunci, dacă te aştepţi la puţin, puţinul pe care îl vei obţine ţi se va părea mult.”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Ar fi interesant să vedem în sondajul domnului Petruţi – şi cred că sunt aceste date – dacă există o corelaţie între aceşti 60% din moldoveni care se declară foarte fericiţi sau destul de fericiţi, dacă tot aceştia sau, cel puţin, ca şi procent, aceştia 60 ar zice că situaţia lor materială s-a îmbunătăţit în 2013. Pentru că, de obicei, se speculează oarecum că există o legătură între opulenţa materială şi starea de fericire subiectivă pe care lumea o declară.

Ar fi frumos, prin acest sondaj, dacă am putea confirma sau infirma această speculaţie. Pentru că, sincer, nu cred că, până la urmă, chiar toată lumea gândeşte în termeni de bunăstare materială, atunci când vorbeşte de starea psihologică.”

Doru Petruţi: „O putem chiar infirma. Pentru că mulţi dintre ei nu au, de fapt, o stare materială bună. Ceea ce confirmă că bunăstarea şi fericirea nu e neapărat gândită în termeni materiali. Pentru că starea de sărăcie sau de lipsuri e relativ generalizată.”

Europa Liberă: Ce e mai sănătos pentru un om: să-şi propună plafoane irealizabile şi riscă să fie nefericit sau să-şi propună lucruri realiste? Să îmi cumpăr o căciulă de cârlan şi dacă mi-o cumpăr sunt fericit.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Păi, dacă îşi cumpără cuşma de cârlan pentru că are otită cronică şi îi face bine, să-şi cumpere domnul cuşmă de cârlan. Nu e vorba de aceasta. Ceea ce spunea însă Doru Petruți este mare adevăr aici. Atunci când nu eşti învăţat în termeni de speranţă să-ţi trasezi, într-adevăr, un parcurs al vieţii plin de descoperiri, de miracole, de împliniri, standarde înalte, aşa cum se zice…”

Europa Liberă: Dar poţi să-ţi trasezi obiectivul să devii vedetă de cinema la Hollywood, ceea ce nu se va întâmpla niciodată. Şi aceasta îţi cauzează un dezastru toată viaţa.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Aveţi dreptate. Diferenţa între speranţele irealizabile şi visătoria aceasta sau iluziile pe care unii şi le fac de mici şi, din păcate, nu sunt corectate de educaţie şi mass-media şi ajung nişte adulţi copilăroşi care visează, într-adevăr, la Hollywood sau la Harley-Davidson, sau cum îi zice, şi nişte speranţe realizabile care să te motiveze, care să te inspire spre acţiune şi pentru care să nu mizezi pe făgăduinţa altora. Pentru că acesta mi se pare mie miezul disperării multora. Atunci când tu mizezi – exact povestea cu drobul de sare, doar că în sens pozitiv – pe o oarecare făgăduinţe şi atunci...”

Europa Liberă: Sau pe o loterie...

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Sau pe o loterie, mă rog. Şi atunci, bineînţeles că, îţi piere cheful de acţiune, pentru că ştii că va veni europeanul sau va veni americanul şi ne va salva de X, Y sau Z. Sondajul, pe care l-a invocat domnul Petruţi, are legătură şi cu contextul sociopolitic.”

Doru Petruţi: „Cu siguranţă.”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Nu aş vrea în niciun caz să subestimăm evenimentele politice care au avut loc în 2013, nici să le desolemnizăm. Pentru că au transmis un mare mesaj, dincolo de iluzii secvenţiale, pe care unii actori politici au încercat să ambaleze aceste evenimente. Până la urmă, au fost expresia, semne ale unui angajament consistent din partea partenerilor Moldovei.

Şi eu cred că acest lucru, transmis destul de decent, fără excese şi destul pe îmbucătura fiecăruia, cred că, până la urmă, şi-a găsit efectul tocmai în acest sondaj. Şi lucrul acesta nu are decât să mă bucure pe mine personal, ca om care lucrează cu alţi oameni şi pe care îi tot văd ba cu gânduri de plecare, ba cu frustrări ale celora care rămân aici. E un semn bun, după mine.”

Doru Petruţi: „Evaluările stării de fericire au o mare legătură şi cu modelele de succes, care, din păcate, ne lipsesc aproape cu desăvârşire. Chiar şi la nivel individual, mă uit şi la tinerii, de exemplu, pe care îi am ca studenţi la facultate, nu au repere, îşi găsesc foarte greu, trăiesc într-o instabilitate teribilă, pentru că ei nu ştiu ce urmează, pe termen mediu sau pe termen lung.”

Europa Liberă: Trebuie să recunosc că noi avem o mare lacună, aici noi, presa, ne axăm pe evenimente negative, pe crime, pe întâmplări nefericite, dar în timpul acesta avem puţine, dar avem istorii de succes. Am fost acum la un târg de caritate organizat de „molDeco”, alături de mine, stătea o femeie care împleteşte fulare şi căciuli din lâna adusă de pe alte meleaguri, dar deviza ei este „Merităm ceva mai mult decât acril!”. Alături, în stânga, era un băiat care cultivă busuioc şi tot felul de plante bune de consumat, în ghiveciuri. Deci, nişte afaceri sau mini-afaceri, sau îndeletniciri, mai curând, că nu sunt exagerat de profitabile, dar nişte chestii motivaţionale nemaipomenite, după mine.

Doru Petruţi: „Da. Numai că astfel de cazuri sunt cunoscute de câteva zeci de persoane, pe când impactul ştirilor negative atinge zeci de mii sau sute de mii de oameni. E o diferenţă foarte mare. Şi apoi, se ştie şi din studiu, vestea negativă se multiplică de 8-9 ori, un lucru pozitiv – de 2-3 ori.”

Europa Liberă: Şi aici vine întrebarea mea, iarăşi legată de genericul emisiunii noastre. Cât de mult induce starea de anxietate şi de aşteptare a apocalipsei genul acesta de ştiri? Dacă nu cumva noi ne facem cu mâna noastră un mare deserviciu, doamnă Terzi-Barbăroşie?

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Da, influenţa socială a mass-media este foarte mare, pentru că lumea îşi formează, până la urmă, chiar şi valorile, ulterior, în baza produselor mediatice. Toate studiile arată că, consumată zilnic şi fără discernământ, mass-media face foarte rău alegerilor oamenilor cu privire la orice, de la ce mănânci, până la pe cine votezi. De aceea și, probabil, atâta pretenţie pe care o avem noi faţă de presă şi acurateţea cu care presa îşi face treaba şi, mai curând, deontologia cu care îşi face treaba.

Pentru mine mass-media tot timpul a fost un bun instrument prin care am putea promova modelele de care spunea Doru Petruţi, valorile care ne lipsesc, valorile sănătoase, autentice şi nu pseudovalorile. Dar se produce ceea ce se vinde mai bine. Acuma, bineînţeles, că educaţia consumatorului va produce, inevitabil, şi o schimbare în instituţiile mediatice, pentru că, cu cât va spori masa consumatorilor pretenţioşi, în sensul bun al cuvântului, cu atât va crește şi calitatea produselor.

Dacă să vă răspund cu da sau nu, atunci da, ne fac foarte mult rău ştirile negative, bineînţeles, tocmai pentru că creează un şi mai mare vacuum şi vid de personalităţi. Spuneam, la un moment dat, într-un alt context, că cea mai mare criză pe care o are Moldova este criza de personalităţi... Nu prea sunt oameni care să formeze linia întâi la ceva, te miri ce, politică, social sau mass-media, îi numeri pe degete. De aici şi această perpetuare a unei stări de deziluzie, în mare parte, disperare, care sunt foarte nocive. A propos, de genericul emisiunii dumneavoastră pentru că, dacă transformi speranţa şi toată viaţa, în fond, într-o şansă, şansa rămâne...”

Doru Petruţi: „E un lucru care se petrece, de fapt, nu numai în Republica
Mă uit și la ce se întâmplă în România cu elitele; de asemenea, putem spune că, în prima linie și pe scena politică, acolo nu putem vorbi de o elită, în adevăratul sens al cuvântului. Ne uităm cine a ajuns chiar și ministrul Culturii acolo...
Moldova. Mă uit și la ce se întâmplă în România cu elitele, de asemenea, putem spune că, în prima linie și pe scena politică, acolo nu putem vorbi de o elită, în adevăratul sens al cuvântului. Ne uităm cine a ajuns chiar și ministrul Culturii acolo și ne mirăm foarte mult. Oamenii, care au o vizibilitate extraordinară – și același lucru s-a întâmplat și în 2013, în Republica Moldova – sunt politicieni.


Am fost învățați să prelucrăm, în acești trei ani de după 2010, am fost învățați să prelucrăm și să ne intereseze foarte multă informație de natură politică, mare parte, goală în conținut și informație, care se consumă și nu lasă urme de ordin valoric, identitar, comportamental, nici măcar atitudinal.”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „În același timp, și categoria intelectualilor nu ar trebui exonerată de responsabilitate pentru că mie mi-ar fi plăcut tocmai ei să formeze elita pentru ca aceștilalți să aibă la cine să se uite, pe cine să urmeze.”

Doru Petruţi: „E un lucru care, cred că, se întâmplă și aici și, în România, și cred că și în alte țări. Elita intelectuală eu o simt cu un pas – dacă nu vreți, nu acceptați ideea cu un pas în spate – un pas ușor în lateral: „Mulțumesc frumos pentru tot felul de propuneri”. Preferă să asiste oarecum pasiv și, până la urmă, și ei simt că au o responsabilitate, chiar și în decizia de a sta în lateral – e o responsabilitate și aici.”

Europa Liberă: Vreau să reușim să abordăm încă două aspecte, principiale, după mine. Unu: în ce măsură cultura consumului s-a cristalizat deja sau suntem într-o sălbăticie, când consumul de obiecte, mărfuri, gadgeturi este un factor important al fericirii. Dacă am trecut noi de valul acesta, care s-a observat în societăți mult mai avansate? Inclusiv cauzat de banii aceștia veniți din străinătate, nemunciți și atunci dați nemilos pe niște lucruri, mă rog, în aparență, necesare, dar totuși iluzorii. A mai scăzut interesul pentru acest consum sau încă suntem în faza de îngurgitare?

Doru Petruţi: „Eu cred că aici nu știu dacă statisticile spun. Da, ele relevă niște fapte. Bine, 85% au telefon mobil și 1/3 dintre ei au smartphone-uri. Și ponderea, chiar și de utilizatori de Internet, Republica Moldova stă mai bine decât România, spre exemplu. Dar aici problema eu aș pune: ce faci; ce faci mai departe cu gadgeturile și cu informația la care ai acces; ce produci pe 1 m2, având acel orizont de capital relațional, informațional și așa mai departe?..”

Europa Liberă: Sunt de acord. Sau doamna Terzi-Barbăroșie ar putea adresa altfel întrebarea: ce faci, în timpul disponibilizat, după ce ți-ai luat mașină de gătit?

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Eu cred că, la capitolul consumerism, moldovenii încă au carență în a deveni mai selectivi, mai pretențioși, cu accent spre utilitate și spre necesitate decât doar ca să aibă. Pentru că această mentalitate, în fond, este o problemă și a balcanicilor. Pe de altă parte, e explicabil, probabil, și din punct de vedere istoric, având în vedere privațiunea din perioada sovietică. Dar cred că consumerismul acesta este oarecum justificat. Nu m-aș lega de el ca o chestie…”

Europa Liberă: …fatală?

Daniela Terzi-Barbăroşie: „… fatală, da. Cred că va trece așa, și se va mai cerne din tendințele acestea ale moldovenilor. Că vorbim acum de perioada sărbătorilor, probabil, mai mult decât oricând, se poate observa cu ochiul liber vâltoarea aceasta și cheful cu care lumea își cheltuie banii munciți, peste an.”

Europa Liberă: Dar, fiți de acord, uneori oamenii mănâncă mai mult decât li s-ar cuveni, în general, și după aceea sunt preocupați de diete, ca să slăbească.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Da, pentru că așa este setată perioada sărbătorilor la noi. Lumea nu pune accent pe importanța reuniunii și statul la masă de dragul vorbitului…”

Europa Liberă: … dar de dragul curcanului.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Exact. Cred că s-a greșit ceva, când s-au setat valorile acestea. De aceea zic că este o perioadă, după mine, încă în tranziție și la acest capitol care va trece. Doar că acum le trebuie moldovenilor să aibă mult-mult prin cămară, ca și cu gardul acesta: mai mare cu doi centimetri al nostru decât al vecinului. E o chestie de mentalitate, cred că, va dispărea. Nu aș fi foarte categorică aici.”

Europa Liberă: Dar, în 2013, nu s-au întâmplat mutații serioase în sensul acesta.

Doru Petruţi: „E o chestiune, până la urmă, și de valori. Societățile, care nu au nimic de ascuns, au ferestre mult mai mari și garduri mult mai mici sau deloc. Dacă vreți și un indicator legat de consumerism, în România și Republica Moldova, dacă nu mă înșel, numărul de kilograme de mâncare aruncate pe an e unul dintre cele mai ridicate, se apropie la 100 de kilograme pe cap de locuitor pe an. Da, setările: cumpărăm mult mai mult decât avem necesar. Pentru că ne gândim: oricum va veni cineva la noi și cum să ne prindă cu frigiderul gol?!”

Europa Liberă: Sau mai există, eu, cel puțin, am, recunosc, această mentalitate de om care a trecut și mi s-a transmis de la părinți, de la bunici, care au trecut prin foame. Și sacul cu făină trebuia să stea acolo plin, chiar dacă făcea fluturi. Mai era o întrebare pe care aș fi vrut neapărat să v-o adresez: în ce măsură fericirea depinde de starea naturii, a ecologiei? Dacă oamenii încep să își dea seama că noi toți vom muri nu din cauza unor decizii politice, dar, Doamne ferește, din cauza unor poluări ireversibile și catastrofale?

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Ce frumoasă întrebare, dar ce întorsătură
Cred că moldovenii au o cultură foarte primitivă legat de starea ecologică a planetei și a Moldovei, în special....
curioasă aveți, cu fericirea și cultura ecologica... Eu cred că moldovenii au o cultură foarte primitivă legat de starea ecologică a planetei și a Moldovei, în special.”

Europa Liberă: Dar chiar a mediului proxim, o bucată de peluză ar avea nevoie omul ca să fie fericit.

Doru Petruţi: „Nu, aici cred că suntem foarte departe și ne ducem iar la modelul educațional.”

Europa Liberă: Departe? Adică în India, undeva, suntem?..

Doru Petruţi: „Nu știu dacă chiar atât de departe ca număr de kilometri, dar avem foarte multe, până a ajunge la a sorta deșeurile, a înțelege că bateriile nu trebuie să le aruncăm oriunde, că uleiul de la mașină nu îl poți schimba în mijlocul drumului, că apa cu detergenți nu o poți, pur și simplu, turna în fața porții. Suntem foarte departe la aceasta.”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Și cred că la capitolul acesta, cultură ecologică, mai găunoasă este mentalitatea acestora de după 20 și mai departe ani, pentru că la copiii mici, nu știu dacă ați văzut la nepoate, deja la orele de știință se face educație ecologică. Deși și noi acasă colectăm deșeurile diferit și resturile vegetale le punem pentru humus și tot așa, ambele fetițe au această preocupare, sigur, transmisă deja de la școală pentru că le aud cum vorbesc și cum se corectează una pe alta.

Și apoi proiectele pe care le mai fac uneori: hai să facem un poster „Cum să protejăm natura” sau lucruri mult mai complicate decât aș crezut eu că La Seliște, Nisporeni, în aprilie 2013

La Seliște, Nisporeni, în aprilie 2013

e în stare să judece sau să facă un copil de 7-8 ani.

De aceea ce spunea domnul Petruți legat de educație, cred că am avut o mare carență în modelul educațional de acum 10-20 de ani, când nu se vorbea în principiu. Pentru că erau uzinele acestea atomice peste tot unde erau, pesticidele erau aruncate unde erau, nimeni nu se interesa de aceste depozite. Era o ignorare totală a acestui capitol. Problema mai mare însă, după mine, sunt generațiile mai adulte, deși pare paradoxal că un adult de 40 de ani nu înțelege că chiar și un capac de la o sticlă de plastic aruncat în pământ face rău și este corectat de un pici de șapte ani. Se pare că, pentru a ne vindeca, avem nevoie să mai crească 2-3 generații de pici.”

Doru Petruţi: „Vă dau un exemplu, foarte interesant. Într-un studiu, pe care l-am făcut recent, o companie mare de țigări, la nivel mondial, ne-a solicitat să colectăm pachete de țigări pentru a vedea care din ele sunt contrafăcute și care nu. Iar metodologia de lucru ne-a impus să mergem în fiecare localitate pe străzi, pur și simplu, să căutăm pachetele aruncate la marginea drumului.”

Europa Liberă: Deci, nu la tomberon?

Doru Petruţi: „Nu la tomberon, ci pe marginea drumului. Nu vă imaginați cât de multe am găsit. Deși percepția cu care plecasem la drum e că nu vom găsi nimeni, nici nu avem cum să dăm zeci de mii de pachete unui astfel de furnizor.”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Și mare v-a fost mirarea…”

Doru Petruţi: „Încercați să vă plimbați și aici, în jurul sediului și așa, pe lângă tufe, pe lângă borduri, pe marginea drumului…”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Pe lângă un scuipat și două pachete de țigări.”

Europa Liberă: Și cel mai mult mă enervează, atunci când văd duduile, cuconițele aruncând pe fereastra mașinii, în timp ce conduc. Aceasta, sigur că, e inexplicabil, pur și simplu, cum poți să pretinzi că ai un gust estetic, asortându-ți gentuța cu gulerul…

Doru Petruţi: „E foarte explicabil. Pentru că persoana respectivă are o lacună de educație pentru că nu e un om al societății și al comunității.”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Dincolo de faptul că constatăm că nu avem acest lucru, să încercăm să vedem cum îl putem construi. Atâta timp cât nu există amenzi pentru aceasta, să ne facem noi meseria, cum spuneam, când nu face statul, facem noi.

Atunci când cineva, văzând-o pe ea, aruncând chiștocul la semafor, ar lua chiștocul și i l-ar arunca înapoi în mașină – îmi pare rău, sună urât, primitiv, altfel se pare că nu ar funcționa – atunci nu ar mai arunca, pentru că s-ar teme, următoarea dată, să nu îi cadă pe gulerașul cela asortat, de care spuneați.”

Europa Liberă: Aceasta e extrema, dar măcar să îi arate cu degetul la obraz, în timp ce geamul e… Mă rog, nu e eficient, recunosc, dar spuneam, iată, o idee națională pe care tot umblăm și o căutăm, dar aceasta e o idee națională care ar merita efortul tuturor straturilor sociale. Să ne apucăm…

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Ca să fie adusă până la idee națională, ar trebui să existe un consens cu privire la ecologie ca valoare națională. Or, noi nu avem niciun sâmbure de preocupare pentru ecologie.”

Europa Liberă: Da, dar ca sursă de pericol pentru sănătatea națiunii sau pentru sănătatea unor oameni…

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Știți cum răspund ei la așa soi de întrebări? - „Ce îmi pasă mie, că eu mor în 10-20 de ani.”

Europa Liberă: Da, aceștia mai adulți zic că: „Nouă ne ajunge”.

Doru Petruţi: „Abordarea ar trebui să fie una multidimensională pentru că aici sunt vizate, legate de sănătate, e, sigur, legat și de sistemul sanitar, de sistemul medical, e legat de ecologie, e legat, dacă vreți, chiar și de școală, și de orele de educație fizică, de sport. Sănătatea trebuie construită încă…”

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Și tot așa ca valoarea, cu multe aspecte, pentru că este sănătatea mentală, sănătatea fizică. Răspunzând însă oarecum mai biochimic la întrebarea dumneavoastră legat de fericire: are sau nu legătură cu starea naturii, atunci oamenii ar trebui să știe că felul în care ne oxigenăm creierul ne determină o anumită stare a organismului la nivel biochimic. Iar acest biochimism ne determină o stare psihologică de bine sau de rău. Nu știu dacă acesta e un alt argument care ar ține, în cazul pledoariei noastre publice legat de „Hai și om fi mai responsabili cu privire la natură”. Nu cred că lumea face o asemenea legătură între oxigenul pe care îl inhalează și nervozitatea sau calmitatea cu care interacționează ulterior.”

Europa Liberă: Vreau totuși să închei cu urarea să fiți dumneavoastră, întâi de toate, fericiți, să ducă de la dumneavoastră cercurile pe ape în continuare, să produceți fericire pentru cei care vă sunt în prejmă, pentru cei care vă ascultă. Și eu sunt convins și de aceasta v-am chemat la acest bilanț, pentru că sunteți în stare să produceți stare de bine pentru cei care vă ascultă. Și, chiar dacă urâți cuvântul „sfaturi”, eu cred că volens nolens oamenii preiau lucrurile, meditațiile, judecățile dumneavoastră ca niște sfaturi. Cei deștepți le pun în aplicare. Cei mai puțin deștepți le contestă, le critică sau fac exact invers.

Doru Petruţi: „Mă alătur și eu mesajului, pe care l-ați transmis. Și sper ca toată lumea, în anul care vine, să fim tot mai mulți care pun accent pe individ și pe ce putem face fiecare dintre noi.. Și să renunțăm un pic la dependența de politic și dependența de stat, să vedem și ce putem face noi pentru statul acesta. Și să sperăm că…”

Europa Liberă: Dar nici statul să nu se comporte paternalist.

Daniela Terzi-Barbăroşie: „Am să preiau din ce spunea Doru Petruți și voi îndemna și eu oamenii, în dulcea dumneavoastră îndemnare să dăm sfaturi, ca, în această perioadă de final de an, să nu se lase amăgiți de mesajele vibrante ale politicienilor, dar nici amăgiți de patetismele sterpe ale altor politicieni, pentru că vom avea parte și de una, și de alta. Mai mult să se gândească la ei, la familie. Perioada sărbătorilor, într-adevăr, vine cu mai mult miros de dor, de iubire, de fericire, de uniune. Și ar fi un bun prilej pentru relansare, pentru noi descoperiri, pentru noi miracole. Și să își păstreze această stare din perioada sărbătorilor pe parcursul întregului an – aceasta mi-aș dori mie și aceasta doresc tuturor...”
XS
SM
MD
LG