Igor Boţan: „Anul 2013 îl putem caracteriza prin răsturnări de situaţii dramatice. Totuşi, rezultatul cel mai important al anului 2013 este parafarea, la summit-ul de la Vilnius, a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Dacă luăm şirul pe rând, trebuie să menţionăm că anul politic 2013 a început cu scandalul legat de „Pădurea Domnească”, care a condus la demisia guvernului Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Formal, s-a întâmplat în 2012.
Igor Boţan: „Scandalul a izbucnit chiar la 6 ianuarie, atunci când a fost făcută publică informaţia despre acea vânătoare.”
Europa Liberă: Dar vânătoarea, ca atare, a fost de Crăciun 2012.
Igor Boţan: „La 23 decembrie 2012. După care a început un proces pe care îl putem numi procesul legat de revoluţia de catifea. Căderea guvernului, la 5 martie 2013, l-a făcut pe liderul comuniştilor, Vladimir Voronin, la 21 martie, să anunţe un fel de pregătire a revoluţiei de catifea pentru a evita, aşa cum spunea domnia sa, revoltele stihinice.”
Europa Liberă: A propos, comuniştii chiar au avut senzaţia că le vine puterea în poale, ca para mălăiaţă?
Igor Boţan: „Ei au avut această senzaţie că vor putea izbucni revolte stihinice, iar ei, ca să nu le admită, trebuie să ia în mâini acest proces şi să-l conducă, până la dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor anticipate. Următorul eveniment important a fost refacerea coaliţiei pro-europene, la 30 mai 2013, o coaliţie în frunte cu premierul Iurie Leancă, care, până la urmă, a putut să menţină situaţia sub control şi să ajungă până la summit-ul de la Vilnius.”
Europa Liberă: Iarăşi vreau să facem o paranteză. La un moment dat, Mihai Ghimpu a pus condiţia ca, din primele rânduri, să se retragă figuranţii unor scandaluri şi să iasă în faţă figuri proaspete. Oferta lui Ghimpu sau revendicarea lui Ghimpu a fost respinsă, dar, în cele din urmă, graţie inclusiv Curţii Constituţionale totuşi aşa s-a întâmplat. De ce nu s-a găsit o formulă de compromis, astfel încât să fie păstrat şi Ghimpu în triumvirat?
Igor Boţan: „Formula de compromis a fost imposibil de găsit din cauza modului în care sunt finanţate partidele politice din Republica Moldova. Liderii partidelor, de fapt, sunt şi finanţatorii acestora. Dacă aceştia sunt scoşi din joc, atunci aceste vehicule politice, cum sunt partidele, practic colapsează.”
Europa Liberă: Dar, în cele din urmă, Filat şi Plahotniuc au fost nevoiţi să se retragă.
Igor Boţan: „Au fost nevoiţi să se retragă pentru a reveni în prim-plan, aşa cum a fost la Congresul Partidului Liberal Democrat din 8 decembrie. Adică a fost un fel de pauză impusă, dar care, până la urmă, nu a eliminat problemele legate de modul în care sunt constituite partidele şi finanţate aici, în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Deci, nu putem spune că, în 2013, vedem retragerea lui Filat, pe de o parte, şi a lui Plahotniuc, din prim-planul activităţilor?
Igor Boţan: „Dimpotrivă, sub presiunea evenimentelor, aceştia s-au retras puţin pentru a revenit în forţă. Şi acest lucru mi se pare absolut evident. Am menţionat că şi domnul Filat s-a retras pentru a veni cu iniţiative noi, ca şi cum neavând funcţii publice, dar, în acelaşi timp, fiind solicitat de către propriii colegi de partid. Şi acest lucru s-a văzut la acest congres. În afară de aceasta, domnul Filat a lansat câteva iniţiative care să pună în prim-plan anume faptul că el este cel care generează idei de rezonanţă. Mă refer şi la mitingul din 3 noiembrie, organizat la iniţiativa domnului Filat, cât şi acest pact al responsabilităţii, în numele integrării europene, la care s-au văzut nevoiţi să adere toţi conducătorii de vârf ai Republicii Moldova.”
Europa Liberă: Scorul de popularitate, pe care îl măsoară Politiconul, a arătat că au fost nişte procedee eficiente. Filat a rămas în văzul lumii, chiar dacă l-a lăsat pe Leancă în faţă.
Igor Boţan: „Eu nu cred că putem spune că au fost eficiente. Au fost calculate. Despre eficienţă vom putea calcula, atunci când vom vedea rezultatele sondajelor. Lucrurile însă nu sunt foarte-foarte clare. Acelaşi lucru l-a făcut şi domnul Plahotniuc. S-a retras, pentru a veni cu o iniţiativă referitoare la suportul păturilor socialmente-vulnerabile, iniţiativă care deocamdată a rămas în suspans. Iar Partidul Democrat, după iniţiativele Partidului Liberal Democrat, a trebuit să recunoască că este nu o formaţiune care conduce, ci mai degrabă este condusă.”
Europa Liberă: În schimb, Vladimir Voronin, chiar dacă revoluţia de catifea s-a volatilizat, rămâne destul de popular...
Igor Boţan: „Vladimir Voronin rămâne foarte popular. Partidul Comuniştilor a avut un an politic pe care îl putem numi de succes pentru formaţiune.”
Europa Liberă: Chiar dacă nu a reuşit să doboare guvernarea?
Igor Boţan: „Dar ei nici nu cred că şi-au propus la modul serios să doboare guvernarea, deşi nu putem exclude acest lucru. Dar să o luăm pe rând. Ei au iniţiat moţiunea de cenzură care a condus la căderea guvernului Filat. Ulterior, Partidul Comuniştilor a mai venit cu trei moţiuni de cenzură în care, de fapt, şi-au punctat teme de campanie. O temă a fost cea legată de Aeroportul Internaţional Chişinău şi Banca de Economii. Alta a fost legată de, chipurile, cedarea Transnistriei. Şi cea de a treia moţiune a fost dedicată summit-ului de la Vilnius şi, chipurile, cedării de către Republica Moldova a suveranităţii ţării. Şi, în această perioadă, Partidul Comuniştilor, de fapt, şi-a conformat teme majore de campanie pentru anul 2014, care este un an electoral. Mă refer la coruptibilitatea guvernării, incapacitatea soluţionării problemei transnistrene, privatizarea cu mari probleme şi problema legată de suveranitatea Republicii Moldova, mai ales, în contextul proiectului preşedintelui României, Traian Băsescu. Deci, au patru teme de campanie care deja le pot pregăti pentru a fi dezbătute, de-a lungul anului 2014. Acesta este rezultatul aşa-zisei revoluţii de catifea care nu poate fi ignorat de către guvernarea din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Adică şi-au făcut muşchi politici pentru viitorul scrutin?
Igor Boţan: „Da. Dar şi-au făcut cu multă inteligenţă. Chiar dacă au folosit termenul de „revoluţie de catifea”, este evident că l-au folosit pentru a menţine gradul de mobilizare a părtaşilor la un anumit punct destul de înalt, dacă nu de fierbere, cel puţin, la o temperatură destul de înaltă.”
Europa Liberă: Întrebarea cetăţeanului – există puncte de tangenţă careva efemere măcar, între putere şi opoziţie?
Igor Boţan: „Din păcate, cred că gradul de antagonizare a ajuns la limita după care nu mai există puncte de tangenţă. Deşi nu putem spune că această antagonizare este imposibil de depăşit. Totuşi, există un status quo, care trebuie tratat, pornind de la interesul public. Chiar dacă se bat între ei, aceasta nu înseamnă că nu vor putea găsi un numitor comun pe teme de interes public.”
